Pe 7 februarie 2022, în Parlament, ministrul de atunci al Energiei, Virgil Popescu, şi-a întrerupt discursul, punctând astfel: „Domnule preşedinte, pot să îi spun domnului Simion să se ducă la domnul Putin, să iefinească gazul? Că văd că pe domnul Simion îl preocupă alte lucruri”. În acel moment, George Simion a descins la tribună şi l-a luat de gât pe ministru, ţipând ca un apucat: „Eşti un hot!”, „Eşti un hoţ!”. (SURSA)
E drept, de atunci încolo, liderul AUR și-a maj “temperat” pornirile huliganice, adoptând o atitudine ușor mai “sobră”: nu a mai sărit la gâtul nimănui, dar a început să amenințe stalinist pe toată lumea – de la politicieni care-l critică și până la alegători care nu l-au votat pe el sau partidul pe care îl conduce.
Pentru un om normal, pasul acesta spre “îndreptare”, făcut de Simion, ar măsura cât unul de furnică. Pentru un ins format la școala vieții de stradă și de galerie, pare mai degrabă un salt cuantic.
Câteva mostre de amenințări lansate public de George Simion, mai jos, spre luare aminte:
-
- “Ce mă frământă acum e ce facem din 19 mai încolo cu voi. Care voi? O parte din cei care vă pretindeți educați, civilizați, europeni, dar dovediți exact contrariul”. (SRSA)
• „Vă promit dragii mei că.. Nu știu cum să o spun ca să nu sune ca o amenințare, pentru că pentru ei totul sună ca o amenințare. Le-am spus ceva și au luat-o… «Vai ce ne amenință». Vă promit că o să lupt cu voi până la capăt. Voiam să spun că vă promit că murim cu ei de gât dacă trebuie. Asta faci cu hoții, nu cu oamenii cinstiți (…) Nu amenințăm pe nimeni cu moartea, dar cu hoții nu poți să cazi la pace. (…) O să vă găsim și în gaură de șarpe. Nu mai merge cu intimidarea asta pe care ați aplicat-o într-un mod grețos în timpul campaniei electorale”. (SURSA)
• “Fritz vrea şi el control, pe servicii, nu era de ajuns controlul Franței. Şi nu mai poate de grija AUR. (…) Murim cu voi de gât, dacă trebuie, pentru o ţară suverană”. (SURSA)
- “Ce mă frământă acum e ce facem din 19 mai încolo cu voi. Care voi? O parte din cei care vă pretindeți educați, civilizați, europeni, dar dovediți exact contrariul”. (SRSA)
Problema cu George Simion este, printre altele, aceea că pare să se fi oprit până și din modesta sa evoluție, nemaireușind între timp să-și facă noi corecții comportamentale.
Astfel că, joi, undeva prin intestinele puturoase ale rețelelor sociale, liderul AUR a recidivat după cum urmează: „Nu garantez că, la o revoltă în stil Nepal la București, cei care au votat contra poporului vor fi iertați de români”.
Judecând după ultimul sondaj INSCOP, care ilustrează vigoarea AUR în preferințele electoratului, e limpede că un număr deloc neglijabil de români nu par să aibă nimic din spiritul blajin, smerit și mereu curat, pe care îl ridică-n slăvi propaganda mieroasă a AUR.
Asta nu înseamnă automat că numeroșii fani AUR ar vota partidul lui Simion întrucât ar fi, cu toții, de acord cu bătaia și cu amenințarea, două sporturi atât de dragi lui Simion. Dar înseamnă, totuși, că nici amenințarea și nici bătaia sunt percepute de această plajă de conaționali ca vicii decisive de caracter; nici bătaia și nici amenințarea nu îi deranjează suficient cât să-i pună măcar pe gânduri.
Într-o țară în care educația și cultura se erodează de la an la an (se vede limpede în diversele statistici privind rezultatele la teste școlare și în cele privind consumul de carte), e natural ca și gândirea critică, și nivelul de sofisticare al populației generale să cunoască aceeași tendință. Iar la noi procesul de eroziune e fără echivalent în alte țări, niciunde în UE extremiștii nepermițându-și să fie atât de grobieni. Altfel spus, alt tip de public, alt tip de extremiști…
Bădăran, necioplit, agresiv și impulsiv, liderul AUR probabil a înțeles (singur sau ajutat de consultanți) că în România de azi există un bazin generos de indivizi care fie sunt și ei la fel ori pe-aproape, fie nu sunt astfel, dar nici nu le repugnă neapărat genul acesta de caracter.
Agresivitatea și violența (fizică și verbală) reproduc și produc nimic altceva decât agresivitate și violență – e valabil în familie, e valabil în societate, e la fel de valabil și în politică.
Conștient sau nu, George Simion (desigur și alte figuri sinistre ale așa-zisului suveranism autohton) a făcut din acest mod de a fi un mod de a face politică și de a urca spre vârful aparatului de stat.
Nu se poate spune că nu i-a reușit măcar parțial. Se poate însă spune că fiecare nouă reușită a sa va marca încă o înfrângere pentru această țară.
Ușor-ușor, pentru un eșec garantat și pe toată linia, România nici nu va mai avea nevoie de supliciul confruntării directe cu cel mai mare dușman extern al său. Sabotajul rusesc decurge excelent și indirect, prin vectorii activi (Simion, AUR, etc) și cei pasivi, care înghit ușor și mestecă puțin spre deloc (cetățenii fanatizați de Simion, AUR, etc).
