În ziua în care, fapt fără precedent, spațiul aerian al Poloniei a fost penetrat în serie de drone rusești, în ziua în care forțele sale armate au doborât, în premieră, aparatele fără pilot, în ziua în care Varșovia a invocat Art. 4 al NATO, iar premierul Donald Tusk a avertizat, în Parlament, că țara sa este “cel mai aproape de un conflict deschis de la al Doilea Război Mondial”, ei bine, în ziua aceasta cu totul ieșită din comun președintelui SUA i-au trebuit câteva ore pentru a avea o reacție.
Ca un făcut, reacția sa a fost și scurtă, și anemică, și lipsită de claritate (asta, pentru a păstra un limbaj decent). De fapt, reacția lui Trump a fost elocventă pentru o Casă Albă care a excelat în cele aproape opt luni de mandat al actualului președinte la a nu deranja pe bune Kremlinul. Iar asta, indiferent cât de odios, de periculos și de contrar tocmai intereselor SUA a fost comportamentul Rusiei.
Voci avizate au semnalat deja faptul că evantaiul de drone rusești care s-a abătut asupra Poloniei în noaptea de marți spre miercuri a avut toate caracteristicile unui test la care Moscova a supus Polonia însăși, ansamblul NATO, evident și Statele Unite.
La cum arată lucrurile cel puțin pe moment, breșele pe care testul rusesc le-a pus în lumină au fost mai degrabă peste ocean – dovadă, cel puțin reacția președintelui american. Desigur, încă există spații de manevră pentru astuparea lor, dar până atunci, Moscova are motive să deschidă măcar o sticluță de vodcă.
Pentru noi, românii, genul de escaladare la care Rusia lui Putin s-a arătat, marți noapte, atât de deschisă este fără îndoială un lucru de rău augur.
Dar, amintiți-vă, căci e totuși un fapt de dată recentă, România abia în această primăvară și-a adaptat legislația la provocările actualității. Iar drumul a fost greu, Moscova minându-l minuțios prin intermediul unor “geniști” locali – parlamentarii și liderii partidelor pro-ruse, AUR, SOS, POT.
Virulența cu care cele trei forțe politice s-au opus demersului legislativ de a-i oferi armatei române cadrul optim pentru a apăra optim teritoriul național a fost fantastică. Nu doar că au făcut în spațiul public o perversă propagandă anti, nu doar că s-au împotrivit prin vot, dar au mers până în pânzele albe, contestând chiar la Curtea Constituțională legea care permitea doborârea drone lor inamice care ar penetra spațiul aerian și care, astfel, ar deveni o amenințare clară pentru populația și infrastructura României.
Rațional, patriotic și tehnic, la vremea respectivă păruse de neînțeles obstinația cu care tocmai “suveraniștii” se opuneau unei actualizări adecvate a cadrului legislativ, care ar fi consolidat însăși suveranitatea țării, prin punerea la dispoziția armatei române a unor instrumente cu care să poată apăra pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a României.
Marți spre miercuri, însă, operațiunea rusească îndreptată împotriva Poloniei și a NATO propriu-zis a reprezentat testul de turnesol. A lămurit pe deplin natura anti-națională, non-suveranistă, subversivă și profund pro-rusă a jocului făcut de AUR, SOS și POT, cu ocazia adoptării legii care le permite azi militarilor români să doboare dronele ostile.
Utilizând abuziv simboluri religioase (cruci, icoane, biblii) și simboluri naționale (tradiții, port, literatură), “suveraniștii” români servesc cu nonșalanță și zel stahanovist tocmai interesele țării care reprezintă azi, așa cum a reprezentat de-a lungul întregului secol XX, cea mai mare amenințare la adresa securității, suveranității și integrității teritoriale a României. Această țară e Rusia.
Rusia, marți spre miercuri, și-a expediat prin Polonia dronele care urmau să semene moarte în Ucraina, dar care ar fi putut foarte ușor să se semene moarte în Polonia. Mai mult, genul acesta de operațiune a trecut milimetric pe lângă declanșatorul unui posibil conflict regional, dacă nu mondial.
Imaginați-vă că Moscova ar fi putut proceda similar și cu România. Imaginați-vă că ar putea-o face într-un viitor previzibil, căci, vorba aia, n-au intrat zilele în sac.
Imaginați-vă ce ar fi însemnat ca armatei române autoritățile politice din România să îi fi interzis să-și apere cetățenii și să își sprijine partenerii externi care contribuie masiv la securitatea României.
Prin AUR, SOS și POT, Rusia și-a făurit o veritabilă coloană a cincea pe teritoriul României. Experiența de marți noapte a Poloniei ar trebui să fi făcut mai mult decât evidentă această realitate.
Nu ne vom putea niciodată feri cu adevărat de ruși până nu vom învăța să ne ferim cu adevărat de oamenii, de organizațiile și de partidele lor din interior.
Țineți minte trei cuvinte: AUR, SOS, POT !
- PS: Ce poate fi mai grăitor, pe lângă cele expuse mai sus, decât faptul că AUR tocmai a cerut Guvernului României să refuze creditul de aproape 17 miliarde de euro, prin programul SAFE al UE, care va revitaliza industria de apărare a României? Atenție:România ar fi cel mai mare beneficiar, după Polonia. Așadar, cât suveranism, cât NATO, câtă protecție față de Rusia este în acest demers profund anti-național al AUR și, pe de altă parte, câtă Rusie, cât putinism, câtă otravă la adresa propriei țări zac în solicitarea partidului condus de George Simion? Cântăriți cu propria minte, ignorați o clipă mizeria propagandistică cu iz de Kremlin, livrată prompt, ca la comandă, de AUR. Și aruncați un ochi pe detaliile alocării prin SAFE – le găsiți AICI.
