- The Economist tratează cu scepticism promisiunea lui Trump că durerea pe termen scurt va aduce câștiguri pe termen lung.
<< Donald Trump s-a dovedit priceput în a găsi eufemisme pentru haos. Săptămâna trecută, când s-au prăbușit atât acțiunile, cât și obligațiunile, alimentând temerile cu privire la stabilitatea financiară, Trump a spus că este vorba doar despre oameni care „se agită puțin”. După ce a amânat unele tarife pentru 90 de zile, el a afirmat că toată această turbulență este pur și simplu „un cost de tranziție” pe drumul către reconstrucția glorioasă a economiei americane. „La final va fi ceva minunat”, a spus el cu un aer liniștit.
Cu alte cuvinte, Trump încearcă să spună o poveste clară despre politicile sale: că americanii vor resimți o durere pe termen scurt, dar vor avea parte de câștiguri pe termen lung. Însă perturbările din ultimele săptămâni ridică întrebări legate de ambele componente ale acestui mare târg. Ar putea durerea pe termen scurt să fie mult mai gravă decât sugerează eufemismele lui? Și se vor concretiza cu adevărat câștigurile pe termen lung?
Consecințele pe termen scurt ale tarifelor impuse de Trump sunt mai ușor de observat în acest moment. De câteva luni se remarcă o bifurcație între sondaje de opinie slabe și datele brute mai reziliente. Indicele încrederii consumatorilor, calculat de Universitatea din Michigan și totodată un barometru atent monitorizat, a scăzut în aprilie la 50,8, fiind al doilea cel mai scăzut nivel din istorie. Principala cauză: îngrijorările legate de tarife. Consumatorii se așteaptă ca prețurile să crească cu 6,7% în următorul an, cel mai ridicat nivel estimat de inflație din ultimele patru decenii.
Încrederea corporațiilor în agenda lui Trump a crescut puternic după victoria sa electorală, managerii anticipând măsuri favorabile creșterii economice, precum dereglementarea și reducerile de taxe. Însă în ultimele luni, concentrarea obsesivă a președintelui asupra tarifelor a dus la o schimbare de direcție. Un indice de optimism al micilor afaceri, publicat de Federația Națională a Întreprinderilor Independente — un grup de lobby — a înregistrat scăderi timp de trei luni consecutive.
Este tentant să respingi aceste sondaje ca fiind mai degrabă despre percepții decât despre realitate. Piața muncii încă este într-o formă bună, iar indicatorii de înaltă frecvență privind cheltuielile cu cardul de credit rămân puternici. Totuși, detaliile nu sunt atât de optimiste. Aparenta reziliență a consumatorilor reflectă, în parte, tocmai îngrijorările lor. Se pare că aceștia își devansează achizițiile de electronice și autovehicule pentru a evita creșterile de prețuri alimentate de tarife. Iar datele oficiale privind ocuparea forței de muncă sunt publicate cu întârziere. Măsurătorile private indică o posibilă creștere a concedierilor.
Deocamdată, povestea principală este una despre o incertitudine ridicată și în creștere. Pe 9 aprilie, când au intrat în vigoare tarifele „reciproce” ale lui Trump, economiștii de la Goldman Sachs au estimat o probabilitate de 65% ca America să intre în recesiune în următoarele 12 luni — o prognoză alarmantă din partea unei bănci atât de influente. Aproape imediat după publicarea acestei prognoze, Trump a anunțat o pauză de 90 de zile în aplicarea tarifelor, ceea ce a determinat Goldman să reducă estimarea la 45%. Aceasta este, probabil, cea mai bună sinteză a perspectivelor pe termen scurt ale economiei: chestiunea unei eventuale contractări a economiei anul acesta e la cheremul unui joc de dat cu banul. Soarta ei depinde, într-un mod tulburător, de capriciile inițiativelor tarifare ale lui Trump. Și numai asta reprezintă deja o deteriorare serioasă față de acum câteva luni, când majoritatea analiștilor estimau o creștere de aproximativ 2,5% pentru economia americană în acest an.
Consecințele pe termen lung vor depinde de direcția finală a tarifelor impuse de Trump. Nu există prea multe motive de optimism. Protecționismul recompensează ineficiența, redirecționând capitalul și forța de muncă spre companii și industrii care, altfel, ar avea dificultăți pe scena globală. Un studiu publicat de Banca Mondială în 2022, care a analizat date din 151 de țări între 1963 și 2014, a constatat că o creștere a tarifelor cu aproape patru puncte procentuale duce, în medie, la o scădere de aproximativ 0,4% a producției după circa cinci ani. Această scădere este determinată, la rândul ei, de o reducere de aproape 1% a productivității muncii.
Extrapolarea acestor concluzii la politica actuală a lui Trump este, însă, nesatisfăcătoare. Măsurile sale tarifare depășesc limitele analizei economice convenționale. Chiar și luând în calcul ultimele scutiri acordate pentru smartphone-uri și alte produse electronice, rata efectivă medie a tarifelor aplicate de America a crescut de la 2,5% anul trecut la peste 20% în acest an — de aproape cinci ori mai mult decât creșterea analizată în studiul Băncii Mondiale.
Mai mult, a privi impactul tarifelor doar prin prisma comerțului ar fi o abordare prea îngustă. Majoritatea studiilor se concentrează pe contul curent, având în vedere că efectul de bază al tarifelor este reducerea importurilor. Însă există și un corolar în contul de capital, care se manifestă prin scăderea fluxurilor financiare din străinătate. Pentru America, asta se va traduce printr-o cerere mai slabă din partea investitorilor străini pentru activele sale. De la începutul lunii aprilie, randamentele obligațiunilor de trezorerie pe zece ani au crescut cu jumătate de punct procentual. Pe termen mai lung, un rezultat probabil este că americanii vor trebui să cumpere mai multă datorie guvernamentală, redirecționând capital care, altfel, ar fi putut merge către investiții private.
Modelul bugetar Penn Wharton, un grup de cercetare, a încercat să analizeze impactul combinat asupra comerțului și capitalului. Estimările lor arată că, în următoarele trei decenii, aceste efecte vor duce la o reducere a PIB-ului Americii cu aproximativ 8% și a salariilor cu 7%, în raport cu traiectoria pre-tarife. Cel mai alarmant este că se preconizează o scădere a stocului total de capital al Americii cu peste o zecime față de nivelul la care ar fi ajuns fără tarife. În consecință, America va fi o țară cu drumuri mai ponosite, aeroporturi mai vechi și, în ciuda eforturilor lui Trump, fabrici mai depășite.
Toate aceste estimări ar trebui privite cu o doză de scepticism. Ciclul lui Trump de amenințări, acțiuni și retrageri face ca economiștii — la fel ca firmele și consumatorii — să se afle pe un teren instabil atunci când încearcă să anticipeze impactul tarifelor. Chiar și dacă politicile sale ar fi clare, prognozele privind structura economiei peste câteva decenii ar rămâne, în cel mai bun caz, simple aproximări. Totuși, balanța probabilităților înclină spre un scenariu nefavorabil pentru acest an — și, potențial, spre unul mult mai dificil în anii ce urmează. >>
