ANALIZĂ Macron a reușit „performanța” de-a crea două tabere și un conflict în NATO

Poziția Franței față de NATO capătă pe zi ce trece alura unui conflict politic. După ce președintele francez Emmanuel Macron a anunțat într-un interviu pentru The Economist „moartea cerebrală” a Alianței Nord-Atlantice, atrăgându-și criticile unor state membre, ministrul Apărării de la Paris, Florence Parly, cere forjarea unui „pilon european” în NATO, relativizând astfel unitatea NATO și creând impresia că Europa ar fi marginalizată în blocul militar în care reprezentativitatea ei este de peste 90%.

Declarațiile ministrul Apărării din Franța, făcute de la tribuna Senatului:

• „Atunci când preşedintele Republicii a vorbit despre moartea cerebrală a NATO, aceasta nu vrea să însemne moartea NATO, dar (…) nimeni nu poate ignora criza pe care o traversează organizaţia”;
• „Desigur, pe un plan strict militar, lucrurile funcţionează. NATO este un instrument robust (…) Dar aceasta nu trebuie să ascundă esenţialul”;
• „Insuficienţa flagrantă a efortului de apărare al europenilor, chiar acolo unde europenii ar trebui să-şi constituie propriul pilon în cadrul Alianţei”;
• „O îndoială serioasă în ce priveşte garanţia de securitate americană”;
• „Nu va exista apărare europeană fără NATO şi reciproc”.

Afirmațiile Florencei Parly sunt brodate pe teoria lui Emmanuel Macron, care caută să impună la nivelul alianței o angoasă legată de faptul că, sub Administrația Trump, SUA vor trăda Europa și o vor lăsa pradă Rusiei. De aceea, susține Macron, UE trebuie să-și regândească relația cu Rusia. Iar limbajul în care militează pentru această reșapare riscă să fie confundat cu un activism prorus.

Rămâne ca ministrul francez al Apărării să explice:

• Ce înseamnă „propriul pilon” în NATO, în condițiile în care Europa nu are carențe de reprezentativitate în cadrul Alianței, iar presiunile puse de Donald Trump au vizat echitatea participării bugetare a statelor membre, forțându-le – ce-i drept, prin argumente formultate agresiv – să se încadreze în 2% din PIB?  În ce constă necesitatea unui „propriu pilon”?  

Franța, de altfel, este unul dintre statele care nu respectă acest target bugetar, potrivit documentației financiare a NATO.

„Europa Apărării”

Emmanuel Macron a făcut din inițiativa „Europa Apărării” una dintre marile sale teme de agendă politică. Problema este, însă, de accent.

Inițiativa „Europa Apărării” (#Eudefence) are la bază lobby-ul generalului american Ben Hodges, fostul comandant al forțelor SUA în Europa, care a militat intens pentru crearea unui „Schengen militar”, în centrul căruia să se afle, ca ax suveran, aspectul mobilității militare între statele UE. În timp ce liderul de la Paris abordează „Europa Apărării” de pe poziții revizioniste, șarjând, într-un fel, pentru crearea unei autonomii strategice și militare a UE în interiorul NATO.

Altfel spus, #Eudefence este despre „suplețe” în interoperabilitate, în timp ce poziția militantă a lui Emmanuel Macron sugerează „robustețe”, complicarea interoperabilității.

Planul de acțiuni #Eudefence

Planul aprobat 28 martie 2018 – de către Comisia Europeană și Înaltul reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate – conține o serie de măsuri operaționale sau normative pentru îndepărtarea (în special) a barierelor birocratice din statele UE care, într-un fel sau altul, paralizează mobilitatea militară în caz de război.

Trei zone sensibile, care trebuie adaptate provocărilor militare ale prezentului, se disting în argumentele prezentate de CE:

• Elaborarea unor cerințe militare, care să reflecte nevoile UE și ale statelor membre, inclusiv în ceea ce privește infrastructura necesară pentru mobilitatea militară, și validarea lor până la jumătatea anului 2018;
• Adaptarea infrastructurii de transport civile la nevoile transportului militar, stabilirea rutelor transeuropene adecvate până în 2019 și elaborarea unei liste de proiecte prioritare, precum și includerea unui eventual sprijin financiar suplimentar pentru acestea în următorul cadru financiar multianual;
• Soluții pentru unele aspecte normative și procedurale, cum ar fi raționalizarea și simplificarea formalităților vamale necesare operațiunilor militare, evaluarea necesității alinierii normelor privind transportul mărfurilor periculoase sau elaborarea de mecanisme privind autorizațiile de circulație transfrontalieră.

Două tabere

Între timp, Donald Trump și președintele turc Recep Tayyip Erdogan au luat o poziție comună privind afirmațiile controversate ale lui Emmanuel Macron, considerându-le inacceptabile și dezamăgitoare.

Practic, după cum se distilează tensiunile, două tabere se cristalizează acum în interiorul NATO:

• Franță revizionistă în umbra unor declarații controversate cu iz prorus;
• Un „duet” straniu SUA-Turcia: Ankara, considerată „oaia neagră” a NATO, după achiziționarea sistemelor rusești S400, care a generat animozități între Erdogan și Trump; și Statele Unite, cărora Trump le-a imprimat în NATO un caracter bugetar prea dur pentru unii dintre parteneri.

Greșeala lui Macron

Este Franța globalistă compatibilă cu lumea atlantică? – se întreabă expertul Edward Lucas într-o analiză a think tank-ului CEPA.

Principalele idei ale analizei:

• Greșeala lui Macron nu este în analiza sa simptomatică despre NATO, ci în soluțiile pe care le oferă;
• Dacă NATO este „rahitic”, soluția nu este să ataci Alianța, ci să o întărești;
• O „Europă a Apărării” condusă de Franța nu este un trebuie să devină un substitut – nu cunoaștem detalii legate de forța ei militară, logistică și intelligence;
• În cazul unei confruntări cu Rusia, Europa are nevoie de SUA pentru a avea o apărare viabilă;
• Schimbarea acestei paradigme va necesita sume enorme, timp îndelungat și voință politică masivă, nu doar declarații grandilocvente la Palatul Elysée;
• Cu ce Rusie vrea să se înțeleagă acum Macron? Cu Rusia care și-a aplicat cu succes tacticile divide et impera în UE, transformând Ungaria și Italia în avanposturi de interese rusești drapate în iliberalism? Cu Rusia care a convins Germania să contruiască Nord Stream 2, periclitând siguranța energetică europeană? Cu Rusia care desfășoară atacuri cibernetice asupra UE și desanturi ale „fabricilor de troli”? Cu o Rusie care vânează o poziție de forță în acordurile bilaterale ale Uniunii?;
• Într-adevăr, Europa are nevoie de leadership, iar Italia, Spania, Germania și Polonia, din diferite măcinări interne, nu îl pot asigura. Dar spectacolul de forță nu este un înlocuitor pentru arta guvernării.

Germania tace, România tace, Macron face