Dacă a fost o rachetă lansată de Rusia cea care a lovit marţi un sat polonez, omorând două persoane, ar fi pentru prima dată când o armă rusească a căzut pe teritoriul NATO. Uniunea Sovietică şi SUA au reuşit să treacă prin tot Războiul Rece fără să facă o astfel de greşeală, pentru că Washingtonul şi Moscova erau foarte conştiente de riscurile de a intra în război dintr-o eroare sau din cauza unor calcule greşite. Rusia lui Vladimir Putin este o putere nucleară mult mai puţin previzibilă decât Uniunea Sovietică, ridicând pericolul la cel mai înalt nivel de la criza rachetelor din Cuba, după cum sublinia Joe Biden, scrie Julian Borger, editor de politică externă al publicaţiei „The Guardian”, într-o analiză pe tema riscului de confruntare directă între NATO şi Rusia, potrivit News.ro.
Intervenţia lui Putin în Siria a dus, în noiembrie 2015, la doborârea unui avion de luptă rusesc de către un avion de vânătoare turc, deasupra graniţei turco-siriene, dar incidentul a fost bine administrat şi calmat în cele din urmă. În mod similar, este puţin probabil ca incidentul de marţi din Polonia să ducă la o confruntare directă NATO – Rusia, este de părere jurnalistul „The Guardian”.
Guvernul polonez a declarat că încă investighează a cui era racheta ce a căzut pe teritoriul său, iar biroul preşedintelui Andrzej Duda a spus că ia în considerare posibilitatea de a invoca Articolul 4 din Tratatul fondator al NATO, care permite oricărui membru să solicite consultări urgente ale Consiliului Nord-Atlantic „ori de câte ori, în opinia oricăruia dintre ei, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată”. Duda a vorbit cu Biden, cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, şi cu preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, marţi seara. Varşovia nu a menţionat însă, observă analistul, Articolul 5 din Tratat, care prevede că un atac armat asupra unui membru este un atac asupra tuturor şi care ar fi cel mai probabil mecanismul de escaladare către un război între NATO şi Rusia.
ARTICOLUL 5 DIN TRATATUL NATO, INVOCAT O SINGURĂ DATĂ
Articolul 5 nu poate fi invocat de un singur stat membru, spune fostul ambasador al SUA la NATO, Ivo Daalder, reamintind că este nevoie de consensul aliaţilor. Singura dată când a fost invocat de membrii NATO a fost după atacurile de la 11 septembrie 2001, ceea ce a dus la asigurarea de către aliaţi a unor patrule radar aeriene deasupra SUA şi la intensificarea patrulelor navale în Mediterana.
Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că rachetele care au trecut graniţa poloneză erau într-adevăr ruseşti, şi nu interceptoare antirachetă ucrainene, nu ar fi vorba de un „atac armat” prevăzut în Articolul 5, arată William Alberque, director de strategie, tehnologie şi control al armelor la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice. „Atacul armat deliberat este un lucru real. Două rachete de croazieră sau balistice lansate greşit nu reprezintă aşa ceva”, spune el.
CE AR FI DE AŞTEPTAT
Până în prezent, consensul larg al NATO a fost că escaladarea rusă ar duce la intensificarea livrărilor de arme către Ucraina, iar acest lucru – mai degrabă decât orice formă de implicare directă a NATO – ar servi drept factor de descurajare a imprudenţei ruse. Acesta este cel mai probabil răspuns şi de data aceasta şi va exista o dezbatere în cadrul NATO dacă acest lucru justifică o intensificare a tipului de asistenţă militară oferită. Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a susţinut că incidentul justifică furnizarea de avioane de luptă F-15 şi F-16.
Incidentul de la graniţa poloneză a readus în actualitate şi apelurile, în special din partea oficialilor statelor baltice, pentru o zonă de interdicţie aeriană deasupra vestului Ucrainei, asigurată de apărarea aeriană a NATO. Susţinătorii unei astfel de măsuri spun că riscurile ca un astfel de pas să declanşeze un război total sunt mult mai mici acum decât la începutul invaziei la scară largă, deoarece forţele ruseşti sunt în prezent concentrate în estul şi sudul îndepărtat al ţării. Cu toate acestea, ar exista o rezistenţă considerabilă la o astfel de extindere a rolului NATO din partea SUA şi a altor aliaţi ai NATO, scrie „The Guardian”.
RISCURI REALE PENTRU O CIOCNIRE NATO – RUSIA
Chiar dacă este probabil ca acest incident să fie pus sub control în cele din urmă, nu înseamnă că riscurile unei ciocniri NATO – Rusia din cauza unei erori de calcul nu sunt reale. Kievul este nerăbdător să lege cât mai strâns NATO de lupta sa pentru a-şi restabili suveranitatea şi integritatea teritorială. Zelenski a declarat marţi că rachetele au fost „o lovitură împotriva securităţii noastre colective” şi o „escaladare foarte gravă”.
Între timp, pe măsură ce deruta militară rusă din Ucraina se agravează odată cu pierderea Hersonului şi a teritoriilor din jur, Putin devine din ce în ce mai disperat, iar propagandiştii extremişti care domină discursul televiziunilor din Rusia tânjesc după o confruntare pentru a face uitată umilinţa de a pierde un război în faţa Ucrainei.
În timp ce Ministerul Apărării de la Moscova a susţinut că nu are nicio legătură cu rachetele, Margarita Simonian, şefa canalului de propagandă Russia Today, a jubilat gândindu-se la implicaţiile unui atac rusesc. „Dacă aceasta nu este o provocare deliberată, atunci există o veste bună aici. O ţară NATO este atât de prost apărată, încât oricine o poate lovi accidental cu orice şi NATO nici măcar nu va şti cine a lovit-o, cu ce şi de ce”, a scris pe Twitter propagandista Kremlinului.
NATO examinează informaţiile privind căderea unor rachete ruseşti în Polonia
