- << De-a lungul carierei mele, care coboară spre anii 1960, am relatat despre peste 40 de războaie din întreaga lume. Am văzut Războiul Rece ajungând la apogeu, apoi pur și simplu evaporându-se. Dar nu am mai văzut niciodată un an atât de îngrijorător precum a fost 2025 — nu doar pentru că sunt în plină desfășurare mai multe conflicte majore, ci și pentru că devine clar că unul dintre ele are implicații geopolitice de o importanță fără precedent. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avertizat că actualul conflict din țara sa ar putea escalada într-un război mondial. După aproape 60 de ani de observare a conflictelor, am neplăcutul sentiment că are dreptate >>.
Remarcile de mai sus îi aparțin jurnalistului John Simpson, editorul BBC pentru afaceri internaționale. Recomand lectura întregului său text (originalul în engleză – AICI, iar o variantă în română – AICI).
Adevărul este că 2025 a fost unul special. Iar din perspectiva războiului ruso-ucrainean, a fost un an special inclusiv prin aspectul circular al modului în care a debutat și al modului în care s-a încheiat.
A debutat și s-a încheiat sub zodia înșelătoriei și minciunii, ambele proferate oficial, de la cel mai înalt nivel – de la Casa Albă până la Kremlin.
A debutat cu înșelătoria lui Trump, care a făcut de nenumărate ori înconjurul lumii: Voi pune capăt războiului în 24 de ore.
A trecut un an și războiului continuă.
S-a încheiat cu minciuna obscenă a lui Putin, lansată pe 29 decembrie, prin intermediar (Serghei Lavrov): Zelenski a încercat să mă omoare, trimițând zeci de drone să-mi bombardeze reședința.
Au trecut două zile și nici urmă de dovadă, trecuse doar o zi și deja chiar autoritățile ruse (Ministerul de Externe, respectiv Ministerul Apărării) începuseră să se contrazică – de pildă, pe numărul dronelor.
Trump a utilizat înșelătoria lui, cea cu pacea de tip supă la plic, strict din rațiuni electorale și de mitoman fără leac. Căci nimic nu i s-a părut prea josnic și nici prea terorist cu logica pentru a nu fi folosit dacă servea umflării profilului său public. Așa a ajuns să jignească inteligența pământenilor spunându-le povestea păcii pogorâte în 24 de ore.
Putin a utilizat minciuna sfruntată în căutarea disperată a unui pretext-mamut menit să justifice (încă o dată) apetitul dictatorului pentru continuarea războiului.
Nu degeaba minciuna rusească cu tentativa de lichidare a dictatorului a răsunat imediat după încheierea întâlnirii Trump-Zelenski, de la Mar-a-Lago, când devenise deja clar că liderul american nu a putut să-i impună omologului ucrainean termenii maximaliști ceruți de dictatorul rus: o pace nu doar prin compromisuri uriașe din partea Ucrainei, ci prin capitularea acestei țări.
În 2025, pacea nu a fost posibilă în Ucraina din două motive: nu pentru că ucrainenii sunt în continuare dornici și capabili să se apere și nici pentru că europenii le-au rămas alături, ci întrucât Putin nu își permite să renunțe la război și întrucât Trump a ales să-l sprijine puternic pe Putin.
Se zice că o nenorocire nu vine niciodată singură, iar lucrul acesta e valabil și pentru subiectul discutat aici.
Căci da, așa cum spunea jurnalistul britanic John Simpson, 2025 a fost un an profund problematic, însă tocmai pentru că 2025 lasă această moștenire, e realist să te aștepți ca 2026 să nu fie nici el prea diferit – eventual l-ar putea chiar întrece.
Căci anul care se încheie nu reprezintă doar o concluzie, ci și sădește noi premise pentru cel ce începe – premise proaste, cum altfel?
Este în firea lucrurilor ca riscul de destabilizare a ordinii mondiale și de stimulare a noi sau/și vechi focare de conflict doar să crească, atâta vreme cât este în desfășurare un război de amploarea celui ruso-ucrainean; și mai ales, atâta vreme cât liderul SUA nu pune punct sprijinului pe care i-l oferă cu generozitate dictatorului rus.
- PS: Ar merita o ultimă remarcă și cu privire la basmul putinist despre așa-zisa recentă tentativă a voinicului de la Kiev de a reteza capul balaurului de la Moscova.
- În primul rând, regimul Putin a făcut el însuși legitimă, încă din 24 februarie 2022, o eventuală încercare a ucrainenilor de a rezolva războiul prin “rezolvarea” dictatorului. Rusia a făcut legitim acest lucru încă din prima zi a invaziei prin propriile tentative (de data asta reale, nu imaginare) de a-l lichida pe Zelenski (și nu numai pe el). Tentativele rușilor, doar din ceea ce se știe public până acum, au fost numeroase și chiar dacă au eșuat, important e faptul că ele au existat.
- În al doilea rând, dată fiind lipsa de apetit a lui Putin de a accepta orice formulă de pace care nu se încadrează în corsetul strâmt al capitulării Ucrainei, lichidarea sa devine cel puțin teoretic legitimă, iar în anumite contexte se va impune chiar ca imperioasă.
- În al treilea rând, ținând cont de arhitectura puterii de la Moscova și de natura motorului care a pus în mișcare războiul, lichidarea dictatorului rus (indiferent cine ar fi autorul, căci el poate fi și unul din interior, nu doar din exterior) reprezintă calea cea mai scurtă și varianta cea mai eficientă de obținere a păcii.
- În al patrulea rând, tocmai pentru că eventuala lichidarea a lui Putin e o chestiune eminamente de eficiență, astfel de tentative nu vor apărea decât atunci când e limpede că șansele lor de reușită sunt maxime și atunci când e clar că ceea ce se poate obține prin asta e mai convenabil decât ceea ce s-ar putea pierde prin asta. Iar dacă am aplica teoria aceasta la cazul Ucrainei, ar însemna că despre o eventuală lichidare a lui Putin nu se va vorbi în termeni de tentativă, ci de reușită. Dacă ucrainenii ar încerca vreodată să atenteze la viața killler-ului de la Kremlin, mai probabil e că vom asista la o lovitură decisivă, cu rezultat ireversibil. Situația în care se află acum nu îi permite Ucrainei doar să încerce, ci o obligă direct să reușească. Dar pentru asta e nevoie de calcule de precizie astronomică și de pregătiri draconice, ca și de ultra-scrupulozitate în alegerea momentului. Nu a fost cazul în 2025 și nu știm dacă va fi în 2026, căci totul depinde de evoluții care încă nu s-au consumat sau, poate, de care încă nu suntem conștienți.
