Politicile lui Viktor Orban au întărit oligarhia coagulată în jurul regimului său, dar în cele din urmă au tras puternic în jos economia țării.
Degradarea se simte pe toate palierele-cheie: de la creșterea economică, la inflație și costul vieții, de la investiții la producția industrială.
Ungurii de rând au început deja de ceva vreme să își umple sacoșele și rezervorul din magazine și benzinării românești.
În acele buzunare de presă care cumva mai rezistă tăvălugului iliberal al regimului, apar analize care susțin că, fără doar și poate, românii trăiesc acum mai bine ca ungurii – o premieră greu de imaginat și de către unguri, și de către români, decenii întregi după căderea comunismului. O premieră cu atât mai indigestă pentru unguri cu cât nici românii nu o duc chiar strălucit.
Fondurile europene destinate Ungariei se află și ele de ceva vreme sub diverse regimuri de îngheț din cauza sabotajelor sistematice ale Budapestei la adresa Uniunii Europene.
Iar prietenia Orban-Putin, pe cât de profitabilă a fost și în continuare este pentru familia Orban și pentru oligarhii din siajul ei, pe atât de păguboasă s-a dovedit cu buzunarele și aspirațiile oamenilor de la firul ierbii.
În goana sa nebună după “certificare GOLD” din partea lui Vladimir Putin și a lui Donald Trump, Viktor Orban a derapat grav până la infantil chiar și în relația cu vecinii.
În cazul României, de pildă, Orban a comis acum câteva luni o eroare flagrantă și de-a dreptul istorică, sprijinind în alegerile prezidențiale un candidat care, desigur, era agreat la Moscova și promovat de vuvuzele trumpiste, dar a cărui ascensiune ar fi periclitat tocmai situația și liniștea comunității maghiare din România.
Ca să înțelegem pe deplin cât de grav eronat a fost calculul premierului maghiar, merită să ne reamintim cât de categorică a fost reacția critică a UDMR (lucru rar în ultimul deceniu) și cât de puternic a fost votul maghiarilor în favoarea contracandidatului celui agreat inițial de Viktor Orban.
Ignorat și sfidat chiar de către comunitatea maghiară și de către liderii acesteia, Orban s-a văzut nevoit ulterior să bată tactic în retragere – fapt rar întâlnit în parcursul său politic, dar și semn tot mai des observat de declin al acestui regim.
Azi, fenomenul Orban seamănă tot mai mult cu o boală de care se izolează în grabă deopotrivă părți în creștere din populația Ungariei, ca și segmente fără precedent de mari ale diasporei din vecinătate.
În fine, semnele timpului par că lucrează cu zel, cu târnăcop și mai ales cu ironie la temelia regimului Orban.
Recenta paradă LGBT de la Budapesta a fost, “întâmplător”, și cea mai mare din istoria acestui tip de evenimente, deși guvernul Orban dictase interzicerea ei. S-a ținut, “întâmplător”, în pofida avertismentelor isterice ale regimului, adresate deopotrivă organizatorilor și participanților.
Mai mult, până să fie un festival de celebrare al acestei comunități hăituite de Orban după “sfântul” model folosit de Putin, s-a dovedit a fi în primul rând un festival politic, o plină de culoare oportunitate a ungurilor de a-și manifesta oprobiul față de nișa de autoritarism pe care a amenajat-o Viktor Orban pe acest petic de Europă, numit Ungaria, istorică balama între Est și Vest.
Și este într-adevăr de o sublimă ironie faptul că cel mai vizibil și cumva cel mai cosmopolit demers de contestare și de sfidare în masă a diktatului lui Viktor Orban a fost totodată și un demers profund “netradițional” – cel puțin din perspectiva războiului cultural putinist pe care Orban îl duce împotriva UE, pe frontul așa-ziselor “valori tradiționale”.
Negarea libertății, pentru unguri; reclădirea pe fantasme a unei economii odinioară înfloritoare; antrenarea Ungariei într-o multitudine de războaie culturale deopotrivă aberante social-intelectual și geopolitic; prigonirea sistematică a diferenței; alienarea vecinilor și a unor prețioși aliați regionali (vezi cazurile Ucrainei și României, respectiv cazul Poloniei); atârnarea propriei țări la interesele incompatibile ale unor mari puteri hrăpărețe precum Rusia și China, în timp ce predici neatârnarea față de polul care cu adevărat te-a scos din marasm după experiența comunistă (UE) – acesta e, în doar câteva puncte, bilanțul necenzurat al regimului Viktor Orban.
Un regim aflat pe ultima sută de metri, un regim a cărui contestare, iată, tocmai a prins și un contur de… festival.
