Puse cap la cap, evenimente și mesaje aparent disparate, consumate în ultimele zile, proiectează un tablou interesant: președintele american, Donald Trump, pare a fi sub un asalt bine direcționat din partea Kremlinului.
Întâi, să le trecem în revistă:
- Incursiunea a numeroase drone rusești în Polonia.
- Incursiunea unei drone în România, imediat ulterior cazului polonez.
- Decretarea de către Moscova a unei “pauze în negocierile dintre Rusia și Ucraina”.
- Mutarea atât de “neelegantă” a Kremlinului de a-l contrazice pe Trump, Dmitri Peskov afirmând că “nu există niciun progres” în organizarea unui summit de pace tripartit (între Rusia, Ucraina și SUA), după ce Donald Trump afirmase că ar putea avea loc “relativ curând”.
- În fine: “NATO este în război cu Rusia” – iată cum sună o altă și foarte recentă constatare a purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov. Iar ca nu cumva să existe dubii și ca să îi sporească cifra octanică, oficialul rus a și întărit imediat ideea: „Este evident şi nu este nevoie de dovezi suplimentare.
Puse unul lângă altul, toate aceste elemente arată ca o operațiune de copleșire psihologică a președintelui american. Iar dacă vreți o analogie cu practici uzuale azi pe câmpul de luptă, nu cred că ar fi exagerat să luăm ca reper tactica de copleșire cu proiectile-momeli a antiaerienei inamicului.
Punctele 1, 2 și 5 pun presiune pe Trump din perspectiva statutului Americii de lider, liant și forță motrice a NATO.
Faptul de a pune reflectorul pe alianță ca factor iritant pentru Trump și trumpism nu ar fi o idee ieșită din comun, având în vedere că ruperea coeziunii NATO e un obiectiv istoric al Moscovei încă din vremea URSS, având totodată în vedere și faptul că Trump însuși a emis idei cel puțin excentrice cu privire la prezentul și viitorul, la funcționarea și “profitabilitatea”, la sensul și relevanța alianței.
Punctele 3 și 4 pun presiune pe Trump din perspectiva obiectivului său (mult rămas în urmă) de a face pace între ruși și ucraineni.
Practic, prin declarațiile acestea, Rusia împinge și mai mult la vale șansele unei încetări a conflictului sub bagheta magică a vrăjitorului de la Casa Albă. Totodată, Rusia îi semnalează virulent lui Trump că riscă să fie atras într-o confruntare (cu NATO) care nu ar da deloc bine la publicul MAGA; public pe care Trump însuși l-a dresat să vadă lumea prin lentila adevărurilor “simple”, a reușitelor rapide, a triumfului maxim, a liniștii imediate.
Prin urmare, legând cele cinci puncte de mai sus, merită reamintit că atunci când vine vorba de ruși, ultimul lucru în care să crezi sunt coincidențele.
De ce procedează Kremlinul așa și de ce o face acum ? Desigur, răspunsul relevant se află sub cheia dictatorului Putin, nicidecum a comentatorilor.
Totuși, cei din urmă pot jongla cu indiciile, ceea ce nu e deloc puțin lucru.
De pildă, pot constata că asaltul rusesc asupra lui Trump nu poate fi disociat de (tot mai) buna înțelegere pe care a dobândit-o Moscova despre cum funcționează președintele american.
Empiric cel puțin, a devenit limpede pentru mulți, nu doar pentru ruși, că supraexcitarea și suprastimularea lui Trump cu elemente fie pozitive (laude, lingușeli, crearea unor fanteziste așteptări), fie care nu-i pică bine, care îl pun în încurcătură sau care pur și simplu îl pot destabiliza, produc adesea rezultate pentru cel care îl abordează astfel.
În ultimele luni, în funcție de nevoile de moment, Kremlinul a alternat suprastimularea și supraexcitarea pozitivă și negativă a lui Trump. Uneori, rușii l-au copleșit cu laude și promisiuni, alteori l-au copleșit cu răzgândiri, temporizare, amenințări chiar (cum e cazul acum).
De fiecare dată, Moscova a obținut de la Trump câte ceva – desigur, niciodată totul, niciodată ceva suficient de statornic.
Dovezi în acest sens sunt însuși faptul că războiul din Ucraina continuă, că continuă la intensități setate de Rusia, ca și simplul fapt că încă nu s-a ajuns la sancțiuni americane pe măsura amenințărilor proferate la un moment dat de însuși Trump, sau simplul fapt că sprijinul american pentru Ucraina nu este la înălțimea dictată de situația de pe front și de angajamentele istorice ale SUA față de aliații săi europeni.
Apoi, merită reținut momentul în care Kremlinul îl abordează atât de frontal pe Trump.
Pentru Putin, mersul de până acum al războiului din Ucraina a creat, deopotrivă pe plan intern și extern, o situație fără ieșire (bineînțeles, cu excepția notabilă a ieșirii cu picioare înainte a regimului Putin). Prin urmare, singura cale aproape rațională, pentru dictatorul rus, ar fi un viitor cu și mai mult război, dar cu o extindere a lui dincolo de limitele frontului actual.
Mai mult haos – și unul “mai” regionalizat sau chiar globalizat – ar putea crea la un moment dat condiții ceva mai propice pentru Putin și regimul său – ar fi o naivitate să nu consideri posibilă spre probabilă optica asta, dacă te pui o clipă în galoșii dictatorului rus.
Totodată, traversăm o perioadă în care numeroase țări de pe continent au luat cum se cuvine notă de apetitul imperialist al Rusiei și își accelerează programele și strategiile de apărare în fața amenințării ruse.
Demn de semnalat este și faptul că europenii fac, agitați, propriile presiuni asupra lui Trump pentru a-l determina să pună umărul la sancțiuni fără precedent asupra Rusiei, de natură să îi schilodeze accelerat economia și să întărească apărarea Ucrainei și apărarea colectivă a Europei.
Nu în ultimul rând, o serie de operațiuni ofensive ale Rusiei pe frontul din Ucraina au ajuns chiar zilele astea la scadența neagră – președintele tocmai anunțând recuperări de teren de către forțele ucrainene în zona de frontieră, iar ISW, coroborat, reliefând că atacurile Moscovei în regiunile Sumî, Harkov, Zaporojie, deși o realitate, nu s-au soldat totuși cu rezultate tangibile.
În fine, fapt cu adevărat extraordinar, dat fiind contextul, un contingent de militari ai armatei Indiei se alătură manevrelor ZAPAD 2025, organizate de Rusia.
Putin a făcut paradă de testosteron la adresa Occidentului și mai ales a lui Donald Trump la și după summitul de la Tianjin, unul dintre motive fiind legat de alăturarea Indiei la clubul Xi-Putin-Kim.
Prin cooptarea unor militari indieni și la exercițiile ZAPAD, mesajul tot mai agresiv al Moscovei e cum nu se poate mai limpede adresat președintelui american, din moment ce acesta din urmă a împins India în brațele ruso-chineze – prin atitudinea sa față de Pakistan și prin tarifele nebunești impuse de Trump Indiei.
Acesta fiind contextul, cele cinci direcții enunțate în debutul textului, prin care Kremlinul asediază psihologic Casa Albă, capătă un contur grăitor, deschid perspective geopolitice noi, creează un plus generos de potențial spre exploatarea de către Moscova (și Beijing) a liderului slăbiciunilor liderului american.
Nenorocirea nu este atât aceea că, de la Kremlin, dictatorul abordează jocul cu SUA în mod “integrat”, ci că la Casa Albă șade azi un nene care privește și înțelege lumea exclusiv fragmentat.
Bonus: și Putin, și Trump par incorigibili, fiecare pe partea lui.
