Stilul și ritmul în care Donald Trump “păcălește” jocul atunci când vine vorba de a lua măsuri reale împotriva Rusiei lui Putin merită studiat deopotrivă de către diplomați, lideri politici, specialiști în relații internaționale, șefi de companii mari, medii, mici, dar și de mafioți, evazioniști și alte specimene din acest ultim siaj.
În ultima vreme, în câteva rânduri, președintele american a lansat niște umbre de ultimatumuri la adresa dictatorului rus. Invariabil, ele nu au impresionat serios pe nimeni – necreând nici temeri la Moscova și nici speranțe la Kiev și în capitalele prietene – întrucât nu au fost urmate niciodată de măsuri corespunzătoare.
De altfel, senzația pe care o lasă atitudinea din ultimele luni a Rusiei este aceea că ultimatumurile lui Trump nu doar că nu dau fiori la Kremlin, ba din contră îl și încurajează pe Vladimir Putin să fie tot mai agresiv și față de Ucraina, și față de aliații ei; și să fie tot mai impertinent față de Trump însuși.
Până la urmă, Moscova e renumită pentru arta cu care stăpânește și folosește gargara, propaganda rusă impunându-se pe plan mondial ca o industrie premium a Rusiei. Ca atare, atunci când dă peste un palavragiu, Moscova îl recunoaște imediat ca atare și are abilitățile necesare de a-l lucra cum se cuvine.
De când a revenit la Casa Albă, Donald Trump nu i-a oferit lui Putin niciun motiv să-l ia drept altceva decât este – un palavragiu (zgomotos, e drept) și cam atât.
Mai mult, chiar și în stingerele episoade în care Trump păruse a se lua fioros la trântă cu Putin, președintele american rareori a ratat o ocazia de a expedia câteva săgeți otrăvite și la adresa conducerii Ucrainei, în particular la adresa lui Zelenski, iar uneori și la adresa aliaților. În felul ăsta, a devenit mereu absolut garantat efectul de diluare a aparaentei fermități trumpiste față de Rusia și Putin.
Cel mai proaspăt mesaj de așa-zisă forță al lui Trump la adresa Rusiei este mai grăitor ca oricând și ca orice. Abundența de majuscule îmi creează o jenă intelectuală pentru a-l și cita intrgral, dar cine e curios să îl parcurgă, îl poate găsi AICI.
Acest proaspăt ultimatum adresat de Trump Rusiei, legat de Ucraina, e în realitate un ultimatum adresat de Trump europenilor, legat de China. În plus, mesajul prezintă următoarele slăbiciuni structurale:
- În ciuda aparențelor, e mult mai puțin despre ceea ce poate și ceea ce trebuie să facă America și mult mai mult despre ceea ce TREBUIE să facă Europa (hai, că viciul ăsta al majusculelor ne mai atinge și pe noi din când în când…).
- Apoi, din mesajul rânduit de Trump, poate fi dedus și aspectul banal că, prin solicitarea ca Europa să facă ea primul pas pentru ca America să facă și ea unul, Trump tocmai și-a lăsat o marjă pentru a amâna (din nou) luarea de măsuri împotriva Rusiei. Desigur, dacă eu am priceput asta, haideți să ne imaginăm că și Putin a priceput perfect despre ce e vorba și în curând îl vom vedea (din nou) pe dictator acționând în consecință.
- Trump cere Europei – scuze, șantajează Europa – să impună Chinei tarife de un nivel atât de aberant, încât, din jenă intelectuală, cu greu îmi vine să îl menționez – “50% până la 100%”. Însă pretenția asta, oricât de caricaturală, merită tratată, fie și din fugă, pe fond. Astfel, Trump cere Europei să impună Chinei tarife dincolo de aberație într-un moment în care, pe de o parte, el însuși i-a redus Europei la zero marja de manevră pentru a face asta. Cum? Prin nenorocitele de tarife pe care tocmai ce le-a impus America Europei, ca și printr-un acord forțat și șantajist care obligă Europa la alocarea de vaste resurse pentru a menține relația comercială cu SUA la un nivel măcar de avarie, fie și minimum suportabil. Pe de altă parte, Trump cere Europei să impună Chinei tarife nebunești într-un moment în care tocmai încep să apară date și analize relevante cu privire la eșecul războiului tarifar declarat de Trump Chinei. Pentru edificare, vă invit să citiți AICI și mai ales AICI cu ce bumerang s-a trezit președintele american că îi “mângâie” fruntea tot acest conflict comercial cu Beijingul. Uriașă ar fi prostia din partea UE dacă UE ar da curs unei asemenea idei, dacă UE ar ceda unui asemenea șantaj (însă chiar nu-mi fac griji că s-ar întâmpla așa ceva, întrucât pur și simplu țările UE nu au resurse) !
- În fine, pe lângă dimensiunea infinit accentuat anti-UE/NATO decât anti-Rusia, așa-zisul ultimatum al lui Trump pentru Putin conține, din nou, o dimensiune profund anti-Zelenski și profund anti-Ucraina. În buna sa tradiție, președintele american îi acuză pe Zelenski și Biden că e “RĂZBOIUL” lor (iertare pentru ispita de a-i reproduce majusculele). Și tot în buna tradiție trumpistă, aflăm din acest ultimatum-avorton că nu pare a fi exclusiv războiul lui Putin sau măcar ȘI războiul lui Putin, din moment ce numele dictatorului de la Kremlin nu apare deloc în mesajul președintelui de la Casa Albă.
Singurul element corect și coerent din mesajul lui Trump este apelul adresat europenilor de a nu mai cumpăra petrol rusesc. Dar întrucât, în celelalte aspecte ale mesajului său, Trump pune problema hoțește, ar fi cinstit să suspectăm ceva similar și în chestiunea achiziției europene de petrol rusesc.
Altfel spus, mai degrabă decât să aibă în vedere privarea strategică a Rusiei de resurse financiare derivate din exportul de petrol către Europa, e mai ușor și realist de suspectat faptul că Trump nutrește gândul ascuns că astfel America ar putea face mai mulți bani, vânzând petrolul ei. Aici, Trump pare că vrea să-l fure pe Putin, însă problema e că Putin umblă deja și umblă demult cu mâinile prin buzunarele geopolitice ale lui Trump.
Până la urmă, Donald Trump a fost toată viața un vânzător. Drama mai mare este aceea că nu a evoluat deloc chiar dacă șmecheria lui și prostia altora l-au catapultat la Casa Albă.
