Se spune că înaintarea în vârstă aduce înțelepciune. Dar aduce și decrepitudine. Atunci când cea din urmă începe să o depășească pe cea dintâi, poate că este timpul ca și cei mai ambițioși să se gândească la o retragere în liniște, scrie The Economist.
<< Totuși, dacă Joe Biden sau Donald Trump au luat în considerare o astfel de pensionare, ei au respins clar ideea. În schimb, amândoi se propun drept candidați pentru un al doilea mandat în una dintre cele mai epuizante meserii de pe planetă. Trump are acum 77 de ani și va împlini 78 la alegerile generale. Biden are 81 de ani și ar avea 86 de ani la sfârșitul mandatului, dacă ar câștiga.
Cea mai populară explicație științifică a îmbătrânirii, teoria „dispunătorului-soma”, susține că selecția naturală pune în valoare tinerețea în detrimentul vârstei, deoarece acest lucru servește cel mai bine la transmiterea genelor către generația următoare. În cazul ambilor candidați, acest lucru s-a întâmplat. Biden este tatăl a patru copii și are șapte nepoți; Trump este tatăl a cinci copii și are zece. Dar reversul evoluției, în opinia multor comentatori, devine evident în derapajele verbale și fizice ale amândurora, dar mai ales în cazul lui Biden.
În ceea ce privește vârsta, Biden și Trump sunt într-o poziție aberantă atât în comparație cu alți președinți americani, cât și cu actualii șefi de guvern din alte țări. Când a devenit președinte în 2017, Trump era cea mai în vârstă persoană ajunsă pe funcție. Acest record a fost depășit în 2021 de Biden.
Excepționalismul american
O analiză publicată anul trecut de Pew Research Centre, un think-tank american, a arătat că, din cele 187 de țări pentru care sunt disponibile date, doar opt au avut lideri mai în vârstă decât Biden. (Cel mai în vârstă este Paul Biya din Camerun, care are 90 de ani.) În rândul democrațiilor bogate din cadrul OCDE, tendința din 1950 a fost ca șefii de guvern să fie tot mai tineri. Vârsta medie la preluarea funcției supreme a scăzut de la 60,2 la 55,5 ani în ultima jumătate de secol. Ce șanse au Biden sau Trump să reziste până la capăt?
Aceasta este o chestiune cu multe variabile. Nu toate datele personale relevante se află în domeniul public. Iar știința îmbătrânirii este incertă. Unele studii, de exemplu, sugerează că conducerea unei țări își ia tributul. Un studiu publicat în 2015 de cercetătorii de la Harvard Medical School și Case Western Reserve University School of Medicine a analizat alegerile pentru șefia guvernului în 17 țări bogate, începând cu anul 1722. Acesta a concluzionat că învingătorii au trăit cu 4,4 ani mai puțin după ultima lor alegere decât cei de pe locul al doilea, care nu au deținut niciodată funcția supremă. Pe de altă parte, președinții se află în vârful ierarhiei sociale. Acest lucru poate avea ca efect creșterea duratei de viață, după cum arată numeroase investigații, începând cu studiile Whitehall efectuate pe funcționari britanici între 1967 și 1988 de Michael Marmot de la University College London (UCL).
Posibil ca efectele să se echilibreze. O lucrare publicată în 2011 de Jay Olshansky, gerontolog la Universitatea din Illinois, a estimat, pe baza datelor de la acea vreme, durata medie de viață preconizată pentru bărbații contemporani în rândul președinților americani la 73,3 ani. Durata de viață reală a acelor președinți care au murit din cauze naturale a fost în medie de 73,0 ani. Acest lucru sugerează fie că această funcție nu are niciun efect, ceea ce contrazice studiul Harvard/Case Western Reserve (și, de asemenea, alte lucrări), fie că, în caz contrar, președinții în funcție ar fi avut mai mulți ani de trăit decât numărul mediu. Explicația doctorului Olshansky, care favorizează cea de-a doua variantă, este că președinții au avut tendința de a proveni din medii privilegiate (toți, cu excepția a zece, spune el, au avut studii universitare), cu avantajele pe care acest lucru le aduce în materie de sănătate.
Moartea, însă, nu este singurul eveniment medical de scurtare a mandatului prin care poate trece un președinte în funcție. Un atac de cord debilitant sau un accident vascular cerebral ar putea forța o demisie sau ar putea necesita invocarea celui de-al 25-lea amendament al Constituției americane, care se referă la incapacitatea prezidențială. În linii mari, riscul de accident vascular cerebral se dublează cu fiecare deceniu care trece. Acest lucru este îngrijorător. Apoi, mai este și problema bunăstării mentale. Lăsând la o parte accidentele vasculare cerebrale, trecerea anilor aduce două amenințări la adresa creierului: demențe specifice, cum ar fi boala Alzheimer, și o încetinire mai generală a rotițelor – deși cercetările recente sugerează că cele două se pot suprapune.
Imagistica medicală face posibilă examinarea creierului celor care nu prezintă simptome de demență pentru a detecta aglomerările de proteine deformate care reprezintă una dintre caracteristicile bolii Alzheimer. Un studiu din 2019, realizat de Jonathan Schott, neurolog la UCL, și colegii săi, a arătat că astfel de plăci par să dăuneze în continuare, chiar și la cei care nu au un diagnostic formal de Alzheimer.
În schimb, o lucrare publicată în 2022 de o echipă de la Universitatea Northwestern, din Chicago, a analizat încâlcelile neurofibrilare, un alt marker al Alzheimerului. Aceasta a raportat că așa-numiții „super-agers” – cei suficient de norocoși la loteria genetică de unică folosință pentru a-și menține mințile sănătoase în corpuri sănătoase până la o vârstă înaintată – aveau mai puține astfel de încâlceli.
Indiferent de cauza sa, însă, declinul cognitiv este simptomul legat de vârstă cel mai discutat pe seama candidaților. În 2021, de exemplu, Biden a părut să uite numele lui Lloyd Austin, secretarul său pentru apărare. Trump l-a confundat pe Xi Jinping, președintele chinez, cu Kim Jong Un, care conduce Coreea de Nord.
Cercetările sugerează că puterile creierului se schimbă odată cu vârsta în moduri diferite – unele scad, în timp ce altele se îmbunătățesc, cel puțin pentru o perioadă.
Lucrările lui Joshua Hartshorne și Laura Germine, de la Harvard și, respectiv, de la Spitalul General din Massachusetts, susțin ideea că înțelepciunea crește într-adevăr cu vârsta, până la un anumit punct. Abilitățile aritmetice și de înțelegere, precum și vocabularul, se îmbunătățesc până la 50 de ani, deși încep să scadă după aceea.
Cu toate acestea, pentru sarcinile care implică memoria pe termen scurt (amintirea lucrurilor imediat după prezentare) și memoria de lucru (amintirea lor o jumătate de oră mai târziu), este în scădere începând cu vârsta de aproximativ 20 de ani. Unele scoruri scad cu circa o jumătate de abatere standard sub media populației până la 85 de ani.
Nu toți bărbații sunt creați la fel
Toate acestea ar putea fi un motiv de prudență atunci când avem de-a face cu candidați în vârstă. Dar dr. Olshansky, de la Universitatea din Illinois, nu este de acord cu acest lucru, din două motive. Unul este observația generală pe care o face privind trecutul privilegiat al celor mai mulți candidați, care le asigură un mediu favorabil sănătății. Celălalt, specific pentru Biden și Trump, este că el crede că aceștia ar putea fi făcuți dintr-un material genetic mai puternic decât majoritatea semenilor lor; cu alte cuvinte, că sunt niște super-vârstnici.
Trump este, fără îndoială, un copil al privilegiilor. Tatăl său a fost un om de afaceri multimilionar. Norocul familiei lui Biden a fost unul mixt. Dar Joe Biden a avut totuși avantajul de-a fi fost trimis la o școală privată în adolescență. Până acum, totul este tipic. Argumentul super-vârstnicului este însă mai interesant. În urmă cu patru ani, în timpul precedentei competiții Biden-Trump, dr. Olshansky și cinci colegi au analizat toate datele relevante pe care le-au putut colecta referitoare la cei doi bărbați.
Ambii provin din familii longevive, cu câte un părinte octogenar și unul nonagenar. Acesta este un bun indicator al longevității. Însă frații lui Trump au murit la vârstele de 42 și 71 de ani, iar tatăl său a dezvoltat boala Alzheimer. Ambele cântăresc în detrimentul lui în acest model de calcul, precum și greutatea și lipsa de exerciții fizice în comparație cu Biden.
Cu toate acestea, dr. Olshansky a concluzionat, pe baza acestor tipuri de date, combinate cu ceea ce este disponibil public despre dosarele medicale ale bărbaților, că ambii aveau o probabilitate mai mare decât media de a supraviețui în următorii patru ani. Biden, au estimat ei, avea 95% șanse, față de 82% pentru un bărbat tipic de vârsta sa; pentru Trump, cifrele erau de 90%, față de 86% pentru contemporanii săi. În mod remarcabil, calculele lor i-au oferit lui Trump, bărbatul mai tânăr, un prognostic mai prost.
De data aceasta, ei nu s-au pronunțat încă pe deplin în această privință. Dar dr. Olshansky a declarat pe 7 ianuarie, într-un articol din Hill, un ziar din Washington, că: „Astăzi, șansele sale [ale lui Biden] de a supraviețui până la un al doilea mandat sunt de aproape 75% (aproximativ 10% mai bune de supraviețuire decât pentru un bărbat mediu de vârsta lui). Perspective de supraviețuire similare, deși puțin mai puțin favorabile, sunt prezente pentru Trump”.
Despre un incident din iunie 2022, în care Biden a căzut de pe bicicletă, de exemplu, doctorul observă că președintele și-a prins piciorul într-o curea a pedalei, în loc să-și piardă echilibrul, un accident care i s-ar putea întâmpla oricui. Mai relevant, spune el, este faptul că o persoană în vârstă de 79 de ani (așa cum era atunci Biden) mergea cu bicicleta. >>
Cât de gravă este pentru armata rusă pierderea a două avioane de comandă deasupra Mării Azov?
