Când vine vorba de evaluarea riscului unei invazii rusești a Ucrainei, există o divizare geopolitică majoră. Statele Unite, împreună cu aliatul său mereu apropiat în politica externă, Marea Britanie, au avertizat că trupele ruse care se adună la granița cu Ucraina sugerează că Moscova ar putea declanșa un conflict major pe teritoriul european. Și totuși, chiar și cu acest risc, unele națiuni europene mai apropiate de locul acțiunii rămân sceptice, notează Washington Post.
<< Germania a fost deosebit de rezistentă în fața tezei dominante la Washington și Londra. Berlinul a exclus până acum ideea de a furniza Ucrainei arme defensive; Avioanele Forțelor Aeriene Regale Britanice au evitat chiar spațiul aerian german atunci când au livrat arme antitanc în Ucraina, urmând în schimb o rută mai lungă, peste Marea Nordului și Danemarca.
Sunt multe motive de divizare, dar o diferență cheie apare în părerile cu privire la președintele rus și intențiile sale, potrivit Lianei Fix, expertă în Rusia, la Fundația Körber din Berlin. Mulți din Europa cred că Vladimir Putin blufează, spunea aceasta.
„În Europa, percepția a fost că Rusia construiește amenințarea militară pentru a obține concesii”, mi-a spus Fix, aflată în prezent într-un concediu sabatic la Washington, ca membru German Marshall Fund. „Iar aici, percepția aici pare să fie că escaladarea militară este cea mai probabilă cale care se așterne în față”.
Diferența puternică a fost pusă în evidență de remarcile făcute vineri de către șeful marinei germane, care, întrebat un grup de reflecție din New Delhi dacă crede că Rusia este interesată să aibă sub controlul său „o fâșie mică și minusculă de pământ ucrainean”, a răspuns: „Nu, este o prostie. Putin pune probabil presiune pe noi pentru că poate face asta”.
Națiunile occidentale ar trebui să răspundă oferindu-i liderului rus respectul după care tânjește – și pe care îl merită – a continuat șeful marinei germane. Sâmbătă, Schönbach și-a depus demisia, după protestul internațional stârnit.
Astfel de opinii nu sunt atât de izolate pe cât ați putea crede. Există o mulțime de oficiali și experți care cred că Rusia nu caută un conflict și concentrarea sa militară este un truc menit să forțeze obținerea de concesii din partea Occidentului. Cu toate acestea, există un dezacord cu privire la măsura în care cererile sale, care includ încetarea extinderii NATO spre est, ar trebui îndeplinite.
Istoricul și strategul militar Edward Luttwak a scris săptămâna trecută, pe Twitter, că Putin „blufează” în chestiunea Ucrainei, deoarece invadarea țării ar declanșa un război pe care „nu-și poate permite să îl ducă”.
„A invada cea mai mare țară a Europei, cu mai puțin de 200.000 de soldați, nu ar pune capăt crizei în mod victorios pentru Rusia”, a scris Luttwak, adăugând că, chiar dacă nicio țară europeană nu va trimite trupe, „ele vor trimite arme”.
Sub Putin, Rusia a mai surprins lumea cu agresiuni internaționale majore – Cecenia în 1999, Georgia în 2008, Siria în 2015 și chiar nu atât de secret în regiunile separatiste ale Ucrainei, din 2014 – și încă se angajează frecvent în acte internaționale de nivel inferior. Dar o invazie pe scară largă a unei țări enorme – care se învecinează cu Uniunea Europeană, este bine aprovizionată cu arme occidentale și are o populație în mare parte ostilă – poate fi o propunere foarte diferită.
Oficialii ruși au valorificat această incertitudine, acuzând, luni, Statele Unite și pe aliații săi de „isterie”. Ministrul adjunct de externe, Serghei Riabkov, a declarat săptămâna trecută că Rusia nu va întreprinde nicio acțiune agresivă. „Nu vom ataca, nu vom face o incursiune, nu vom invada Ucraina”, a spus el presei ruse. Și unii oficiali europeni par să aibă îndoieli și cu privire la abordările din SUA și Marea Britanie.
Vorbind după întâlnirea cu secretarul de stat Antony Blinken, la Bruxelles, cel mai înalt oficial al Uniunii Europene în politică externă a spus că țările trebuie să evite o „criză de nervi” în reacțiile lor la situație. „Știm foarte bine care este gradul de amenințare și modul în care trebuie să reacționăm și, fără îndoială, trebuie să evităm reacțiile alarmiste”, a spus Josep Borrell.
Dar alții cred exact contrariul: că ofertele diplomației, nu amenințarea cu războiul, asta este cacealma. Scriind, luni, pentru site-ul War on the Rocks, Michael Kofman a susținut că cererile Rusiei pur și simplu nu pot fi îndeplinite de Statele Unite și aliații săi din NATO.
„Prin publicitatea făcută cererilor sale și refuzul de a le separa în moduri care ar putea duce la un compromis, Rusia a făcut ca efortul său diplomatic să pară mai teatral decât autentic”, a scris Kofman, director al programului de studii asupra Rusiei la think tank-ul CNA, adăugând ulterior: „Poate că Moscova doar pescuiește ceea ce poate obține, dar cererile politice nu se aliniază cu partea militară a ecuației”.
În decembrie, oficialii americani au declarat că văd semne că Rusia se pregătește pentru o ofensivă militară împotriva Ucrainei, care implică până la 175.000 de soldați. De atunci, trupele au fost văzute deplasându-se prin Belarusul vecin, iar Marea Britanie a avertizat cu privire la planurile Rusiei de a instala un guvern pro-Moscova, la Kiev. „Deși nu putem intra în mintea președintelui Putin, vedem pregătirile pe care le fac la graniță”, a declarat secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, la un briefing ținut luni.
În ciuda faptului că a negat plănuirea vreunei acțiuni militare, Rusia a făcut o serie de solicitări unilaterale care ar împiedica intrarea Ucrainei în NATO și ar limita efectiv forțele NATO la granițele blocului militar din 1997, înainte de extinderea sa spre est. Țara a elaborat acorduri cu Statele Unite și NATO, ministrul adjunct de externe Riabkov afirmând luni că cererile nu au fost un meniu de restaurant din care să se poată alege.
Pentru mulți, domeniul de aplicare al acestor proiecte sugerează o lipsă de seriozitate.
„Puține negocieri serioase încep cu un întreg acord redactat de către o singură parte și cu atât mai puțin cu publicarea lui”, a scris recent, pentru The Post, Michael McFaul, fost ambasador al SUA la Moscova. Acesta a adăugat că Putin pare să nu negocieze, ci să dea un ultimatum. „Iar ultimatumurile, după cum știm din istorie, sunt adesea pretexte pentru anexare sau război”.
Bluff-urile sunt făcute pentru a fi numite astfel. Asta l-ar putea pune pe Putin în situația de a fi omul care a pariat totul și a ieșit de la masă fără nimic. Chiar este dispus să lase să se întâmple asta?
„În retragerea dintr-o escaladare militară, Putin ar risca să fie acuzat că nu a reușit să asigure concesii serioase asupra Ucrainei sau a NATO. Ar fi văzut ca un om care vorbește mult și amenință, dar, atunci când se confruntă cu un răspuns dur din partea cealaltă, în cele din urmă dă înapoi”, a scris istoricul britanic Timothy Ash, pentru Atlantic Council, săptămâna aceasta.
Și alții sunt de acord. Fiona Hill, fost oficial de top pe Rusia, în Consiliul Național de Securitate al președintelui Donald Trump, a spus aproximativ același lucru, arătând la Puck News că Putin crede că poate extrage concesii de la Biden, deoarece îi pasă mai profund de Ucraina decât lui Trump. „Dacă îi spunem cacealma, trebuie să facă ceva, pentru că altfel nici una dintre amenințările lui nu este credibilă”, a spus Hill.
Chiar și liderul SUA pare că crede la fel. „Bănuiesc că va muta. Trebuie să facă ceva”, a spus Biden, în timpul unei conferințe de presă de săptămâna trecută. Iar problema credibilității merge în ambele sensuri.
„Președintele Statelor Unite nu va fi șantajat”, a declarat democratul Ro Khanna, membru în Camera Reprezentanților, într-un interviu pentru CNN, în acest weekend. „Dacă ar face asta, orice altă țară ar începe să încerce să-l șantajeze pe președinte”.
Dacă va exista un atac, cei care credeau că Putin blufează se vor fi înșelat. Din punct de vedere istoric, țări precum Germania au sperat că o integrare economică mai strânsă și un dialog cu Rusia vor asigura relații pașnice. După cum spunea Fix: „Acesta este un test de turnesol pentru abordarea Germaniei față de Rusia”. >>
„Misterul rusesc” – Ipoteza lui George Friedman la pașii inexplicabili făcuți de Moscova
