”Cu adevărat, mare este sărbătoarea de astăzi”, spunea părintele Cleopa Ilie despre praznicul Botezului Domnului. “Căci astăzi pentru prima dată ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stapânul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi, relatează Agerpres.ro.
Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Astăzi se sfinţeşte aghiasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului Duh. Deci să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfânta aghiasmă în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fântânile noastre şi se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt”. (“Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie)
Mântuitorul Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret. A rămas acolo, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, dând ascultare Legii, care spunea ca niciun bărbat să nu predice ori prorocească mai înainte de a fi împlinit 30 de ani.
“Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la aceşti ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui”. (Cuvântul la Botezul Domnului – Vieţile Sfinţilor)
“Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani şi venind vremea dumnezeieştii Lui arătări – precum zice Evanghelia -, ca să se arate lui Israel: A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să-L boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredinţat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: ‘Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfânt'”. (Vieţile Sfinţilor)
Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părţile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor.
La acest fel de botez săvârşit în Iordan de Ioan Botezătorul, veneau mulţimile din Iudeea şi Ierusalim şi se botezau mărturisindu-şi păcatele.
Hristos a venit la Iordan după ce Sfântul Ioan spusese despre El, zicând: “Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (Ioan 1, 26-27).
“După aceste cuvinte, a venit Iisus ca să Se boteze, cu toate că nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind născut din Preacurata şi Preasfânta Fecioară, El Însuşi fiind izvorul a toată curăţia şi sfinţenia.
Însă Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să sfinţească apele cu Botezul. A venit la ape ca să curăţească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de sus”. (Vieţile Sfinţilor)
Botezătorul, care nu ştia cine este Hristosul, Îl descoperă acum şi Îl mărturiseşte: “Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1; 33, 34).
Iisus Hristos, fiind în vârstă de 30 de ani, S-a botezat pentru că omul de la această vârstă se pleacă cu înlesnire către tot păcatul.
“Aşa grăiau Ioan Gură de Aur şi Teofilact, cum că cea dintâi vârstă a copilăriei are multă neştiinţă şi zburdălnicie, a doua vârstă, a tinereţilor, se aprinde de poftă trupească, iar vârsta de 30 de ani, a bărbatului desăvârşit, este a iubirii de aur, a măririi deşarte, a iuţimii, a mâniei şi a tuturor păcatelor.
Pentru aceasta Hristos Domnul a aşteptat botezul până la această vârstă, ca să împlinească legea cu toate vârstele, să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere, ca să biruim patimile şi să ne ferim de păcatele cele de moarte. După Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit; căci se povesteşte că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza de dânsul, îl afunda până la cap şi-l ţinea astfel până ce-şi mărturisea toate păcatele sale şi numai după aceea îi afunda şi capul şi îl lăsa să iasă din apă; pentru aceasta, zice Evanghelia, că a ieşit îndată din apă. Ieşind Domnul din râu, I s-au deschis cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât spre Domnul, Cel ce S-a botezat, arătându-Se în chip de porumbel”. (sursă: vol. “Vieţile Sfinţilor”; “Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996 )
Boboteaza este sărbătorită la 6 ianuarie şi, împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit în 7 ianuarie, marchează finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului. De Bobotează şi de Sfântul Ioan, în funcţie de fiecare zonă a ţării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul an, fetele pun busuioc sub pernă ca să îşi viseze ursitul, iar bărbaţii se întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă, informează News.ro.
Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creştină şi reprezintă momentul încheierii sărbătorilor de iarnă. De aceea, se spune, acesta este momentul când dispar de pe faţa pământului (temporar, evident), diavolii, strigoii, asociaţi uneori cu dezlănţuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidă către celălalt anotimp.
În această zi, Ioan Botezătorul îl botează pe Iisus în apa Iordanului. Tot acum se ţine şi sărbătoarea Botezului, una dintre cele şapte Taine, cea fără de care nu este posibil să fii creştin.
„Ca orice sărbătoare mare, Boboteaza începe din ajun. În ajun oamenii postesc. Sacrificiul postului le aduce bogăţie. În anumite locuri, înainte să mănânce, femeile adună cenuşa din vatră; o vor risipi primăvara pe câmp, zicând: „Cum n-am mâncat eu în dimineaţa ajunului de Bobotează, aşa să nu-mi mănânce lighioanele roadele“. Sub faţa de masă pun sare şi mei, tărâţe şi fân. Preotul trece cu agheasmă din casă în casă. Hainele bune sunt întinse prin casă să le stropească preotul cu apă sfinţită; în felul acesta sunt ferite de molii. Copiii nu sunt bătuţi ca să nu facă bube peste an. Femeia nu se ceartă cu bărbatul. Ca să nu se înmulţească purecii, nu se cerne făină. Oamenii încearcă să-şi afle viitorul. Iar se deschid cerurile. Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb şi puii de corb îşi deschid aripile, încercând să zboare. În ziua de Bobotează se sfinţesc apele. Se face agheasmă mare undeva, lângă o apă. Oameni iau agheasmă, îşi stropesc gospodăria şi păstrează ce-a mai rămas. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea dracii ies din apă şi o iau la fugă pe câmp. Nu-i văd decât lupii, care se iau după ei, le rup pântecele şi le varsă maţele. Sunt buni la câte ceva şi lupii… În Bucovina, când preotul trece pe la casele oamenilor de Bobotează, femeile leagă la crucea purtată de el fire de in şi de cânepă. Din aceste fire Maica Domnului va face o plasă pe care o va trece de trei ori prin Iad, salvând sufletele care se vor agăţa de ea. Sufletele rămase în Iad vor fi mâncate de draci. Apoi, dracii se vor mânca între ei până rămâne numai unul, Scaraoţchi. Legat de un stâlp în mijlocul Iadului, el va muri de foame. Aşa se va curăţi lumea de tot ce e necurat şi vor rămâne numai drepţii cu Dumnezeu şi cu îngerii” (Irina Nicolau – „Ghidul sărbătorilor româneşti”).
Boboteaza reprezintă o sărbătoare importantă pentru creştinii ortodocşi şi catolici. Catolicii sărbătoresc la 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri, aur, smirnă şi tămâie, iar ortodocşii celebrează botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.
„Se crede că, la Bobotează, când preotul introduce crucea în apă, toţi dracii ies din ape şi rătăcesc pe câmp, până ce trece sfinţirea apelor; dar nimeni nu îi vede, în afară de lupi, care se iau după ei şi îi omoară unde îi pot prinde; sau, atunci când „se puşcă”, în timp ce apa este sfinţită, de asemenea, când oamenii strigă, după sfinţirea apei, „chiraleisam”, atunci diavolii fug şi se ascund; de altfel, credinţa că apele, curgătoare sau stătătoare, sunt la Bobotează sfinţite este atestată în toate zonele etno-folclorice ale României; acesta este şi motivul pentru care, la Bobotează, se stropesc cu apă grajdurile, vitele, uneltele, zestrea fetelor etc.; în Muscel, oricât de frig ar fi, flăcăii se scaldă în râu; acelaşi obicei îl practică şi fetele în unele zone ale Transilvaniei”. (Romulus Antonescu – Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti (2016).
Obiceiuri şi tradiţii
Potrivit tradiţiei populare, în noaptea de Bobotează, fetele tinere îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase, pun o rămurică de busuioc sub pernă şi îşi visează ursitul. De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii înainte de ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. De Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile în casă şi nu se împrumută nimic.
În ziua de Bobotează, fetele se duc dis-dimineaţă, până a nu răsări soarele şi până a nu fi pornită piva, şi pun la fusul ei puţină unsoare, rostind şi un descântec, considerând că aşa cum pocneşte piva şi se aude în sat, tot aşa să se vestească şi numele lor în tot locul; după ce piva pocneşte, se ia unsoarea şi se păstrează în casă, până în noaptea Învierii, când se ia, se leagă într-un petic de pânză şi se pune sub aripa cocoşului, ocazie în care se mai rosteşte un descântec, crezând că aşa cum cocoşul a vestit Învierea, tot aşa să fie şi fata sau flăcăul vestit peste toţi; dimineaţa, se ia pânza de la cocoş, se pune la brâu şi se duc şi înconjoară biserica la Înviere; unsoarea se păstrează peste an, ungându-se cu ea înainte de a pleca la horă sau în alte locuri publice; ungerea se face pe sprâncene, pe dosul palmelor, iar fata, dacă pune ochii pe un băiat, este bine să-i ungă o haină, pentru că aceasta nu se spală aşa des – Banat.
Un alt obicei mai este întrecerea bărbaţilor înot după cruce. Preotul aruncă o cruce în apă şi mai mulţi bărbaţi se aruncă pentru a o aduce înapoi. Primul care ajunge la cruce primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot restul anului. În trecut, bărbatul care aducea crucea la mal primea daruri de la domnitorul ţării.
În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, şi aduceau mâncare şi băutură, cântau şi dansau. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale, îi duceau la râu şi îi ameninţau cu aruncatul în apă.
În alte zone ale lumii, tradiţiile şi obiceiurile de Bobotează sunt diferite.
În Franţa, pe vremuri se gătea „la galette des rois”, o plăcintă care se împărţea, potrivit obiceiului, în tot atâtea felii câţi oameni erau la masă şi una în plus, denumită “a Bunului Dumnezeu” sau “a Fecioarei”, care era dată primului sărac. În prezent, se ascunde o figurină, sub forma unui rege mag, în interiorul plăcintei, iar acela dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Olanda şi în Belgia se prepară un desert cu cremă de migdale, în care se ascunde o figurină sub forma unui mag, la fel ca în Franţa. Membrul cel mai tânăr din familie se aşează sub masă şi alege feliile, iar cel desemnat rege al zilei îşi alege şi o regină. Pe timpul zilei, copiii merg cu steaua din casă în casă pentru a primi dulciuri şi mandarine.
Sfântul Ioan Botezătorul
După Bobotează, în ziua de 7 ianuarie, se sărbătoreşte Sfântul Ioan Botezătorul.
Se spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli în timpul anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, se spune că după Sfântul Ion „se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească. De Sfântul Ioan, există obiceiul numit „Udatul Ionilor”. În Bucovina de exemplu, în trecut, se punea un brad împodobit la porţile tuturor celor care purtau numele de Ion, iar aceştia dădeau o petrecere.
În Transilvania, cei care purtau acest nume erau purtaţi prin sat până la râu, unde erau botezaţi.
Sfântul Ioan mai este numit şi Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunţat venirea lui Hristos. Părinţii lui sunt preotul Zaharia şi Elisabeta, care erau rude cu părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana.
Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia că soţia sa va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Zaharia nu a crezut acest lucru şi a rămas mut până când Elisabeta a născut.
Potrivit învăţăturilor religioase, Ioan a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Iisus Hristos. Soţia fratelui lui Irod a fost cea care a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul, din ură, la un ospăţ de ziua lui Irod.
Cea mai vârstnică persoană din lume, japoneza Tomiko Itooka, a murit la 116 ani
