Șocul politic și geopolitic produs de influența rusă în alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, organizate în România, a avut și un efect “secundar” pozitiv, respectiv scoaterea din letargie a instituțiilor abilitate în cercetarea și tragerea la răspundere a celor care promovează:
- Cultul criminalilor de război
- Cultul celor judecați pentru genocid
- Idei fasciste, legionarism, rasism, antisemitism, xenofobie
- Negaționismul în ceea ce privește Holocaustul
Ani în șir, am avut legislație, au proliferat făptașii, dar nu au existat pedepse – justiția română dormind neverosimil de liniștit, iar societatea acomodându-se periculos de mult.
Într-o asemenea atmosferă, atât de bine le-a mers extremiștilor și revizioniștilor de toate riturile, atât de în siguranță s-au simțit cu toții în anii din urmă, încât și-au permis următoarele:
- Să facă o rutină din “comemorări” abjecte, trădând un profund dispreț față de victime, de adevărul istoric și față de legile în vigoare.
- Să își amenajeze un ramificat și fertil spațiu publicistic – conferințe, bloguri, site-uri, conturi și pagini de social media.
- Să se bucure de finanțări din surse obscure, cu trasee obscure.
- Să înființeze organizații civice și chiar paramilitare dintre cele mai “dacice”, “patriotice” și, desigur, “strămoșești”.
Încet-încet, au atins apogeul, înființând chiar și partide politice pe care le-au crescut intensiv, prin injectarea hormonilor urii.
Unele dintre aceste partide au reușit să dobândească greutatea optimă care să le facă relevante electoral – intrând în Parlament, iar de acolo putând visa în sfârșit și la o eventuală guvernare.
Somnul îndelungat al unor instituții din statul român le-a asigurat acestor forțe liniștea și siguranța de a se manifesta, însă la dezvoltatea și proliferarea lor a contribuit, măcar parțial, hiperactivitatea regimului Putin.
Un regim criminal, care cultivă, încurajează și finanțează astfel de fenomene în numeroase țări, nu doar în România.
De altfel, Rusia însăși, de la Lenin și Stalin până la Putin, este pe plan intern propriu, un uriaș furnal al rasismului, șovinismului și antisemitismului. Este un stat terorist care strigă “teroriștii !”, după cum este un stat profund fascist care strigă “fasciștii !”.
Este totodată același stat care, până să poarte un război cu naziștii, făcuse un pact cu Hitler pentru a sfâșia împreună Europa.
Odată cu șocul prezidențialelor din noiembrie 2024, justiția din România a început în sfârșit împinsă să lucreze de o manieră diferită dosare de acest gen, cu protagoniști având nume mai mult sau mai puțin răsunătoare.
Desigur, dintre VIP-uri atrage ușor atenția Călin Georgescu, candidatul pro-rus pentru care spionajul extern de la Moscova (SVR) a ajuns să rezerve comunitate de presă.
Dar poate că speța cea mai spectaculoasă pe fond e alta: dosarul penal deschis pe numele Dianei Șoșoacă, o vizitatoare frecventă a Ambasadei Rusiei de la București, un interlocutor nu mai puțin obișnuit și pentru mass-media oficială și oficioasă a lui Putin.
Este spectaculos și interesant cazul Șoșoacă întrucât numele împricinatei este unul de largă notorietate. Întrucât discursul său este neechivoc pe tematica de interes pentru acest articol. Dar mai ales, pemtru că Diana Șoșoacă, printr-o cruntă bătaie de joc comisă de istorie la adresa României, este azi și europarlamentar.
Fiind europarlamentar, Diana Șoșoacă are imunitate parlamentară, iar pentru a merge înainte cu demersurile judiciare, procurorii români trebuie să ceară și să obțină ridicarea imunității. Însă tocmai pentru că Șoșoacă este europarlamentar, aceste demersuri nu se vor mai face la București, ci pe lângă instituția abilitată din inima comunității europene, Parlamentul European.
Asta face ca un eventual scut anti-justiție și pur politicianist, în jurul lui Șoșoacă, să pornească cu șanse minime de succes, pentru Diana Șoșoacă.
Dar poate chiar mai constructiv decât atât e faptul că povestea Dianei Șoșoacă va capăta o pronunțată anvergură internațională – deopotrivă mediatică și instituțională.
Iar povestea liderei SOS conține, conform acuzațiilor din urmărirea penală, formulate de procurorii români:
- Promovare în public a cultului persoanelor condamante pentru genocid și crime de război
- Promovare de idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe
- Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia
O știm prea bine încă din experiența de acum peste două decenii pentru pregătirea aderărilor României la NATO și UE că orice dimensiune internațională pe care o capătă o poveste ce-și are originile la București capătă adesea șanse mai ridicate de a ajuta România să tragă mai rapid și mai eficient învățămintele de rigoare, să lase în urmă letargia mioritică și să facă progresele care se impun și care o pot însănătoși pe termen lung.
Dosarul penal al Dianei Șoșoacă, prin imperativul juridic al ridicării imunității de europarlamentar de care aceasta beneficiază, e tocmai din acest film.
Șocul “Georgescu”, din 2024, a forțat justiția din România să deschidă Cutia Pandorei pentru genul acesta de extremiști români. Șocul “Șoșoacă”, din 2025, poate face justiția română să evolueze cu pași mari în tratarea acestui tip de infracțiuni.
Și poate ajuta societatea românească să se raporteze la adevărul istoric și marile provocări ale prezentului de o manieră care să o imunizeze, în loc de una pe mai departe capabilă să o anestezieze.
https://universul.net/pana-acum-trump-a-fost-cel-mai-bun-prieten-al-chinei-a-ajutat-o-sa-cucereasca-taiwanul-si-astfel-sa-reduca-dominatia-sua-daca-se-va-razgandi-se-va-vedea-din-atitudinea-fata-de-rusia/
