Unde a dispărut aura de erou național, pe care Rudy Giuliani a dobândit-o în timpul evenimentelor tragice din 11 septembrie? Și cum a ajuns ca dintr-un primar faimos pentru curățarea New York-ului de criminalitate în miezul celor mai dure scandaluri care au întunecat primul mandat de președinte al lui Donald Trump?
Revista Rolling Stone i-a făcut lui Rudy Giuliani un amplu portret. Jurnaliștii coboară adânc în trecutul său. Sondează marele secret, al tatălui condamnat pentru jaf armat și închis în celebra Sing Sing, mariajele eșuate și atracția fantastică pe care luxul a început, la un moment dat, să o exercite asupra sa.
Rolling Stone se apleacă și asupra pre-istoriei relației lui Giuliani cu Trump, de la care odinioară refuza până și să-i achite micul dejun, pentru a ajunge la manevrele mai recente, cu accent pe serviciile făcute de Rudy, în schimbul cărora a cerut, printre altele, postul de secretar de stat.
De altfel, numele său a avut ecouri controversate și la București. În primăvara lui 2019, premierul Viorica Dăncilă și Rudy Giuliani au luat cina la mese alăturate în Hotelul Trump International din Washington. Câteva luni mai târziu, în toamnă, New York Times arăta legăturile dintre Puiu Popoviciu, Biden jr., Freeh, Giuliani și lupta anticorupție din România. Louis Freeh, de pildă, l-a angajat pe Rudy Giuliani, care în 2018 i-a trimis o scrisoare președintelui Iohannis, șefilor Camerelor Parlamentului (Tăriceanu și Dragnea la aceea vreme) și premierului Dăncilă, prin care critica modul în care s-a făcut lupta anticorupție în România și prin care cerea amnistie pentru unii dintre cei condamnați. Ambasada SUA de la București s-a delimitat însă de acel gest.
- Dar mai bine să dăm cuvântul materialului din Rolling Stone, pe care îl vom reda pe larg.
Nu cu mult timp în urmă, Rudy Giuliani trecea prin New York cu mașina, alături de Jon Sale, prietenul său vechi, când câțiva muncitori în construcții l-au văzut pe fostul primar și s-au apropiat de vehicul. Giuliani a coborât geamul. „Unul dintre ei”, își amintește Sale, „a spus: „Domnule primar, aș dori să vă strâng mâna și să vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut pentru New York. Aș fi vrut să fiți încă primar”.
Așa ceva i se întâmplă adesea lui Rudy Giuliani și reflectă ceea ce el a reprezentat cândva pentru majoritatea americanilor: un om al cărui răspuns ferm la atacurile din 11 septembrie 2001 l-a plasat dincolo de politica partizană și l-a transformat într-un erou național. Botezat „Primarul Americii”, Giuliani a fost ani buni o figură extrem de populară, care părea destinată unei cariere de succes la vârful afacerilor și guvernului american.
Două decenii mai târziu, Giuliani este în cădere liberă. Câțiva ani buni pe scena națională i-au pătat reputația, rămânând în istorie pentru rolul său în „scandalul Ucraina”, care l-a pe președinte în pragul demiterii. Giuliani părea, uneori, instabil și incoerent. În aparițiile sale la televiziuni, s-a contrazis, l-a contrazis pe președinte, a ventilat teorii ale conspirației, avându-l protagonist pe Joe Biden.
Cercul de prieteni al lui Giuliani se tot reduce. „Am mai rămas cu vreo cinci prieteni”, spunea la un moment dat.
Dar alții, chiar și cei cu o afinitate profundă pentru Rudy, au rămas uimiți că abia îlș mai recunosc în interviurile de la Fox News. Raoul Felder, avocatul său de divorț, a declarat, pentru Rolling Stone, că îl știuse pe Rudy Giuliani ca pe un avocat foarte precaut și genial, imagine care nu se mai potrivește cu cea de acum.
Rick Wilson, consultantul politic republican, care consideră că-i datorează cariera sa lui Giuliani, spune că îl va apăra până când va închide ochii pe acel Giuliani din 11 septembrie 2001, dar adaugă: „Există acel clișeu care zice că dacă trăiești suficient de mult, îți vei vedea eroii devenind răufăcători”.
Pe măsură ce prietenii lui Giuliani s-au îndepărtat de el de-a lungul anilor, unii au fost înlocuiți de oameni pe care Rudy de acum 35 de ani i-ar fi pus în închisoare. În prezent, procuratura SUA, în care a avut poziție de conducere la un moment dat, anchetează activitățile sale din Ucraina, în timp ce la Casa Albă mulți îl consideră pe Giuliani ca fiind toxic și îl învinovățesc pentru punerea sub acuzare a președintelui.
Nenumărate reputații au fost sacrificate pe altarul venerării lui Trump, dar declinul lui Giuliani este remarcabil, având în vedere statura sa de altădată. Ce s-a întâmplat cu primarul Americii? Cum a ajuns acest fost procuror de succes, primarul orașului New York și eroul național până acum, de partea greșită a opiniei publice, a istoriei și, eventual, a legii? Cum a devenit atât de îndatorat lui Donald Trump, un bărbat pe care Giuliani a refuzat cândva să-l lase să-i facă cinste cu micul dejun? Și de ce mai continuă o anchetă din Ucraina care a fost discreditată și dăunătoare pentru Rudy și șeful său?
Lev Parnas, fost asociat al lui Giuliani în ancheta din Ucraina, a vorbit cu Rolling Stone despre partenerul său de altădată, pe care l-a primit cândva în casa sa pentru bris, ceremonia de circumcizie a evreilor a fiului său nou-născut, unde Giuliani a acceptat să fie numit onorific naș. „Este un om foarte singur. Un tip egoist. Mai mult decât orice, se iubește pe sine, de aceea este singur. Iubea faima. I-a plăcut când a intrat și toată lumea i-a făcut poze. Nu știe ce înseamnă să ai o relație cu soția și copiii”.
„Sunt sigur că majoritatea lucrurilor nu sunt adevărate. Lev a fost prins cu atâtea minciuni, încât niciun jurnalist obiectiv nu l-ar folosi ca sursă”, a fost reacția lui Rudolph Giuliani. El a refuzat totuși să răspundă fiecărei acuzații în parte, spunând că nu le dă replica „mincinoșilor dovediți” sau celor care îi ascultă.
Pentru acest articol, Rolling Stone a folosit documente financiare și din instanțe, a efectuat interviuri cu aproape 20 de prieteni, asociați, colegi, rivali și critici din trecut ai lui Rudy, pentru a înțelege căderea lui Rudy Giuliani, descoperind totodată detalii necunoscute publicului din ancheta privind Ucraina și rolul lui Rudy în aceasta.
Iese la iveală portretul unui om căruia i s-a dat mantaua de erou, dar care i-a stat prost pe umeri. Chiar și ce a urmat după 11 septembrie, momentul definitoriu al vieții lui Giuliani, a întreținut semințele pierzaniei sale, întrucât a petrecut două decenii exploatând și încercând să revină la acel moment transcendent, când toată America l-a îmbrățișat.
În urmă cu aproape 20 de ani, în timp ce președintele George W. Bush intra într-un buncar din Nebraska pe 9/11, Giuliani stătea în haosul sufocant de moloz din New York, când orașul – și țara – aveau cea mai mare nevoie de el. El a rămas o prezență calmă și de neclintit, chiar dacă știa că prieteni apropiați de-ai săi zăceau îngropați sub dărâmăturile de la World Trade Center. Giuliani a spus ceea ce trebuia spus, condamnând atacurile dar îndemnând la toleranță față de comunitatea musulmană din New York și cerând să nu se eschiveze de la aflarea adevărului: „Numărul de victime va fi mai mult decât ar putea suporta oricare dintre noi, în cele din urmă“.
Giuliani a fost numit Persoana Anului 2001 „pentru că a avut mai multă încredere în noi decât am avut în noi înșine”. Oprah Winfrey l-a prezentat pe Giuliani drept „primarul Americii” la un serviciu de rugăciune din 11 septembrie, pe iubitul său Yankee Stadium, iar numele i-a rămas așa.
Giuliani s-a adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite și a fost uns cavaler de către de Regina Angliei. Nu putea intra într-un restaurant fără să fie ovaționat în picioare.
Giuliani își făcuse un nume de tânără stea în ascensiune cu mult înainte de 11 septembrie, pe când activa în cadrul Departamentului de Justiție din SUA. Încă îi place să spună povestea procesului din 1974 al lui Bertram Podell (membru al Camerei Reprezentanților), când a susținut o pledoarie atât de năprasnică, încât Podell s-a prăbușit și a recunoscut că este vinovat.
În 1981, în timpul administrației Reagan, Giuliani a devenit cel mai tânăr ocupant al poziției numărul trei în ierarhia Departamentul de Justiție. Acolo, s-a consumat o primă confruntare cu Joe Biden, când a recomandat un veto pe proiectul de lege al senatorului, privind crearea unui birou pe probleme de droguri, la nivelul cabinetului. Doi ani mai târziu, el a părăsit Washingtonul pentru a deveni procuroru-șef în Manhattan, o muncă pe care mama sa o văzuse drept o retrogradare. Adesea boxând chiar cu mâinile goale, Giuliani a dat jos de pe Wall Street simboluri ale exceselor anilor ’80, precum Ivan Boesky și Michael Milken, și s-a lansat în urmărirea Mafiei.
Dar „Eliot Ness” din ziua de astăzi, cum a mai fost numit, a ascuns un secret profund de familie despre care un confident al lui Giuliani spune că ar explica de ce stăpânirea sa de sine a fluctuat de-a lungul vieții. Tatăl lui Rudy, Harold, a fost un tip dur de cartier, care făcuse închisoare la Sing Sing, pentru jaf armat. Acest fundal subteran, dezvăluit în biografia „Rudy!”, de jurnalistul Wayne Barrett, ar putea ajuta la explicarea așchiei purtate de Giuliani de-a lungul carierei sale.
Giuliani a părăsit biroul procurorului la sfârșitul administrației Reagan și și-a îndreptat atenția spre Primărie, promițând că va stârpi criminalitatea. După ce prima sa campanie pentru alegerea în funcția de primar, în 1989, a eșuat, a câștigat în cele din urmă postul, patru ani mai târziu, cu și mai mult vitriol. Giuliani s-a alăturat unui protest făcut de 10.000 de ofițeri de poliție, pigmentat cu răbufniri de rasism la adresa primului primar negru al orașului. Faptul că s-a alipit furiei direcționate spre liberalii din Manhattan a fost un element-cheie al victoriei. Una care, privind retrospectiv, fusese o anticipare de rău-augur a resentimentelor pe care, mai târziu, Trump le va alimenta la scară națională.
După primele succese în funcția de primar, când a dat o lovitură infracționalității, Giuliani a devenit profund nepopular, în timpul unui al doilea mandat dezastruos. Succesele i-au fost umbrite de furia declanșată de brutalitatea poliției și rasism. Până în 2001, și viața personală i-a fost „măcelărită”. În timp ce soția și copiii săi dormeau în Gracie Mansion, reședința oficială a primarului New-York-ului, Giuliani stătea în casa unui prieten în ziua în care teroriștii au prăbușit două avioane în World Trade Center.
Dar modul în care a gestionat atacurile din 11 septembrie i-a eclipsat eșecurile din trecut, iar perspectivele care i se deschideau păreau nelimitate. Și-a văzut noul statut ca o rampă de lansare la nivel național, inclusiv pentru Casa Albă. Însă înainte de toate, și-a propus să devină foarte, foarte bogat.
Ca procuror și apoi primar, Giuliani fusese un om modest, care se plimba cu pantofi găuriți. „Un tip axat pe pizza și coca dietetică”, după cum îl descrie fostul purtător de cuvânt, Ken Frydman, care îl întâlnise pe Rudy în 1992. Comanda mâncare pentru secretarii primăriei și mânca cu ei.
„O parte din farmecul lui – poate că este o modalitate greșită de a-l descrie pentru că nu este fermecător – ținea de faptul că era un tip simplu”, spune un fost subordonat. „Îi plăcea un bol simplu de paste și un pahar de vin”.
Recentul divorț al lui Giuliani a dezvăluit cât de multe s-au schimbat. Stilul său de viață includea venituri de 232.000 de dolari pe lună, cu șase case și membru în 11 cluburi. Avocatul fostei soții a declarat, în instanță, că Rudy a cheltuit 12.000 de dolari pe trabucuri și 7.000 de dolari pe stilouri, în doar câteva luni.
Asistenții și prietenii spun că o forță motrice din spatele unei mari schimbări a fost cea de-a treia soție a lui Rudy, Judith Nathan. O femeie cu gust pentru lux, Nathan a cerut un scaun de avion separat pentru „Baby Louis” – geanta sa Louis Vuitton – potrivit Vanity Fair.
„Știu ce s-a întâmplat cu el. Într-adevăr, s-a schimbat când a cunoscut-o pe Judith. Mulți dintre noi o consideram o persoană oribilă. Nu cred că ar fi putut prezice cineva ce va deveni omul acesta”, a declarat un fost subordonat, pentru Rolling Stone.
Odată cu noua soție a venit și un nou stil de viață care i-au atras criticile apropiaților. „A făcut tot ce a putut pentru a-l îndepărta de prieteni și a-l apropia de ai ei”, spune un alt cunoscut al lui Giuliani. Rudy a început să socializeze doar cu cei care primiseră aprobarea soției sale.
Giuliani spunea odată că abilitatea sa cea mai mare este aceea de a se înconjura de oamenii potriviți. Pierderea prietenilor care i-au servit și pe post de „critici de gardă”, de-a lungul vieții lui, ar explica situația în care se află azi.
Era un stil de viață în căutarea unui venit, iar inițiativele și guvernele străine care doreau să arunce cu bani în Giuliani și noua sa firmă de consultanță, Giuliani Partners, nu au lipsit. Până în 2006, ponderea lui Giuliani din profiturile firmei era de aproape 6 milioane de dolari, a declarat un fost angajat, pentru Rolling Stone. Amnul următor a fost de 4,1 milioane de dolari, potrivit documentelor financiare.
Clienți precum Entergy, o companie care încearcă să-și reînnoiască licența pentru reactoarele nucleare cu probleme din Indian Point, New York, erau dispuși să-l angajeze pe „Primarul Americii” doar pentru prestigiu. „Dacă spune că centrala este în siguranță, oamenii au încredere în el”, declara un purtător de cuvânt al Entergy, pentru The Wall Street Journal.
Un alt client a fost Purdue Pharma, producătorul Oxycontin, care i-a plătit lui Giuliani și firmelor sale milioane pentru a convinge guvernul că societatea nu făcuse nimic rău atunci când a comercializat agresiv calmante care curmaseră numeroase vieți în timpul crizei opioidelor.
Giuliani a revenit și la practica dreptului. Bracewell, o firă cu sediul în Houston, i-a plătit lui Giuliani 10 milioane de dolari pentru a-și stabili o prezență în New York. Cea mai mare sursă de venit pentru „Rudy Inc.” au fost însă onorariile încasate pentru discursuri. Într-o perioadă de 13 luni care s-a încheiat în 2007, Giuliani a câștigat 11,4 milioane de dolari pentru 124 de apariții, făcând înconjurul lumii pentru discursuri taxate cu 100.000 de dolari.
Un semn clar referitor la cât de mult s-au schimbat prioritățile lui Giuliani după ieșirea din serviciul public a fost mandatul său din 2006, din grupul de studiu pentru Irak, creat de Congres pentru a evalua situația tot mai deteriorată din acea țară. Conform rapoartelor publicate, Giuliani nu a participat la nicio întâlnire. A absentat de la sesiunile care intrau în conflict cu contractele sale pentru discursuri plătite și a demisionat din cauza „angajamentelor anterioare”. La un an de la plecare, Giuliani a afirmat că făcuse acest pas deoarece comisia bipartită nu era suficient de bipartită. Pe atunci, Rudy candida la funcția de președinte.
La o sesiune de strategie pentru campania prezidențială din 2008 a lui Giuliani, Adam Goodman, fost consultant politic încă din vremea în care Giuliani se alfa la cârma primăriei, a fost uimit de ceea ce a auzit.
„Grandoarea a infectat echipa”, își amintește Goodman. Ca într-o previzualizare a strategiei scumpe din spatele campaniei eșuate din 2020 a lui Michael Bloomberg, echipa lui Giuliani a evitat atenția tradițională acordată asupra statelor cu votare anticipată, argumentând că fixarea în Iowa și New Hampshire ar fi o „țicneală” a „celor din interiorul Beltway”. În schimb, campania s-a concentrat asupra statelor bogate în delegați, Florida și California.
Argumentul lui Giuliani în fața alegătorilor a fost că 11 septembrie a arătat că are tot ce-i trebuie pentru a fi președinte, dar nu a văzut că publicul american, obosit de anii de război, dorea o schimbare. Punctul pe care se sprijinea mândria sa a devenit un punct de plecare pentru satiriști, comedianți și Joe Biden. „Există doar trei lucruri pe care le prinde într-o propoziție: un substantiv, un verb și 11 septembrie”, a glumit Biden, în timpul unei dezbateri a democraților. Potrivit mai multor surse, Giuliani nu a uitat niciodată această remarcă.
Cel mai popular politician din America, potrivit unui sondaj preelectoral din 2006, Giuliani și-a văzut evaporat avansul după ce au apărut întrebări cu privire la munca sa în beneficiul statului Qatar, acuzat că a închis ochii la finanțări de terorism. O lovitură în Iowa și New Hampshire a făcut să rămână ultimul șanț din Florida Giuliani. Finalul s-a produs rapid, atunci când guvernatorul de atunci al statului Florida, Charlie Crist, care promisese să-l sprijine pe Rudy, și-a schimbat opțiunea cu câteva zile înainte de vot și s-a reorientat spre John McCain.
Giuliani a renunțat și l-a sprijinit pe McCain. Campania sa a costat 59 de milioane de dolari, a pierdut în fiecare stat și a câștigat doar un singur delegat. Dar pe alte planuri, cursa pentru Casa Albă l-a costat mult mai mult.
„Strălucirea sa a cam pălit după cursa prezidențială”, a declarat Andrew Kirtzman, autoorul unei cărți despre perioada în care Giuliani a fost primar. „A risipit imaginea omului de stat, a fost văzut ca o figură politică partizană, mai degrabă decât ca un erou”.
Judith Giuliani a spus că ceva s-a schimbat în Rudy după 2008, ceea ce a și dus la prăbușirea căsniciei lor: „A fost un proces continuu care a început când a pierdut campania prezidențială. Din diverse motive, pe care le cunosc ca soție și om care i-a purtat grija, el a devenit un bărbat diferit”.
Ratarea cursei prezidențiale iau afectat și afacerile lui Rudy. „Veniturile au început să scadă, practic locul a început să se topească”, spune un fost angajat.
Giuliani a trebuit să-și caute tot mai departe de lucru. El a sfătuit Mujahedin e-Khalq, un grup de opoziție iranian aflat, până în 2012, pe lista Departamentului de Stat a organizațiilor teroriste. Un alt client nou a fost o companie ucraineană care avea legături cu Kremlinul. Giuliani a călătorit la Belgrad pentru a-l sfătui pe Aleksandar Vucic, primul ministru al Serbiei, ex-ministru al informațiilor sub dictatorul sârb Slobodan Milosevic, acesta din urmă urmărit penal pentru genocid.
Din ce în ce mai mult, s-a refugiat la Fox News, unul dintre puținele locuri în care era încă tratat ca erou. La o cină privată din 2015, la clubul 21 din New York, pentru Guvernatorul de Winsconsin, Scott Walker, Rudy a ajuns târziu și a luat microfonul, afirmând: „Știu că este un lucru oribil de spus, dar nu cred că [președintele Obama] iubește America”.
Comentariile s-au întins ca o furtună de foc și au inspirat o scenetă la Saturday Night Live, în care Giuliani, interpretat de Taran Killam, se gândește la sine: „Cum am ajuns aici? În această groapă. Tu ai fost primarul Americii. Ține minte”.
Giuliani se îndrepta rapid spre irelevanță. Apoi a apărut Donald Trump.
În timpul campaniei sale pentru primărie, în 1993, Giuliani lua micul dejun în Oak Room, la New York’s Plaza Hotel, pe care Trump îl deținea atunci. Giuliani a scanat camera și l-a văzut pe Trump la câteva mese. S-a aplecat spre asistenta sa, Liz Bruder și a șoptit: „Nu-l lăsa pe Donald să încerce să ne plătească micul dejun. Va încerca să facă asta”.
Evident, la finalul mesei, povestește Bruder pentru Rolling Stone, când a cerut nota, i s-a spus că nu va fi necesar. „Se ocupă domnul Trump”, i-a spus chelnerul. Bruder s-a ridicat și s-a apropiat de Trump și i-a spus că, în calitate de candidat, Rudy nu ar putea accepta acest gest fără să încalce regulile de finanțare a campaniei. Trump a dat înapoi: „- Bine, bine”.
Acum, Giuilani e strâns legat de omul căruia nu-i permisese să-i plătească micul dejun. Giuliani și Trump nu fuseseră niciodată apropiați, până de curând. Foști consilieri de-ai săi de la Primărie, au descris relația lor drept una tranzacțională. „Întotdeauna îl tratase pe Trump cu dispreț”, spune Rick Wilson.
Cu mai bine de o lună înaintea alegerilor din 2016, Giuliani a luat o decizie fatidică atunci când s-a autosuspendat din avocatură pentru a se alătura campaniei.
„Nu sunt prea sigur că Trump e președinte fără Rudy”, a declarat, pentru Rolling Stone, Steve Bannon, fostul șef al campaniei lui Donald Trump și strateg la Casa Albă. „În ultimele patru săptămâni, totul a mers bine pentru noi și totul a mers prost pentru ea. Unul dintre motivele pentru care am câștigat este că Rudy a fost acolo 24/7”, spune Bannon, care adaugă: „Rudy era tare. E ca un bursuc. i se rupe”.
După apariția înregistrării Access Hollywood, atunci când cineva trebuia să-l apere pe Trump în show-urile de duminică, Giuliani era singurul care urca în ring. „Voi face spectacol în fiecare duminică”, spunea el, conform cărții lui Chris Christie, Let Me Finish.
„Toată lumea arunca prosopul”, își amintește Bannon. „Rudy este singurul tip care a ieșit într-o duminică și i-a luat pe toți. Trump nu i-a uitat niciodată pe cei care au format ceea ce Kellyanne Conway a numit „coaliția din 8 octombrie”, grupul de loialiștii care i-au fost alături în cea mai neagră oră a campaniei sale.
Giuliani dorea ceva în schimb: postul secretar de stat. Era o șansă să revină pe culmile puterii de care fusese mult timp privat. Potrivit unor surse, în acele ultime săptămâni frenetice ale alegerilor, Trump i-a promis acea poziție lui Giuliani, în semn de mulțumire pentru loialitatea sa.
După alegeri, Giuliani și-a făcut campanie pentru acest post în interviuri acordate The Wall Street Journal și Fox News, enumerând călătoriile sale frecvente prin lume drept principala calificare pentru acest post.
Trump considera că parcursul de avocat al lui Giuliani l-a făcut să se potrivească mai bine pentru funcția de procuror general. „Instinctele președintelui au fost corecte”, spune Adam Goodman, fostul consilier politic al lui Giuliani. Dar Giuliani avea o idee fixă: secretar de stat sau nimic. Ulterior, Rick Gates, directorul adjunct al campaniei, le-a spus agenților FBI că Giuliani „și-a exagerat importanța”, potrivit unui memoriu al FBI.
Una dintre piedici a fost Mike Pence, care nu rezonase niciodată cu Rudy și i-a dezaprobat eșecurile morale, potrivit apropiaților lui Giuliani.
O problemă mai mare a constituit-o activitatea de consultanță internațională a lui Giuliani și clienții săi, foști și actuali, care au legături cu locuri precum Qatar, Iran și Ucraina. Echipa de verificare a tranziției a produs un raport lung, obținut de Axios, care a arătat că legăturile internaționale de afaceri ale lui Giuliani urmau să pună probleme în procesul de confirmare pe post. Senatorul Rand Paul din Kentucky a spus că va bloca numirea lui Giuliani în Comitetul pentru relații externe. Până la urmă, Giuliani a decis că nu vrea să treacă prin procesul brutal de confirmare și s-a retras.
Aapropiații săi au spus că eșecul său de a deveni secretar de stat a fost o lovitură puternică. A fost „o dezamăgire amară”, a declarat, pentru The New York Times, soția sa, o dezamăgire urmată de prăbușirea căsniciei lor de 15 ani.
Giuliani s-a retras în locul său preferat, Grand Havana Room din Manhattan, situată în vârful unui turn de pe Fifth Avenue, pe care Jared Kushner îl deținea cândva. El a fost văzut acolo înainte de o apariție bizară, în mai, în emisiunea Fox News a lui Sean Hannity. „Bea foarte mult, foarte mult, foarte mult”, spune un fost subordonat. „Mă întreb când îl văd dacă este ceva în neregulă cu el”, spune altul, după ce l-a văzut beat la o petrecere la care fuseseră amândoi invitați.
Când l-a cunoscut-o pe Giuliani, în 2018, Lev Parnas a văzut în el un bărbat rănit profund. „A). Credea că ar fi trebuit să fie secretar de sta. B). La vârsta lui, nu mai avea nimic”, spune Parnas. „Își năruise afacerea, relația cu soția, relația cu copiii”.
Drum înapoi spre Biroul Oval al lui Trump a trecut prin Ucraina.
În aprilie 2018, ancheta privind implicarea Rusiei în campania sa îl bântuia pe Donald Trump, iar Rudy Giuliani era hotărât să ajute. Trump a perceput ancheta drept un atac la cea mai mare sursă de mândrie a sa: victoria surprinzătoare din 2016. Acea obsesie perpetuă a devenit tot mai febrilă, pe măsură ce procurorul special, Robert Mueller, investigat acuzațiile de implicare a rușilor în campania lui Trump.
Astfel, Giuliani și-a pus în gând să demonteze narațiunea Rusiei, pregătind un „contra-raport” la cel făcut de Mueller (dar documentul nu a mai fost niciodată dat publicității).
Giuliani a fost sprijinit de Paul Manafort, fostul șef de campanie al lui Trump, care a câștigat o avere în Ucraina, în calitate de consilier al fostului președinte pro-rus. Giuliani a început să pună sub semnul întrebării documentele contabile, scrise de mână, care arătau că Manafort a primit 12,7 milioane de dolari de la partidul clientului său ucrainean – plăți pe care nu le făcuse cunoscute. Aceste documente au accelerat ieșirea lui Manafort din campania lui Trump, odată cu dezvăluirea lor de către The New York. A devenit una dintre obsesiile lui Giuliani, spune Parnas pentru Rolling Stone.
Manafort are de executat peste șapte ani de închisoare pentru fraudă și banii ascunși în firme offshore, rezultați din lobby-ul său ilegal în Ucraina.
De asemenea, Giuliani a verificat o altă teorie a conspirației: aceea că Ucraina, nu Rusia, a piratat serverele Comitetului Național Democrat și că informația a rămas în custodia sa. Această idee a intrat în mintea lui Trump, deoarece rescria istoria alegerilor din 2016, transformându-l din beneficiar în victimă a influenței străine. Conform acuzării, însă, o astfel de teorie fusese promovată de serviciile ruse de informații.
În noiembrie 2018, Giuliani a primit un apel telefonic de la Bart Schwartz, care lucrase în biroul procurorului SUA, sub Giuliani, și care acum conducea o firmă de investigații corporative. Întrucât Giuliani însuși era legat de NPR, Schwartz i-a spus fostului său șef că are o sursă care susține ceea ce Giuliani ajunsese să suspecteze: Ucraina a intervenit în alegerile din 2016, iar Joe Biden a jucat un rol important în asta.
Pentru a merge mai departe, Giuliani avea nevoie de aliați cu conexiuni în Ucraina, iar Parnas se încadrează în această tipologie. Potrivit lui Parnas, cei doi s-au întâlnit în holul hotelului Trump din Washington, D.C., un al doilea cămin pentru cercul devotat care se învârtea în jurul președintelui. „Te-am văzut prin zonă. Ar fi bine să-ți pui un nume pe față”, i-a spus Giuliani. Cei doi au început să facă planuri pentru a ajuta proiectul de afaceri, de rău augur, al lui Parnas, garantat fraudulos. Dar după apelul telefonic al lui Schwartz, ancheta din Ucraina a devenit punctul central al activității lor.
Parnas spune că s-a întâlnit cu sursa lui Schwartz: Michael Guralnik, un cetățean american originar din Ucraina, care absolvise Academia Militară Sovietică și spunea că fusese cândva de interes pentru serviciile de informații americane. (Guralnik a refuzat să comenteze.) Giuliani a continuat să se adâncească din ce în ce mai mult în zona politică notoriu de coruptă a Ucrainei. Parnas și partenerul său de afaceri, Igor Fruman, l-au ajutat pe Giuliani să ajungă la foști și actuali procuror ucraineni, care pretindeau că au date compromițătoare despre Joe Biden și fiul său, Hunter. Acesta din urmă activase în board-ul unei companii ucrainene de gaze, Burisma. Giuliani va folosi aceste informații pentru a-i presa pe oficialii din Ucraina să deschidă și să anunțe public investigații împotriva celor doi Biden. De asemenea, el a pus în operă decizia președintelui de a o schimba pe ambasadoarea țării, Marie Yovanovitch, alimentând o campanie denigratoare împotriva ei. (Avocatul lui Fruman a refuzat să comenteze).
Pe măsură ce lucrurile au avansat, Giuliani a devenit fixat pe Joe și Hunter Biden. „Cu cât obținea mai multe informații, cu atât devenea mai obsedat. Curând, Giuliani se referea la fostul vicepreședinte ca la un escroc, mincinos, mincinos”, spune Parnas.
Oficialii de la Casa Albă s-au alarmat, temându-se că investigația din Ucraina a lui Giuliani ar putea declanșa cele mai rele reacții ale lui Trump și va atrage administrația pe un teritoriu încă și mai crunt din punct de vedere legal. Privind evenimentele în desfășurarea lor, John Bolton, consilierul de securitate națională demis al lui Trump, a declarat: „Rudy Giuliani este o grenadă de mână care va arunca pe toată lumea în aer”, potrivit mărturiei sale din timpul audierilor ulterioare.
Trump a văzut lucrurile altfel. El l-a introdus pe Giuliani înapoi în cercul său apropiat și le-a urat bun venit și noilor săi asociați. Giuliani a participat la petrecerea Hanukkah organizată la Casa Albă în 2018, cu Parnas și Fruman ca invitați. Acolo, spune Parnas, lucrurile i-au devenit clare: lucrau pentru un președinte care era personal implicat în anchetă.
„Am fost escortați de Serviciul Secret până la intrarea privată a Casei Albe. Rudy a fost dus la reședința președintelui. Am fost duși acolo unde erau toți ceilalți invitați. Rudy a petrecut între 30 și 45 de minute cu președintele. Au vorbit despre Manafort și alte lucruri”, spune Parnas, pentru Rolling Stone. (Giuliani a negat, public, că ar fi discutat cu Trump subiectul Ucraina, la acea petrecere).
„Apoi a apărut și Rudy și ne-a stat alături. A ieșit și președintele. La fel și prima doamnă, Jared Kushner, Mike Pence și Karen Pence. La un moment dat, Serviciul Secret ne-a spus că președintele ne vrea în Camera Roșie”, spune Parnas. „Practic, președintele s-a uitat la mine, s-a uitat la Igor și a spus: O treabă grozavă, ține-o tot așa. Până atunci, Rudy ne spusese că totul e grozav”.
Ucraina i-l făcuse din nou pe Giuliani indispensabil lui Trump. Președintele se va reabilita de acuzații legate de Rusia lansând acuzații de corupție la adresa lui Joe Biden. „Considera că este de datoria lui să scoată acest lucru la lumină și, concomitent, să securizeze realegerea lui Trump în 2020”, spune Parnas.
Aproape toate afirmațiile lui Giuliani în scandalul Ucraina au fost desființate în mod repetat. În aprilie, comisia de informații a Senatului a dat publicității rezultatele unei verificări bipartizane, întinsă pe trei ani, printre altele, a informațiilor care demonstrează intruziunea Rusiei în rețeaua DNC. Evaluarea comisiei a confirmat că rezultatele comunității de informații sunt „fundamental incompatibile cu teoriile conspirației vehiculate de Trump privind implicarea ucraineană, pentru care nu există dovezi”, a scris senatorul Ron Wyden în raport. Și, oricât de indecent era faptul că Hunter Biden acceptase postul în cadrul Burisma, nu există dovezi că el sau tatăl său făcuseră ceva ilegal.
Pentru fanii lui Trump, povestea lui și a lui Giuliani nu a devenit cu adevărat o problemă până când președintele a folosit-o ca bază în politica externă a Statelor Unite. Într-o discuție telefonică, din iulie, cu președintele ucrainean Volodomir Zelenski, Trump a ridicat abordat subiectul acuzațiilor de corupție la adresa lui Biden și pe cel al serverului DNC. Liderul SUA a împins a împins discuția despre investigații în zona ajutorului militar american pe care Zelenski îl căuta pentru a contrabalansa Rusia.
„Aș vrea să ne faci o favoare. Se spune că Ucraina are serverul. Rudy știe foarte mult ce se întâmplă și este un tip foarte capabil. Dacă ai putea vorbi cu el, ar fi minunat”, i-a spus Trump lui Zelenski, în convorbirea din 25 iulie 2019.
La 146 de zile de la discuția cu Zelenski, Trump a devenit cel de-al treilea președinte din istoria Statelor Unite supus procedurii de demitere.
În multe privințe, cariera politică a lui Trump a fost opusă celei a lui Giuliani. Trump a intrat în politică cu o teorie a conspirației despre locul de naștere al lui Obama, iar acea „investigație” falsă a alimentat ascensiunea sa meteorică la Casa Albă. Giuliani a început acest secol în centru, iar acum, după o lungă și dureroasă alunecare pe tobogan, se vede procurorul șef al unei teorii a conspirației făcută franjuri.
În câteva săptămâni de la intrarea în echipa juridică a lui Trump, a primit un loc de muncă într-o firmă de avocatură care plătea între 4 milioane și 6 milioane de dolari pe an. Pe partenerii săi de la Greenberg Traurig i-au durut comentariile lui Giuliani de la Fox News, în care justifica plățile făcute lui Stormy Daniels de către Michael Cohen, din fondurile personale. Răul și mai mare a venit în 9 octombrie, când Parnas și Fruman au fost arestați în timp ce se pregăteau să se îmbarce într-un zbor doar dus spre Frankfurt. Parnas și Fruman s-au declarat nevinovați în fața acuzațiilor de încălcare a legilor electorale federale. Erau suspectați de direcționarea unor sume de bani din Ucraina către politicieni americani și comisiile de acțiune politică.
„Am fost fascinat de puterea lui, am fost fascinat de moștenirea lui”, spune Parnas, pentru Rolling Stone. „Am avut încredere în el. Fusesem în această țară 44 de an și nu am niciodată arestat, până când am avut încredere în el și în președinte”.
Ucraina l-a legat pe Giuliani de o serie de actori nevăzători. Harry Sargeant III, un om de afaceri din Florida, conectat politic, descris ca „notoriu” în mărturiile făcute în cadrul audierilor oficiale. Fosta asistentă de la Casa Albă, Fiona Hill, a mărturisit că s-a alarmat că activitățile lui Giuliani s-ar putea să nu fie legale atunci când a aflat de la colegii din Consiliul de Securitate Națională că se asocia cu oameni precum Sargeant, Parnas și Fruman.
Și mai uimitor, Giuliani s-a aliniat în cadrul anchetei din Ucraina cu Dmitri Firtaș, un magnat din zona energiei, acuzat într-o anchetă internațională de corupție. Parnas spune că el și Fruman s-au întâlnit cu Firtash din ordinul lui Giuliani. În acest context, ei l-au încurajat pe Firtaș, pe care procurorii din Chicago îl consideră un asociat de „eșalon superior” al crimei organizate ruse, să își folosească resursele considerabile pentru a-l ajuta pe Giuliani să-i investigheze pe Joe și Hunter Biden. (Firtaș a negat orice legătură cu crima organizată).
Giuliani a atras atenția procurorilor din biroul Manhattan pe care cândva îl conducea. Citații ale Marelui Juriu sugerează că Giuliani este cercetat pentru posibile infracțiuni, inclusiv spălare de bani, încălcarea normelor privind finanțarea electorală, fals în declarații, obstrucționarea justiției și lobby nedeclarat. (Nicholas Biase, un purtător de cuvânt al Parchetului din Manhattan, a refuzat să comenteze).
Avocatul lui Giuliani, Robert Costello, consideră că e vorba de un abuz al Marelui Juriu. „Nu știu de existența niciunei dovezi din care să rezulte că Rudy Giuliani este în pericol în fața vreunui procuror, oriunde în lume”.
Reputația lui Giuliani s-a redus între timp la o manevră de teoria conspirației care alimentează dezinformarea în privința coronavirusului. „De ce a acordat SUA (NIH), în 2017, 3,7 milioane de dolari Laboratorului din Wuhan?”, se întreba, recent, Giuliani pe Twitter. El părea să fi uitat cine era președinte la vremea respectivă. Încă își face apariția ocazional pe Fox News, mergând pe o sfoară pentru a justifica acțiunile lui Trump și disprețul pentru ceilalți.
Giuliani susține că va veni și ziua în care lumea se va lămuri cu privire la infracțiunile din Ucraina ale celor doi Biden și-l va aplauda pe anchetatorul care le-a expus. După cum știe prea bine Giuliani, oricine poate face acuzații, dar ceea ce contează este dacă probele sale pot fi admise într-o instanță de judecată – ceva care până acum nu s-a întâmplat.
Între timp, Rudy se îndepărtează tot mai mult de gloria sa de odinioară. Ultima lui inițiativă este un podcast video în care, printre reclamele la Cigar Aficionado, îl acuză pe Biden, îl apără pe Trump și promovează leacuri nedovedite pentru coronavirus. Realitatea este un adversar încăpățânat, iar obsesia este un joc periculos. Dar pentru Rudy Giuliani pare să fie tot ce a mai rămas.
Pentru cine ii crede pe rusi amatori! Aviz bizonilor nostri care se vand pe 2 bani…