Unde este Putin și de ce s-a retras din prim-planul vieții publice tocmai când autoritățile de la Moscova se confruntă cu pandemia de coronavirus? The Moscow Times a sondat semnificațiile acestei retrageri „tactice” a liderului rus, într-un moment înc are niciuna dintre explicațiile care ar fi putut sta în picioare, în vremuri normale, nu poate fi luată în serios în noile circumstanțe.
- Redăm, pe larg, analiza publicată de The Moscow Times, semnată de Tatiana Stanovaia, de la Carnegie Moscow Center
Liderii Rusiei se autoizolează de poporul lor
Cea de-a douăzecea aniversare a ascensiunii lui Vladimir Putin la putere în Rusia a coincis cu cea mai gravă criză din toate acele timpuri, pentru sistemul clădit de Putin. A fost amânat un vot privind aprobarea reformei constituționale, prețurile petrolului s-au prăbușit, iar lumea, după cum știm, se schimbă dramatic, pe fondul pandemiei de coronavirus. Nimeni nu știe cât va dura sau care va fi costul tranziției spre noua realitate. Durabilitatea regimului lui Putin este pusă la încercare.
Unul dintre subiectele principale de discuție în acest moment este motivul pentru care Putin a ieșit din prim-planul bătăliei cu epidemia de coronavirus. El s-a adresat națiunii doar de două ori, de fiecare dată scurt, și a vizitat un spital, dar nu a propus un plan de acțiune. Nu a existat nici un apel dramatic, nici empatie sau chemare la mobilizare.
Absența lui Putin din gestionarea anumitor probleme este adesea explicată prin reticența sa de a fi asociat cu măsuri impopulare și prin încercarea de a le pasa responsabilitatea subordonaților. De data asta, există însă două circumstanțe care subminează această explicație.
În primul rând, Putin nu s-a ferit de decizii impopulare luate în trecut, cum ar fi creșterea vârstei de pensionare, în 2018. El face ceea ce consideră necesar, indiferent de riscurile politice și fără discuții sau deliberări îndelungate. Președintele poate fi criticat pentru multe, dar nu că îi e teamă să-și asume responsabilitatea.
În al doilea rând, cine spune că implicarea lui Putin în lupta împotriva coronavirusului i-ar afecta rating-ul? Dacă faptul de a se ține la distanță e o modalitate de a-și menține popularitatea, atunci eficiența unei asemenea poziții este îndoielnică. În situații critice, președinții trebuie să fie prezenți și tranșanți. Rating-urile Angelei Merkel, în Germania, Emmanuel Macron, în Franța, și Giuseppe Conte, în Italia, sunt în creștere, în timp ce a te ține la distanță, într-un moment ca acesta, e semn de slăbiciune și confuzie.
Prin urmare, se pare că altceva ar putea sta în spatele comportamentului președintelui. Putin pur și simplu nu vede amenințarea cauzată de epidemie ca parte a agendei prezidențiale. El este obișnuit să se concentreze pe probleme care joacă viitorul țării pe arena globală, geopolitică. Trimiterea de ajutoare către Statele Unite și echipamente medicale către Italia este o politică importantă la nivel prezidențial. A decide ce măsuri de carantină ar trebui să fie puse în aplicare, în ce regiuni și care ar trebui să fie amenzile pentru încălcarea restricțiilor, este o slujbă destinată oficialilor de rang mai mic.
Există două aspecte ale acțiunilor lui Putin în acest moment.
Primul e delegarea: președintele vrea să lase munca de rutină „profesioniștilor” și să stea departe de ea nu pentru a-și salva rating-ul, ci din aroganță geopolitică. După anexarea Crimeei de către Rusia, Putin a încetat să mai fie politician și a început să se considere personalitate istorică. Politicienii sunt trași la răspundere, participă la alegeri și sunt monitorizați. Figurile istorice nu sunt puse să dea socoteală și nici monitorizate; se legitimează prin realizările lor istorice. În cadrul acestei abordări, orice iritare din partea societății este văzută ca rezultatul greșelilor făcute de subordonații figurii istorice.
Cel de-al doilea aspect al comportamentului lui Putin ține de nevoia de a porni mecanismele statului, care au uitat cum să acționeze independent. În Rusia, lupta împotriva coronavirusului este condusă nu de politicieni atenți la dispoziția publicului, ci de manageri care își servesc șeful. Aceasta înseamnă că toți și niciunul răspund pentru rezultatul final, de unde și faptul că acțiunile autorităților par mai întâi insuficiente, apoi excesive; mai întâi tardive, apoi premature.
Aparițiile episodice ale președintelui nu sunt suficiente pentru a depăși dezorientarea aparatului de stat. Cu cât criza avansează, cu atât devine mai vizibil faptul că, fără aportul personal și micromanagementul lui Putin, verticala puterii se prăbușește în haosul deciziilor necoordonate, iar stânga nu mai știe ce face dreapta.
În 14 martie, președintele a aprobat crearea unui consiliu de coordonare subordonat guvernului pentru combaterea epidemiei. Consiliul respectiv este condus de prim-ministrul Mikhail Mishustin. Dar, aproape imediat, Putin a creat și o structură paralelă – un grup de lucru în cadrul Consiliului de Stat – numindu-l în frunte pe primarul Moscovei, Serghei Sobianin.
Încă de la început, funcțiile lui Mishustin și Sobianin au fost contradictorii. Autoritățile moscovite sunt preocupate de limitarea răspândirii coronavirusului, în timp ce premierul a fost numit pentru a veni cu soluții de revenire economică. Politica de autoizolare și carantină a lui Sobianin afectează eforturile guvernului de a mobiliza economia.
Premierul este, în esență, un ostatic al guvernatorilor regionali care, în absența unui plan general inteligibil, acționează discreționar. Problema nu ține nici de faptul că nu e nimeni care să-și asume rolul de coordonator al soluțiilor care ar putea pune în echilibru prioritățile, adică, respectiv economia și carantina. Putin i-a delegat acest rol lui Mishustin. Problema este că sistemul actual pur și simplu nu prevede acest tip de rol care i-a revenit prim-ministrului.
Președintele așteaptă eficiență din partea subordonaților săi, dar ei s-au obișnuit doar cu punerea în aplicare a deciziilor luate de alții și au uitat acum cum să-și le ia ei înșiși. Autoritățile de la toate nivelurile inventează noi reguli deoarece nu doresc să își asume, oficial, responsabilitatea sau să formalizeze acțiuni care ar putea să nu-i fie pe plac lui Putin și care ar putea avea consecințe legale. Cu cât e mai multă anarhie, cu atât mai puține drepturi au dușmanii tăi: aceasta este principala plasă de siguranță pentru managerii lui Putin, de la serviciile de securitate la guvernatori.
În Rusia nu există dialog între societate și autorități, iar problema deficitului de leadership nu este doar una managerială, ci politică. Statul devine nimic mai mult decât un mecanism de monitorizare a constrângerii și își pierde legitimitatea.
În al 20-lea an, sistemul Putin se închide de la sine și se autoizolează de societate. Lupta împotriva epidemiei va continua, dar scopul său nu este de a proteja oamenii, ci de a deservi fiecare roată dințată din tot acest angrenaj.
Asa este . Toti ceilalti presedinti sau cancelari , spre deosebire de Putin au dat iama prin spitale si i-au imbratisat pe cei mai afectati bolnavi de Corona . Unii cica au refuzat sa poarte si masti . De ex. Boris Johnson . Da uite ca a scapat si nu mai trebuie acum sa astepte vaccinul salvator .