Criza coronavirusului pare să încurajeze credința în schimbarea radicală. Un uimitor procent de 71% dintre europeni sunt acum în favoarea introducerii unui venit de bază universal, potrivit unui sondaj de opinie conceput de echipa mea de cercetare de la Universitatea din Oxford și publicat astăzi.
În Marea Britanie, cifra este de 68%. Mai puțin încurajatoare, cel puțin pentru cei care cred în democrația liberală, este o altă constatare uimitoare sondajului: nu mai puțin de 53% dintre tinerii europeni au mai multă încredere în statele autoritare decât în democrații pentru a face față crizei climatice, dezvăluie Timothy Garton Ash, în comentariul său de pe The Guardian, pe care îl vom reda pe larg.
Sondajul a fost realizat în martie, când cea mai mare parte a Europei era în blocajul anti-coronavirus, dar întrebările fuseseră formulate anterior. Ar fi fascinant acum să-i întrebăm pe europeni ce sistem politic consideră că s-a dovedit mai bun în combaterea unei pandemii, întrucât Statele Unite și China, liderul democrației mondiale și liderul dictaturii mondiale, se acuză reciproc.
Aceste două rezultate contrastante și pe măsură de frapante arată cât de mari vor fi mizele pe măsură ce ieșim din urgența medicală imediată și ne vom confrunta cu efectele secundare ale pandemiei, declinul economic și cel politic. Ce fel de moment istoric va fi acesta pentru Europa și pentru lume? Ne-ar putea conduce spre cele mai bune vremuri. Ne-ar putea conduce spre cele mai rele vremuri.
Propunerea pentru un venit de bază universal a fost respinsă până de curând ca fiind îndepărtată și utopică. Dar în timpul blocajelor anti-pandemice, multe țări dezvoltate au introdus ceva apropiat. Ministrul Economiei din Spania a spus că „venitul vital minim” ar putea deveni un instrument permanent în țara sa. Aproape că nu trece o zi fără să citesc un alt articol care sugerează că venitul de bază universal, ori o variantă a acestuia ar fi o idee al cărei timp a sosit.
Acesta ar fi un ingredient al unui viitor posibil în care am reușit să transformăm una dintre cele mai mari crize ale lumii postbelice într-una dintre cele mai mari oportunități ale sale. Putem aborda inegalitatea în creștere, atât economică dar și culturală, care a erodat chiar și bazele democrațiilor liberale consacrate, precum Marea Britanie și SUA. După ce am învățat să muncim în moduri diferite, mai mult de acasă și cu mai puține călătorii inutile, transformăm acest lucru într-un model nou de muncă.
După ce am ieșit pe balcoanele și pe acoperișurile noastre, în toată Europa, pentru a aplauda medicii, asistentele, asistența socială și alți lucrători esențiali, să nu-i uităm odată ce a trecut pericolul medical. Nu numai că obțin o afacere mai bună din punct de vedere social și economic – îmi vine în minte sloganul postbelic, „case pentru eroi” – dar există și ceea ce populiștii polonezi numesc, în mod viclean, o „redistribuire a respectului”. Făcând această redistribuire necesară, îi privăm și pe populiștii naționaliști de șarmul lor electoral.
În același timp, recunoaștem că o planetă urmărită de amenințări cu adevărat globale, precum acest virus și schimbările climatice, necesită mai multă cooperare internațională, nu mai puțină. UE, care la începutul acestei săptămâni a convocat o întâlnire internațională pentru a strânge fonduri pentru combaterea Covid-19, devine un element principal al acțiunilor colective la nivel mondial.
Acesta este visul. Însă există coșmarul. Acesta poate fi un moment postbelic, dar dacă se dovedește a fi mai mult ca anii de după primul război mondial decât ca reconstrucția liberală și social-democratică de după 1945? Impulsurile naționaliste pe care le vedem în Donald Trump și Xi Jinping devin și mai pronunțate. Cu politici protecționiste, recesiunea post-coronavirus tinde spre o mare depresie. Inegalitatea crește, în loc să fie diminuată, atât în cadrul societăților noastre, cât și între diferite țări.
În Europa, țările înstărite din Europa de Nord, cum ar fi Germania și Olanda, pur și simplu nu afișează gradul necesar de solidaritate cu economiile lovite ale membrilor sud-europeni din zona euro. În schimb, profită de suspendarea, justificată de criză, a barierelor UE privind ajutoarele de stat pentru a pompa fondurile publice în industriile lor cheie, astfel că prăpastia dintre statele din nordul și sudul zonei Euro devine mai mare. În câțiva ani, un populist precum Matteo Salvini, sau unul chiar mai rău (da, este posibil), vine la putere într-o Italie în care datoria publică este acum aproximativ 160% din PIB și sruncă vina pentru toate problemele țării pe lipsa solidaritatea nord-europeană.
Între timp, în jumătatea estică a continentului, Ungaria rămâne o dictatură, puterile sporite temporare, obținute de Viktor Orban pe perioada crizei, devenind în mod misterios permanente. Polonia, unde partidul de guvernământ insistă în mod grotesc să organizeze alegeri prezidențiale integral prin poștă, un proces electoral care nu va putea fi liber și corect, urmează calea maghiară. UE, care nu mai este o comunitate de democrații, fiind sfâșiată de-a lungul axelor sale nord-sud și est-vest, slăbește treptat și se dezintegrează. Lăsate pe propriile picioare, statele sale membre nu reușesc să ofere perspective adecvate de angajare, securitate socială și un viitor durabil ecologic pentru cetățenii lor mai tineri. Și astfel, după cum deja prevestește în mod șocant sondajul nostru, ei apelează la soluții autoritare. Europa privește tot mai puțin către SUA, tot mai mult spre China.
În 2030, probabil că nu vom avea nici iadul acesta, nici raiul acela, ci doar o versiune a obișnuitului nostru purgatoriu uman. De care dintre variante ne apropiem, asta ține doar de noi.
De aceea, pe site-ul care prezintă rezultatele sondajului nostru, am creat și o secțiune de auto-interviu pentru oricine care are la dispoziție 10 minute pentru a ne spune cele mai bune și mai proaste momente europene și care sunt propriile speranțe pentru Europa, în 2030.
Până acum, căderea Zidului Berlinului a fost cel mai des menționat moment formativ, iar Brexit conduce în topul celor mai proaste momente. Dar poate că acest moment, al coronavirusuli, le va depăși pe ambele. Vino și spune-ne pe europeanmoments.com.
Eu zic sa ne tinem firea, concluzia unui sondaj de pandemie extrapolata la viitorul UE peste 10 ani, mi se pare demna de un triller, asadar sa mai avem rabdare, macar pana pe la 1 iunie, inainte sa ne incartiruim la coada la venitul minim cu gamela in mana! Astea sunt elucubratii de pandemie, si cine dracu vede china ca fiind vreun succes, abereaza in cel mai grav mod!