<< Pe 25 august, Vladimir Putin a ordonat o creștere cu 137.000 de persoane a personalului militar, din 2023, mărind dimensiunea armatei la 1,15 milioane de oameni >>, scrie Ksenia Kirillova, într-o analiză CEPA.
<< Analiștii militari consideră deja nerealist decretul președintelui, mai ales având în vedere deteriorarea demografică a Rusiei. Pentru prima dată în câțiva ani, cel mai recent apel de recrutare nu și-a îndeplinit obiectivele cu o treime, iar o posibilă creștere a duratei serviciului de recrutare nu va face decât să întărească tendința tinerilor care caută să evite serviciul militar, potrivit lui Pavel Luzin, expert în relații internaționale și securitate. Putin ar putea decide să transfere o parte din Garda paramilitară rusă (Rosgvardiya) către forțele armate, dar asta i-ar reduce resursele pentru lupta împotriva protestatarilor din interiorul țării.
În ceea ce privește posibilitatea de a trimite mai mulți recruți în războiul cu Ucraina, acesteia i se opun chiar și experții militari loiali Kremlinului. La fel stau lucrurile și cu sugestia unei mobilizări generale. Autorii site-ului Voenoe obozrenie, apropiat de Ministerul rus al Apărării, au avertizat că efectul unei astfel de decizii ar avea consecințe similare cu cele cu care s-au confruntat SUA în timpul războiului din Vietnam. Recruții care se întorceau de pe front au devenit adesea cei mai înflăcărați activiști anti-război, au scris ei, iar protestele împotriva războiului au dus aproape la o explozie socială în societatea americană (autorii ar fi putut găsi totuși un exemplu mai recent, mai aproape de casă — experiența dezastruoasă a Rusiei în războiul din Afganistan, din 1979-1989).
Dacă recruții vor fi mobilizați și trimiși pe front, sentimentul anti-război va începe să crească, „ațâțat” de comitetele mamelor soldaților (ca în timpul războaielor afgane și cecene) și de alte organizații similare, avertizează ei. În mod ciudat, autorii articolului susțin că SUA este cea care va stârni astfel de sentimente în Rusia, de parcă mamele ruse ar fi incapabile, fără instigare din afară, să simtă durerea pricinuită de pierderea fiilor.
Sociologii fideli Kremlinului împărtășesc îndoielile experților militari. „Segmentele loialiste și de clasă mijlocie ale societății, care compun majoritatea absolută a cetățenilor ruși”, ar fi susținut la început așa-numita operațiune specială (invazia totală din 24 februarie), dar pe măsură ce ostilitățile se prelungesc fără sfârșit, ele devin obosite. Oamenii obișnuiți doresc din ce în ce mai mult doar să refuze să vadă ce se întâmplă și să aibă grijă de propriile „buzunare” și de propria „bunăstare”, a scris Iaroslav Ignatovski, pe Telegram, șeful centrului analitic, Politgen. Potrivit unui sondaj sociologic publicat în august, în ciuda sprijinului oficial pentru război, 62% dintre bărbați nu sunt pregătiți să ia parte la el.
Regimul se confruntă și cu alte probleme, cu indisciplina în rândurile recruților. În iulie, s-a raportat că aproximativ 20 de soldați ruși care au refuzat să lupte în Ucraina au fost întemnițați în regiunea Lugansk, timp de câteva săptămâni, sub paza luptătorilor de la renumita companie de mercenari Wagner. Potrivit „refuznicilor”, unii dintre ei au fost ținuți la subsol în timp ce erau amenințați cu arestul preventiv și judecarea. Între timp, armata ucraineană a declarat, pe 5 septembrie, că un regiment de trupe ruse înrolate cu forța, din Donețk și Lugansk, s-a revoltat din cauza unui șir de probleme, inclusiv a lipsei apei. S-a spus că o unitate afiliată s-a predat la începutul ofensivei din sud, care a început pe 29 august.
Chiar și militarii contractuali sunt mai puțin dornici să lupte. De exemplu, în august, a reieșit că un grup de astfel de trupe – considerate ca fiind mai bine motivate datorită unei plăți mai bune – din Daghestan, care a refuzat să participe la ostilitățile din Ucraina, erau supuse unor presiuni ilegale. Ei sunt plasați în închisori militare, documentele lor militare sunt ștampilate cu „înclinați spre trădare”, sunt privați de plăți forfetare și amenințați cu tribunalul.
Totuși, înainte de a avea loc o revoltă mai largă a mamelor și soțiilor soldaților, lucrurile vor trebui să se înrăutățească. Multe sunt speriate de perspectiva unor dosare penale pentru cea mai mică critică la adresa războiului, unele acceptă să rămână tăcute în schimbul unei compensații bănești pentru fiii lor morți, iar altele încă mai cred sincer în propaganda de stat despre conflict. Propagandiștii, la rândul lor, promovează activ povești în care mamele militarilor morți (acum numărând cel puțin 25.000, potrivit secretarului Apărării din Marea Britanie) vorbesc despre respectul lor profund pentru Vladimir Putin, despre sprijinul lor pentru război și despre cât de mândre sunt de copiii lor care „au luptat împotriva fascismului”.
Cu toate acestea, există, periodic, expresii ale nemulțumirii. La sfârșitul lunii iunie, soțiile militarilor buriați au înregistrat un mesaj video în care i-au cerut șefului republicii, Alexei Țidenov, să le aducă înapoi soții din așa-zisa operațiune specială. O lună mai târziu, peste 100 de familii de militari ruși i-au cerut în mod deschis lui Putin să le găsească fiii, soții și frații care se aflau în zona de luptă din Ucraina.
Desigur, apelurile nu sunt proteste. Autorii lor nici nu se opun în mod deschis războiului și nici nu îl acuză pe Putin că l-a declanșat, ci, dimpotrivă, îl consideră singura sursă de ajutor și protecție. Cu toate acestea, pe măsură ce războiul începe să afecteze fiecare familie, va începe să perturbe ceea ce rușii prețuiesc cel mai mult pe lume – o viață normală și pașnică.
În ceea ce privește resursele pentru război, chiar și experții loiali Kremlinului au remarcat în mod repetat că acestea sunt inadecvate. În orice caz, forțele ruse nu trebuie subestimate. Potrivit armatei, țara are încă superioritate la capitolul resursă umană, precum și în ceea ce privește avioanele de atac, vehiculele blindate și capacitatea de a lovi în „spatele” Ucrainei.
Cea mai bună speranță a Rusiei? Că o iarnă înghețată, combinată cu o penurie (sau o oprire completă) a gazului rusesc, îi va forța pe aliații europeni la compromisuri. Pregătirile Uniunii Europene pentru reducerea aprovizionării și angajamentele suplimentare de asistență militară și financiară pentru Ucraina sugerează că – cel puțin până acum – această speranță va fi o dezamăgire. >>
