Ziua și nerușinarea ! Cam asta e dinamica pe care o imprimă vârfurile organismelor de reprezentare ale magistraților.
Miercuri a fost acordul-fumigenă lansat de Înalta Curte, instanță la cârma căreia se află Lia Savonea (link la final). Joi a venit rândul unui comunicat lansat de CSM-ul condus de Elena Costache – nici el, acest comunicat, nefiind mai puțin fumigenă decât “acordul” lui Savonea.
Comunicatul CSM cuprinde următoarele elemente dubioase:
- Spune povestea negocierilor din ajun, purtate de reprezentanți ai magistraților, la Cotroceni, cu șeful statului, premierul, reprezentanții coaliției. O spune, desigur, în cheia care împodobește narațiunea, dar distorsionează realitatea. Citind comunicatul, înțelegi că tabăra magistraților s-ar da de ceasul morții ca să deblocheze situația, dar deschiderea celorlalte tabere lasă în continuare de dorit.
- Apoi, o bună parte din comunicat arată ca un panou publicitar alocat Liei Savonea, în care CSM-ul Elenei Costache lăudă produsul nevandabil al șefei ICCJ – ați ghicit, acordul lui pește prăjit privind stabilitatea în justiție. Cum s-ar zice: o mână spală pe alta și amândouă murdăresc totul în jur.
- De la cap la coadă, sunt inserate sloganele binecunoscute despre cât de raționale sunt pretențiile magistraților, despre cât de dragă le e independența justiției, despre cum servesc țara și legile ei, despre înalta lor misiune și, v-ați prins, despre cât de mult greșesc cei care îi critică pentru lăcomia cu care fac istorie.
- Cireașa de pe tort, în cuprinsul comunicatului CSM, e însă alta: afirmația că “nu s-a pus problema solicitării unei reglementări care să conducă la o pensie mai mare decât venitul”. Problema aici nu e bucățica de adevăr pe care o conține această afirmație, ci bucata de adevăr pe care comunicatul CSM nu a mai adăugat-o: ok, fraților, dar atunci cât și ce ați cerut ? Din fericire, pentru completa informare a opiniei publice, unde a tăcut CSM a lămurit lucrurile liderul deputaților UDMR, Csoma Botond, la Digi24: „Dânșii au propus ca pensia lor să fie 65% din ultimul venit brut, ceea ce înseamnă aproape 98% din ultimul venit net. Ar însemna practic că ar încasa o pensie egală cu ultimul salariu”. Altfel spus: CSM, propriu-zis, nu a mințit, dar nici cinstit n-a fost. Căci 98% este atât de vecin cu 100%, încât face irelevantă diferența. Iar faptul de a incasa la pensie cam aceeași sumă ca în timpul vieții profesionale active înseamnă nimic mai puțin decât un privilegiu – nicio altă categorie profesională nu se bucură de așa ceva. Dezgustător ca tactică, rușinos din perspectiva lipsei de respect a CSM & gașca față de contribuabilul din dările căruia sunt plătite pensii umflate și cascada de beneficii pe care magistrații și le-au acordat de-a lungul anilor pe calea… instanței (ei deschizând procese, ei judecând dosarele și tot ei dând decizii) !
Dincolo de toate acestea, CSM, ICCJ și, alături de ele, o întreagă breaslă își mai bat joc de milioane de oameni prin faptul că:
- Pe de o parte, susțin public (vezi comunicatul CSM) că ar avea “deschidere pentru rezolvarea problemelor analizate, astfel încât să fie identificate soluţiile optime care să asigure o abordare echilibrată”.
- Dar pe de alta, practic șantajează Guvernul, coaliția și pe șeful statului. Iar implicit, șantajează un întreg popor. Cum fac magistrații asta ? Ținând la sertar avizul CSM de care guvernul are nevoie ca de aer, conform deciziei CCR, pentru a trece proiectul de reformă a pensiilor. Iar negociatorii magistraților recurg la așa ceva în condițiile în care nu au mai rămas decât două săptămâni până la 28 noiembrie, când expiră termenul agreat de România cu Comisia Europeană pentru a adopta reforma pensiilor magistraților. De hârtia asta banală, avizul CSM (un simplu aviz, căci nu contează dacă e pozitiv sau negativ), depinde totul. În cursul discuțiilor de la Cotroceni, purtate miercuri, magistrații au refuzat să garanteze că îl vor da în timp util, dat fiind faptul că guvernul refuză să le cumpere la supra-preț, din bani publici, așa-zisa independență de grija cărora nu mai dorm. Nu e de mirare că o soluție la acest blocaj generat de șantaj ar fi rediscutarea termenului între București și Bruxelles. Nu e de mirare că deja au apărut semnale că în caz de necesitate va fi accesată această pârghie. Dar e un mesaj deosebit de neinspirat și de păgubos, pe care magistrații îl dau societății și partenerilor strategici ai țării, apelând la tactica pământului pârjolit tocmai împotriva intereselor propriilor cetățeni și împotriva interselor propriului stat.
“Rușine” e un cuvânt blând pentru stilul de clan în care își negociază interesele tocmai un corp profesional înalt calificat, totodată un corp profesional în cazul căruia cea mai mică breșă morală și etică duce rapid la dezastru.
“Vinovat”, în schimb, pare verdictul adecvat.
