Un baraj care urma să fie construit în Valea Râului Roșu din China ar fi distrus habitatul unei păsări pe cale de dispariție, notează DER SPIEGEL. Dar un student la Biologie în vârstă de 31 de ani li s-a opus autorităților și a reușit să blocheze proiectul. Cum a reușit?
<< În valea provinciei Yunnan, pe care a salvat-o de la distrugere, Gu Bojian coboară din mașină. Privește spre Râul Roșu care curge și ascultă talăngile vitelor care trec pe calea apei. Pădurea primară acoperă versanții munților și, ca în fiecare an, în timpul sezonului uscat, copacii și-au lepădat frunzele. Un paradis al naturii.
Rămășițele fundației barajului devin vizibile doar la o a doua privire. Lucru este valabil și pentru intrarea din beton a unui tunel abandonat care se deschide în zidul văii. Iarba și tufișurile au crescut peste zona care odinioară găzduia un sat de containere pentru muncitorii în construcții. „Natura se întoarce”, spune Gu. „Dacă nu am fi făcut ceea ce am făcut, totul ar fi fost diferit acum”.
Într-adevăr, dacă Gu și colegii săi de campanie nu ar fi împiedicat construirea barajului, valea din sud-vestul Chinei ar fi fost acum fundul unui rezervor de apă. Și-a dedicat șapte ani din viață acestei lupte, dar consideră că a meritat. La urma urmei, acesta nu este doar un alt peisaj fluvial, ci probabil ultimul refugiu din China pentru o pasăre specială, păunul verde.
Gu s-a născut în 199,1 în regiunea săracă, interioară, Ningxia, ai cărei locuitori au reputația de unor oameni tenace. Are un râs ușor și adesea o privire de om surprins. Este licențiat în biologie și în prezent își finalizează doctoratul la Universitatea de elită Fudan, din Shanghai. În primăvară, a acceptat să reviziteze stațiile bătăliei sale.
Succesul lui Gu este cu atât mai remarcabil cu cât l-a purtat împotriva statului chinez. Guvernul aprobase deja construirea barajului, electricitatea produsă de centrala hidroelectrică fiind concepută pentru a stimula dezvoltarea economică a Yunnanului. Barajul urma să fie construit de o companie de stat, finanțată cu 3,7 miliarde de yuani din fonduri publice, aproape o jumătate de miliard de euro. O treime din acești bani fuseseră deja cheltuiți. Dar în ianuarie 2021, o instanță a suspendat proiectul, probabil definitiv.
Statul chinez nu este cunoscut pentru faptul că reacționează rapid la demersurile activiștilor. Cu toate acestea, Gu Bojian a reușit să realizeze ceva remarcabil: sistemul a cedat. Cum este posibil ca o persoană să facă așa ceva într-un stat autoritar care restricționează din ce în ce mai mult societatea civilă? Este posibil să se fi schimbat prioritățile Partidului Comunist, care în mod tradițional au acordat prioritate creșterii și prosperității mai presus de orice, inclusiv de mediu?
Îmbrăcat cu o jachetă de lână, Gu se prăbușește pe bancheta din spate a microbuzului care ne va duce la valea Râului Roșu. Recită numele latine ale copacilor de pe marginea drumului. Spune lucruri de genul: „Îmi place sunetul gibonilor”. Totuși, nu-i place Shanghai, unde locuiește: „Prea zgomotos, prea mulți oameni, prea multe clădiri înalte”.
Locul în care a început totul
Drumul șerpuiește prin valea râului, în amurgul, când, dintr-o dată, Gu strigă emoționat: „Aici, aici!”. Șoferul oprește în fața unei clădiri cu două etaje. Un han simplu. De aici a început totul.
Profesorul său îl trimisese în vale, în 2013. Pentru lucrarea de masterat, Gu trebuia să catalogheze vegetația de pe un hectar (2,5 acri) de pădure virgină și a aranjat să stea la acest han timp de trei săptămâni. Timpul petrecut acolo i-a oferit, de asemenea, posibilitatea de a-și urmări hobby-ul: observarea păsărilor. Își dezvoltase obiceiul de a întreba localnicii dacă văzuseră exemplare neobișnuite și, într-o zi din noiembrie 2013, domnul Su, cârciumarul, i-a oferit o pană lungă verde pe care o găsise în apropiere.
„Eram atât de încântat”, spune Gu, care a recunoscut rapid ceea ce ținea în mână. „Am presupus că păunul verde era practic dispărut în China. De câțiva ani, nimeni nu mai văzuse unul în sălbăticie”.
Pentru chinezi, păunul verde este un animal de bun augur, întruchiparea mitologicei Păsări Phoenix. Penele sale din coadă erau folosite pentru a-l răcori pe împărat, în Orașul Interzis, și numai oficialilor imperiali de rang înalt li se permitea să poarte o pană de păun la pălărie. În prezent, studenții încă învață pe de rost poemul vechi de cel puțin 1.800 de ani, „Păunul zboară spre sud-est” – un fel de „Romeo și Julieta” chineză. Păunul verde a fost atât de omniprezent în cultura clasică chineză încât a fost menționat prin cel mai simplu nume: kong que, pasăre mare.
Totuși, acest mit nu a putut proteja păunul verde de părțile întunecate ale creșterii economice, extinderea urbană, defrișări, pesticide, braconaj. Spre deosebire de ruda sa indiană, cu gât albastru, care poate fi găsită și în grădinile zoologice germane, păunul cu pene irizante pe gât verde se află pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție. Organizația britanică de protecție a animalelor, BirdLife International, estimează că mai puțin de 20.000 de exemplare sălbatice de păun verde trăiesc încă în Asia de Sud-Est, inclusiv aproximativ 500 în China. Acest lucru face ca pasărea să fie mai rară acolo decât panda uriaș.
Un baraj amenințător
Iată cum, printr-o coincidență, la sfârșitul anului 2013, un student descoperă, probabil, ultimul habitat intact din China: pădure tropicală uscată și terasamente unde păsările pot scormoni și sta la soare. Mai mult, cursurile superioare ale Râului Roșu curg printr-o vale prin care nu există drum și nici măcar o potecă.
Dar euforia lui Gu cu privire la descoperirea făcută s-a încheiat brusc. La numai câteva zile după ce a primit penele, i-a auzit pe localnici vorbind despre faptul că trebuie să renunțe la casele și câmpurile lor și să se mute din vale pe vârfurile dealului. Spuneau că fusese planificată construcția unui baraj de 175 de metri (600 de picioare), la doar câțiva kilometri în aval. Urmau să fie inundați 32 de kilometri pătrați (12 mile pătrate) de teren.
Gu a fost îngrozit – și a decis să facă tot ce putea pentru a bloca construcția barajului. Dar cum? Nu ar fi avut cum să se pună cu autoritatea de planificare, compania de stat și guvernul, pentru a determina schimbarea cursului, prin confruntare. O altă strategie părea mai promițătoare: în loc să se răzvrătească, urma să încerce să convingă autoritățile că protecția păunilor verzi este în interesul comun. Este o abordare foarte chineză, care se bazează mai mult pe cooperare decât pe conflict. Se evită eludarea ierarhiei, care prezintă pericolul ca toți cei implicați să fie în cele din urmă umiliți. Puternicii Chinei doresc să fie pețiți, nu atacați.
În anii următori, Gu a călătorit în mod repetat la Râul Roșu, pe cont propriu, pentru a intervieva localnicii, a colecta pene, a căuta urme și a studia habitatul. El a vorbit cu oricine dorea să asculte despre păunul verde și a creat o rețea între cercetători și specialiști în conservare. Curând, scena ecologistă a Yunnanului i-a cunoscut numele și chiar autoritățile i-au cerut sfatul. Dar nu au făcut nicio mișcare pentru a opri construcția barajului. Proiectul a continuat conform planului.
Atentia presei
„Conducătorul tezei mele, un botanist foarte renumit, a crezut că este un demers lipsit de speranță”, spune Gu. „Când vine vorba de conservarea speciilor, în China, am văzut atât de multă tristețe”. Dar spune că nu s-a gândit niciodată să renunțe. „Avem o vorbă: știi că un tigru trăiește pe munte, dar totuși îl urci”. Cu toate acestea, disperarea sa a crescut. Și astfel, în martie 2017, Gu a făcut public, pe WeChat, un text lung despre frustrările sale.
Printre cititorii săi s-a numărat și Xi Zhinong, unul dintre cei mai cunoscuți cineasti din țară, un fel de David Attenborough chinez. În 2001, BBC l-a ales ca Wildlife Photographer of the Year, iar documentarul său despre o specie rară de maimuță a fost nominalizat la un Emmy. Xi a luptat în repetate rânduri cu autoritățile pentru conservarea speciilor.
Xi a distribuit postarea lui Gu și s-a asigurat că pe contul Weibo al companiei sale de producție, Wild China Film, apăre un interviu cu Gu. L-au citit două milioane de utilizatori. Dintr-o dată, oamenii din întreaga țară au devenit interesați de păunii verzi și numeroase mijloace media au publicat articole, inclusiv agenția de știri de stat, Xinhua.
Securitatea de stat aflase în prealabil despre interviul nostru planificat cu Xi și l-a avertizat să nu vorbească prea deschis cu un reporter străin. Dar Xi nu este teribil de intimidat de astfel de avertismente. Ne-a întâmpinat în spațiul companiei sale, situat într-un centru cultural găzduit într-o fabrică reconstruită din orașul său natal, Dali. Micul oraș este un refugiu pentru oamenii care fug de marile orașe, hippies și persoane care caută apropierea de natura din Yunnan.
Xi a observat pentru prima dată păunul verde, în sălbăticie, în 2000. „Am văzut un exemplar adult alunecând de pe un deal în vale”, își amintește el. „Camera pe care o aveam atunci nu era suficient de bună, așa că l-am urmărit. Era grațios”. Când Xi s-a întors în același loc, câțiva ani mai târziu, a descoperit că habitatul fusese distrus. Nu mai trăiesc păsări acolo.
Mai multe grupuri din societatea civilă s-au implicat, de asemenea, în această problemă, inclusiv Prietenii naturii (FON) din Beijing, cea mai veche și mai experimentată organizație de mediu din țară. Grupul adoptă uneori o strategie care este folosită și în Occident: când pare util, își duc adversarii în instanță.
Încă din 2015, legea reformată a Chinei privind protecția mediului le-a permis grupurilor precum FON să depună un „litigiu de interes public de mediu” împotriva celor care reprezintă o amenințare la adresa naturii. Guvernul chinez speră că va duce la protecții mai eficiente ale mediului și la o mai mare acceptare a măsurilor în rândul publicului, spune Lei Xie, care cercetează subiectul, la Universitatea Shandong din Jinan. La 12 iulie 2017, organizația a intentat un proces împotriva companiei care construia barajul din Yunnan.
O nouă strategie juridică
„Era vorba de prevenire”, spune Liu Jinmei, avocat la Prietenii Naturii. Stă într-o sală de ședințe fără ferestre, din Beijing, îmbrăcată complet în negru, cu o privire serioasă și concentrată. Se pare că nu este întotdeauna un adversar plăcut în sala de judecată. Ea spune că, pentru organizația sa, nu era vorba de forțarea plății compensațiilor după construirea barajului, ci în primul rând de oprirea distrugerii habitatului păunului. Sistemul juridic al Chinei este complet nou”, spune ea. „Nimeni nu a folosit vreodată o strategie legală ca aceasta”.
Legea prevede că Xinping Development, în calitate de principală companie de construcții, a trebuit să solicite o expertiză cu privire la posibilele daune asupra mediului, înainte de începerea construcției. Pentru a pregăti raportul, totuși, au angajat o companie cu care aveau legături strânse de afaceri. În mod surprinzător, compania le-a dat undă verde proiectului.
Strategia juridică a FON s-a concentrat pe atacarea acestui raport. Chiar înainte de a trece la proces, organizația a apelat la Ministerul chinez al Mediului. Apoi, ministerul le-a cerut companiilor implicate să își modifice raportul de impact asupra mediului. Până la furnizarea acestor date, construcția a fost suspendată – era o primă victorie.
Audierile au început în 2018, într-un tribunal din Kunming, capitala Yunnan. Înainte de procedură, activiștii documentaseră natura unică a habitatului de pe Râul Roșu. Xi Zhinong, cineastul pasionat de animale sălbatice, a reușit să fotografieze păunul verde acolo – oferind documentație foto, pentru prima dată.
În martie 2020, instanța a confirmat oprirea construcției. O instanță superioară a reconfirmat hotărârea, la începutul anului 2021. Deși judecătorii au lăsat o portiță care oferă guvernului opțiunea de a aproba barajul, în condiții mai stricte, faptul că construcțiile au fost înghețate de câțiva ani face puțin probabilă reluarea. „Nu este perfect”, spune Liu, „dar totuși este absolut un succes”.
Victoria ecologiștilor care lucrează cu Gu indică faptul că protecția mediului și a speciilor devin tot mai importante în China. La începutul anului 2021, guvernul a extins lista de animale special protejate, pentru prima dată de când a fost publicată, în 1989. Aproximativ 1.000 de specii sunt acum incluse pe listă, de peste două ori mai multe decât în catalogul anterior.
În primăvara anului viitor, China va găzdui și un important summit al ONU dedicat conservării biodiversității. “Este o oportunitate de aur pentru China de a arăta lumii bogata noastră diversitate de specii”, spune Xi. Locația planificată pentru summit este Kunming, în apropierea căminului păunilor verzi.
Este o posibilitate distinctă ca leadership-ul Chinei să fie îngrjorat de potențiala jenă a distrugerii habitatului unei specii pe cale de dispariție, în aceeași provincie în care are loc summitul ONU. Beijingul, se pare, era conștient de situație: printre jurnaliștii care au acoperit povestea, a fost și un reporter de la agenția de știri Xinhua, care urmărea din 2017 problema păunului verse. Jurnalistul a transmis pe larg din zonă și a scris un raport de „circulație internă”, potrivit mai multor surse din Yunnan.
Mass-media de stat chineză, cum ar fi Xinhua, nu transmit știri doar pentru public ci servește și pe post de ochi și urechi ale conducerii politice, ca un fel de serviciu de informații intern. Beijingul ia decizii pe baza acestor rapoarte interne. Nu este exclus ca raportul Xinhua despre păunul verde să ajungă la cele mai înalte cercuri de putere din Beijing.
A fost intervenția unei persoane puternice cea care a salvat păunul? Sau a fost dezvoltarea statului de drept chinez? Oricare ar fi răspunsul, viitorul păunilor verzi din China va fi decis în cele din urmă nu la Beijing, ci chiar în regiunea Râului Roșu.
Pericole locale
În Yunnan, în această primăvară, Gu își petrece noaptea în același han în care stătuse cu câțiva ani înainte. A doua zi dimineață, la 6.00, hangiul îl conduce pe dealuri. Se oprește la o curbă a drumului, deasupra văii, unde speră să audă strigătele de împerechere ale unui păun mascul. Tot felul de păsări ciripesc și vâjâie, dar până când răsare soarele peste dealuri, o oră mai târziu, niciun exemplar nu s-a făcut auzit.
Jos, în sat, pasărea abia dacă își face apariția. „Am 21 de ani și am trăit aici toată viața și nu am văzut sau auzit niciodată un păun”, spune Luo Cheng, un șofer de camion a cărui fermă de familie este situată pe malurile râului. Ar fi pierdut acest teren dacă barajul ar fi fost construit. Cu toate acestea, Luo nu pare să fie mulțumit de modul în care au decurs lucrurile.
„Eram gata să ne mutăm”, spune el. „Nu am auzit niciodată despre cineva care să sărăcească după relocare”. Luo spune că firma de construcții promisese despăgubiri, terenuri și case noi. “Barajul ar fi fost bun. Ne-am fi mutat pur și simplu pe pantă. Și păunul? Nu s-ar fi înecat!”.
Având în vedere astfel de atitudini, Gu Bojian crede că adversarii săi nu se găsesc neapărat la Beijing. Conducerea a adoptat reguli mai stricte de protecție a mediului în ultimii ani și a stabilit obiective climatice ambițioase. Potrivit lui Xi Jinping, șeful guvernului și al Partidului Comunist, „apa limpede și munții verzi sunt la fel de valoroși ca munții cu argint și aur”. În cel mai bun caz, conducerea vede ecologiștii ca un remediu util, deoarece detectivii adulmecă evoluțiile nedorite. Din acest motiv, beneficiază de o marjă de manevră mai mare decât activiștii pentru drepturile civile, de exemplu.
Lucrurile devin mai dificile în ceea ce privește interesele comerciale tangibile. „Sunt urât în multe locuri din Yunnan”, spune Gu. El spune că membrii comitetului sătesc și consliile locale „consideră că le-am întrerupt dezvoltarea”. Chiar și pentru fermieri, spune el, după întâlnirea cu Luo Cheng, „banii sunt întotdeauna factorul determinant dacă este să spună da sau nu”.
Cu toate acestea, dezvoltarea economică de pe Râul Roșu a progresat fără baraj. Timp de un deceniu, progresul fusese, în esență, înghețat: oricine ar fi făcut investiții după o dată stabilită nu ar mai fi primit despăgubiri odată cu inundarea zonei. Drept urmare, mult timp nimeni nu a mai construit nimic. Acum că este clar că barajul nu vine, oamenii din vale își asumă noi datorii și recuperează.
Familia lui Luo Cheng a construit o nouă anexă la casa lor, care are acum și un garaj cu cameră video de supraveghere. De asemenea, au închiriat o parte din terenul lor de pe malul râului, unde tomatele sunt acum cultivate sub prelate din plastic. În zonă, există, de asemenea, mai multe plantații de banane și citrice. Chiar și fără baraj, habitatul păunilor verzi este departe de a fi unul sigur. Pe cealaltă parte a râului, panta pare roșie – solul gol al unui munte proaspăt „curățat”. >>
