Când a ajuns la Caracal, la casa criminalului Gheorghe Dincă, echipa de polițiști de la Serviciul Omoruri București, a crezut inițial că îi va lua trei săptămâni pentru a derula toate cercetările. Un termen considerat umflat de unii. „Mulți nu au vrut să creadă”, povestește, într-un interviu acordat Ziare.com, comisarul șef Florian Eniță. Într-adevăr, nu a fost nevoie chiar de trei săptămâni, ci de mai mult.
„Am plecat opt persoane de la Serviciul Omoruri și 12 criminaliști de la Poliția Capitalei. Am avut și de la IGP câțiva criminaliști, câțiva ofițeri, profilerul. Destul de mulți”, completează comisarul șef. Acesta admite că, până la sosirea lor, unele probe de la fața locului fuseseră risipite.
Principalele declarații ale comisarului șef Florin Eniță:
- A trebuit să împărțim curtea în sectoare mari, fiecare atribuită unei echipe de cercetare condusă de ofițeri de la Omoruri și criminaliști. Acele sectoare mari au fost împărțite la rândul lor în sectoare mici, ca să putem să luăm la cercetat fiecare loc și să nu ratăm ceva.
- Am avut un sector în curtea din spate pe care l-am săpat în întregime cu excavatorul. Era o suprafață de 20 m/10 m, a fost un fel de groapă de gunoi. Am săpat până acolo unde nu mai existau modificări de structura ale solului, adică vreo 4 m adâncime în unele locuri. Fiecare cupa de excavator era examinată separat, pentru că nu știam ce puteam găsi acolo.
- Știam că mai e o persoană dispărută despre care nu se știa atunci nimic. Puteau fi și alte persoane. Nu ne permiteam să dăm greș.
- Pentru scanare a fost împărțită curtea în peste 90 de segmente și au fost excavate aproape jumătate din ele, acolo unde s-au constatat diferențe de densitate în sol. Au fost descoperite pietre, diferite obiecte, oase de animale, dar nimic care să intereseze cauza. În același mod s-a procedat și la interior, unde au fost scanate pardoselile sau pereții din beton.
- În casa groazei, cum mai este cunoscută, a funcționat la un moment dat un service auto. În atelier se află o rampă construită din cărămidă și beton. Peste rampă a fost construit un tavan din beton armat care a fost acoperit cu pământ și au rămas la vedere scările prin care se făcea accesul.
- În afară de o podină din lemn peste care se aflau o saltea și un butoi din plastic încastrat în beton, ne-au atras atenția câteva inele metalice prinse în beton.
- L-am întrebat pe Dincă scopul acestei construcții și ne-a răspuns că se temea de un atac cu rachete, că în apropiere se află baza militară de la Deveselu. Nu am primit niciodată un răspuns legat de acele inele metalice, dar convingerea mea este că nu a apucat să folosească acest spațiu. Probabil era un „next level”.
- Abia când am ajuns la reconstituirea din septembrie, câte o zi pentru fiecare victima în parte, am înțeles calvarul prin care au trecut cele două fete. A fost ceva chiar incredibil, până atunci nu mă gândisem decât la CFL, la recoltarea de probe pentru că dosarul să fie unul bun.
- După ce am stat ore în șir cu Dincă în casă și ne-a explicat tot ce făcuse cu ele, cum le-a lovit, unde au fost legate, abia atunci am realizat prin ce chinuri au trecut.
- Eu nu cred că s-a întâmplat cum a declarat el, că au primit o singură lovitură, au căzut și au murit. Au fost bătute temeinic.
Articolul integral – AICI
