În cei 16 ani cât a fost cancelar, Angela Merkel a trecut printr-o serie de crize, de la cele economice la cele legate de pandemie. Abilitățile sale de a obține consensul au fost de folos țării sale și Europei. Însă guvernul ei a neglijat prea multe probleme, atât la nivel național, cât și internațional, arată The Economist.
Germania este prosperă și stabilă. Cu toate acestea, la orizont se întrevăd probleme. Și în timp ce Angela Merkel se pregătește să plece din funcția de cancelar, atunci când se va forma un nou guvern în urma alegerilor din 26 septembrie, admirația pentru conducerea ei stabilă se va amesteca probabil cu frustrarea față de complezența pe care a generat-o.
După o campanie lipsită de strălucire, care nu a reușit să dea soluții pentru problemele iminente ale Germaniei, lumea ar trebui să se aștepte ca discuțiile postelectorale pentru formarea unei coaliții de guvernare să dureze luni de zile, făcând să sufere politica europeană. Iar la final, s-ar putea ca țara să se trezească cu un guvern care nu reușește să facă mare lucru. Sunt încurcăturile pe care Angela Merkel le lasă în urmă, explică The Economist.
Doar Otto von Bismarck și Helmut Kohl au ocupat funcția de cancelar al Germaniei mai mult timp decât a făcut-o Angela Merkel. Bismarck a pus bazele unui imperiu și a inventat pe parcurs primul sistem public de pensii și de sănătate din Europa. Kohl a vegheat la reunificarea Germaniei și a fost de acord cu înlocuirea îndrăgitei mărci germane cu moneda euro. În schimb, realizările doamnei Merkel sunt mai modeste, iar lista problemelor neglijate este lungă. Germania arată ca o mașină de lux al cărei motor „toarce”, însă când ridici capota, semnele de neglijență sunt vizibile, comentează „The Economist”.
Sectorul public nu a reușit să investească în mod adecvat sau înțelept, rămânând în urma altora în ceea ce privește construcția de infrastructură, în special cea digitală, iar asta pune piedici companiilor și face ca guvernul să fie mai puțin eficient. Problema este agravată de incapacitatea de a angaja suficient personal.
Apoi, economisirea prea drastică a banilor este o caracteristică a statului german și a atras critici.
Însă cea mai gravă problemă internă a Germaniei este eșecul de a-și reforma sistemul de pensii. Germanii îmbătrânesc rapid, iar cei din generația baby-boom vor reprezenta o povară și mai mare pentru buget spre sfârșitul acestui deceniu, pe măsură ce se vor pensiona.
În ceea ce privește schimbările climatice, Germania a fost, de asemenea, destul de lentă. Încă emite mai mult carbon pe cap de locuitor decât orice altă țară mare din UE, fapt la care a contribuit și decizia de închide centralele nucleare după dezastrul de la Fukushima din 2011.
În Europa, unde influența germană contează cel mai mult, reticența Angelei Merkel de a o exercita a provocat dezamăgire. UE are o problemă cu îndatorarea membrilor săi din sud.
În politica externă a UE, Germania ar fi putut și ar fi trebuit să facă mai mult pentru a forța o ajustare mai rapidă la o lume nouă, mai puțin confortabilă. China este un rival economic și strategic din ce în ce mai provocator, Rusia o amenințare imprevizibilă, iar America un aliat tulburat și nesigur.
În ciuda evoluțiilor recente, Germania cheltuiește prea puțin pentru apărare. Nu-și antagonizează Beijingul, în speranța că vor exista condiții mai bune pentru schimburi comerciale. Îi oferă lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, un avantaj asupra aprovizionării cu energie a Europei, sprijinind noul gazoduct Nord Stream 2 care, din întâmplare, ajunge chiar în circumscripția electorală a Angelei Merkel.
Așa se face că a revenit altora, în principal președintelui Franței, Emmanuel Macron, sarcina de a convinge Europa să facă mai mult.
Ce candidat german ar putea fi mai bun decât Angela Merkel? Sondajele de opinie sugerează că Germania va avea un nou parlament fragmentat, fără ca vreun partid sau măcar două să poată forma un guvern.
În schimb, se prefigurează o coaliție tripartită, incoerentă ideologic, o coaliție care, prin combinarea Verzilor – care cheltuiesc mult – și a liberalilor pro-business, ar putea avea dificultăți în a se pune de acord asupra oricărui obiectiv ambițios. Este un alt simptom al „mulțumirii tuturor” pe care a practicat-o Merkel. Germanii, prudenți și obișnuiți cu confortul, par neinteresați de o dezbatere serioasă despre viitor.
„The Economist” crede că o coaliție condusă de social-democratul Olaf Scholz cu Verzii și liberal-democrații ar fi de preferat. Cei 16 ani la putere ai creștin-democraților au fost suficienți, consideră publicația economică. Partidul a rămas fără idei și fără elan, după cum arată clar decizia sa de a-l susține pentru funcția de cancelar pe Armin Laschet, politician predispus la gafe și neinspirat.
Pe de altă parte, Olaf Scholz, actualul ministru de finanțe, a fost eficient. Populația are încredere în el. El ar fi mai dispus decât un cancelar CDU să colaboreze cu Verzii în ceea ce privește schimbările climatice. Problema este că, deși el aparține aripii favorabile mediului de afaceri din partidul său, SPD este plin de oameni de stânga. Aceștia ar putea încerca să îl tragă mai mult în direcția lor decât vor putea liberal-democrații și decât pot suporta companiile în limitele confortabilului.
Olaf Scholz, candidatul social-democraţilor (SPD) la funcţia de cancelar al Germaniei, este de părere că estimările privind rezultatul alegerilor legislative de duminică îi conferă partidului său mandatul de a forma viitorul guvern, relatează DPA, potrivit Agerpres.
„Cred că putem obţine un mandat pentru a revendica formarea viitorului guvern”, a declarat Scholz la postul public de televiziune ARD.
„Cetăţenii vor o schimbare. Vor ca viitorul cancelar să fie candidatul SPD. Se poate vedea asta foarte clar din sondajele de opinie, dar şi din rezultatul alegerilor”, a spus el, adăugând că şi alte partide au obţinut rezultate bune, în timp ce conservatorii au suferit pierderi semnificative.
„Sincer, votul este destul de clar, iar prin asta am forţa de a face tot ce este posibil pentru a forma rapid un astfel de guvern”, a adăugat Scholz.
Social-democraţii au câştigat duminică la limită alegerile legislative care marchează sfârşitul epocii Merkel, conform estimărilor bazate pe primele rezultate.
SPD, condus de Olaf Scholz, este cotat cu un procent cuprins între 24,9% şi 25,8% şi devansează la o diferenţă mică uniunea conservatoare CDU-CSU condusă de Armin Laschet, plasată pe poziţia a doua, cu un procent cuprins între 24,2% şi 24,7%, conform acestor estimări transmise de posturile de televiziune.
În ciuda rezultatului lor „dezamăgitor”, conservatorii se aşteaptă să formeze ei viitorul executiv, a spus Armin Laschet, care a susţinut un discurs alături de Angela Merkel.
Această competiţie care se anunţă la orizont riscă să arunce cea mai mare economie europeană într-o lungă perioadă de paralizie politică şi de negocieri între partide.
