Covid și întoarcerea statului

Sursa: Pexels

„Dacă pandemia se dovedește a fi doar o întrerupere temporară, va rămâne în amintiri ca puțin mai mult decât o altă tragedie – memorabilă, dar în esență un eveniment discret. Cu toate acestea, dacă întreruperea din 2020 stimulează o reflecție mai profundă asupra relației dintre guvern și guvernat, atunci acest an oribil va ajunge să fie privit ca un punct focal, mai degrabă decât o dată”, scrie Ana Palacio, pentru Project Syndicate.

<< Unii ani abia sunt menționați în cărțile de istorie; alții primesc propriile lor capitole. Anul 2020 este cu siguranță din ultima categorie și nu există nicio îndoială că pandemia de COVID-19, precum pandemia de gripă spaniolă din 1918-1920, va fi mult timp ținută minte. Dar ceea ce face un an cu adevărat remarcabil nu este modul în care se desfășoară, ci mai degrabă modul în care schimbă lumea. Un an anormal, după care lumea revine la afacerile uzuale, înseamnă mult mai puțin, din punct de vedere istoric, decât un an cu punct de inflexiune, care aduce o mare transformare și marchează începutul unei noi epoci umane. Ce va fi 2020?

Există motive întemeiate să credem că lumea a fost modificată irevocabil în 2020. În mod special, evenimentele din ultimele 12 luni ar fi putut declanșa o remodelare și reechilibrare fundamentală a relației dintre stat și societate, cu precădere în democrațiile liberale occidentale.

De la încheierea Războiului Rece, modelele sociale și economice ale democrațiilor occidentale au devenit din ce în ce mai dezechilibrate. Piețele libere, cândva privite ca un mijloc puternic de consolidare a democrației liberale (prin crearea unei clase de mijloc care cere drepturi), sunt acum un scop în sine – un ideal de susținut, indiferent de cost.

Și costurile au fost mari. Așa cum cerea ortodoxia pieței libere, globalizarea a adus controale mai laxe ale capitalului, frontiere mai deschise, privatizare la scară largă și dereglementare. Guvernanța a evoluat într-un efort tehnic mai limitat și actorii privați din ce în ce mai influenți au căpătat roluri publice.

Astfel, corporațiile au devenit unii dintre cei mai puternici actori mondiali, iar guvernele s-au străduit din ce în ce mai mult să le impoziteze și să le reglementeze. În unele domenii vitale – de la răspândirea dezinformării pe rețelele sociale până la sustenabilitatea mediului înconjurător – corporațiile au fost lăsate, în esență, să se autoregleze.

A existat un impuls de recuperare a supravegherii; totuși nu vine de la stat, ci de la alți actori. Impulsul pentru răspunderea și raportarea corporativă „de mediu, socială, de guvernanță” este un exemplu. Presiunea publică și interesul crescând al investitorilor au făcut companiile dornice să își promoveze acreditările ESG. În același timp, rămân probleme serioase de transparență și precizie cu standardele ESG. Absența statului este palpabilă, în toate acestea.

Din punctul de vedere al multor cetățeni obișnuiți, guvernul s-a comportat din ce în ce mai mult ca un furnizor de servicii private, în ultimele decenii, chiar dacă inegalitatea a crescut. Urmările crizei financiare mondiale din 2008 – când guvernele au umblat în general cu jumătăți de măsuri pentru a consolida sistemele financiare și a preveni o altă criză – a spulberat ideea că democrația liberală este un garant automat al stabilității și prosperității. Între timp, China și-a promovat propriul model concurent, al unui stat central puternic împletit cu piața, stabilind scena pentru bătălia globală de idei de astăzi.

De la cutremurul provocat de criza financiară a crescut un val de populism și nativism – unul care a cuprins o mare parte din Occident. Odată cu inegalitatea în continuă creștere și cu puțin efort depus pentru a remedia relația dintre cetățean și stat, încrederea în instituții a scăzut și cererile de schimbare radicală – de multe ori schimbări reacționare, care erodează statul – au căpătat rezonanță.

Cu toate acestea, în timpul pandemiei de COVID-19, statul a revenit. Când economiile s-au oprit, guvernele au canalizat volume imense de bani publici către susținerea industriei private și limitarea concedierilor. În Europa, intervențiile la nivel de țară au fost susținute de fondul de recuperare a pandemiei, unul fără precedent, de 750 miliarde EUR (918 miliarde USD), Next Generation EU.

Mai mult, întreruperile din lanțul de aprovizionare au ridicat așteptarea ca statele să facă mai mult pentru a asigura bunurile esențiale, strategice. Ca atare, apelurile la re-producție nu numai că au crescut; acum, implică reafirmarea controlului suveran asupra bunurilor strategice.

În mod similar, pentru prima dată într-o generație, guvernele și-au resuscitat impulsul de a reglementa, în special în ceea ce privește giganții Big Tech, din ce în ce mai distorsionați. Comisia Europeană a dezvăluit recent reglementări de referință – Legea serviciilor digitale și Legea piețelor digitale – pentru a reduce puterea acestor firme și a anunțat planuri pentru alte acțiuni bazate pe concurență. Și în Statele Unite, Comisia Federală pentru Comerț și guvernele statelor au intentat procese antitrust împotriva Alphabet (compania-mamă a Google) și Facebook pentru că și-au folosit puterea de piață pentru a se apăra de rivali. Apelurile la destrămarea acestor mega-firme sunt din ce în ce mai puternice.
Pandemia a arătat că „mâna invizibilă” a pieței nu se poate baza pe livrarea bunurilor publice, darămite să apere interesul public. Mâna vizibilă a statului ar trebui să contribuie, prin funcționarea instituțiilor eficiente și a bunei guvernări.

Mai fundamental, măsurile de sănătate și siguranță sunt un memento fizic constant al prezenței statului care fusese atât de absent în ultimii ani. Unii au îmbrățișat această dimensiune invazivă, recunoscând existența unei responsabilități comune, în timp ce alții au înțepenit; dar toți sunt conștienți de rolul guvernului. Sensibilitățile se schimbă, iar acest lucru ar putea constitui baza pentru schimbări mai largi în modelul liberal-democratic.

Desigur, 2020 se poate dovedi a fi o întrerupere temporară. Vaccinarea pe scară largă ar putea pune capăt pandemiei, iar oamenii, corporațiile și guvernele pot reveni la status quo-ul pre-pandemic. Resentimentele vor continua să se înrăutățească, iar guvernele vor continua să se amestece.

În acest caz, pandemia va fi ținută minte ca o altă tragedie – memorabilă, teribilă, dar, în esență, un eveniment discret. Dacă, totuși, perturbarea din 2020 stimulează o reflecție mai profundă asupra relației dintre guvern și guvernat și duce la o adevărată întărire a instituțiilor liberal-democratice, atunci acest an oribil va fi considerat un punct focal, mai degrabă decât o dată. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here