Social-democrații germani nu reușesc să se îmbunătățească în sondaje nici după alegerea de către membrii SPD a noii conduceri. Social-democrații au probleme similare și în alte țări europene. Dar există și speranțe, scrie Deutsche Welle într-o analiză preluată de RADOR.
Redăm integral analiza:
Portugalia: Marea speranță
Când social-democrații europeni caută consolare, ar trebui să privească spre Portugalia. Acolo, premierul social-democrat António Costa a reușit să-și îmbunătățească scorul electoral la alegerile din octombrie, ajungând la 36%. În Portugalia însă, numele partidelor pot genera confuzii: partidul lui Costa este intitulat Partidul Socialist, dar are o orientare social-democrată. A doua forță politică, aflată în opoziție, este Partidul Social-Democrat, care are însă o orientare conservator-liberală. La ultimele alegeri a înregistrat pierderi masive. Premierul Costa a fost reales pe baza unui program alcătuit dintr-o politică socială generoasă și disciplină bugetară.
Finanțele publice ale țării au fost consolidate, economia a crescut. Costa vrea acum să ridice venitul minim de la 600 la 750 de euro și să adopte măsuri de sprijinire a tinerilor pe piața muncii.
Franța: Nimic altceva decât suferință
În nicio altă țară nu este mai clară prăbușirea social-democrației ca în Franța. Partidul se numește în continuare „socialist” și nu social-democrat, păstrând intenționat aplecarea spre stânga. Cea mai bună perioadă a formațiunii a fost în timpul președintelui François Mitterrand, din 1981 până în 1995. Partidul Socialist a rămas mult timp după aceea una din marile formațiuni de pe scena politică a Franței. În 2012 deținea încă majoritatea absolută în legislativul de la Paris și dădea președintele țării, în persoana lui François Hollande. Apoi a venit prăbușirea: la prezidențialele din 2017, candidatul socialist a primit abia 6% din voturi, clasându-se al cincilea. La alegerile europene, socialiștii au căzut chiar pe locul șase și nu par deocamdată capabili să-și revină.
Polonia: Trezire la viață
Stânga poloneză este în prezent foarte activă, după ce în ultimii patru ani a dus-o foarte prost. Stânga este spartă în trei grupuri: SLD (Alianța Stângii Democratice), „Wiosna” (Primăvara) și „Lewica Razem” („Stânga Împreună”). Ca alianță electorală, cele trei partide au obținut la alegerile parlamentare din octombrie 12,6% din voturi – un succes remarcabil, având în vedere că, în 2015, SLD și o alianță de partide de stânga mai mici nu reușiseră să atingă nici pragul electoral de 8%. SLD este cea mai mare formațiune dintre cele trei și are o orientare clasică social-democrată. Partidul provine din „Social-democrația Republicii Polonia”, formațiune de la începutul anilor ’90, care era urmașa comuniștilor de la PVAP. „Wiosna” este un partid nou creat în 2019 de carismaticul eurodeputat liberal de stânga Robert Biedron.
La alegerile europene din mai, acest partid a obținut 6%. „Lewica Razem” este un partid cu un electorat tânăr și urban. Se orientează spre ideile social-democrației scandinave. Fața partidului este tânărul parlamentar Adrian Zandberg, crescut de altfel în Scandinavia. La alegerile parlamentare din 2015, „Razem” a primit 3,6 procente din voturi. Cele trei formațiuni sunt toate pro-europene, sociale și laice.
România: Etichetă înșelătoare
O ultimă rebeliune a avut loc în noiembrie. Apoi social-democrații au dat cu capul de realitate: fosta șefă a PSD, Viorica Dăncilă, a pierdut fără drept de apel alegerile prezidențiale în fața președintelui în exercițiu, liberalul Klaus Johannis. O formațiune nereformată vreodată, urmașă a fostului partid comunist și social-democrată doar cu numele, PSD a eșuat încă o dată să joace cartea sprijinirii lucrătorilor, preferând-o pe cea a promisiunilor populiste și a naționalismului. Multă vreme, PSD a dus-o bine. A reușit să păcălească UE cum că ar fi unit cu succes social-democrația modernă cu vechiul partid comunist. În România, acest partid a controlat decenii la rând, cu mici întreruperi, numeroase coaliții de guvernământ. Eșecul lui Dăncilă nu a fost însă surprinzător. PSD fusese pedepsit de electorat deja la europarlamentarele din mai. Alegătorii au respins astfel tentativa PSD de a demantela justiția și statul de drept, dar și folosirea frauduloasă de către acest partid a etichetei social-democrate. Electoratul PSD aproape s-a înjumătățit în trei ani, la aproximativ 20%. PSD luptă acum pentru supraviețuire.
Danemarca: Succes printr-o politică de azil dură
Niciun alt partid social-democrat din Europa nu urmează o linie atât de dură în politica de azil. Tocmai acest aspect i-a și adus succesul electoral, împreună cu clasica politică socială de stânga. În campania electorală din vară, social-democrații danezi conduși de Mette Frederiksen au cerut mutarea procedurilor de analizare a cererilor de azil în afara Europei și legarea acordării ajutoarelor financiare de dezvoltare de disponibilitatea țărilor care le primesc de a repatria solicitanții de azil respinși.
Doamna Frederiksen a recâștigat astfel mulți alegători care altfel ar fi votat cu populiștii de dreapta de la Partidul Popular. Acesta s-a prăbușit dramatic de la 21 la 9%.
Marea Britanie: Sfârșitul unei speranțe
Tocmai Jeremy Corbyn, ajuns acum la 70 de ani, era în urmă cu câțiva ani marea speranță a laburiștilor britanici. Mai ales tinerii fuseseră cuceriți de ideile de stânga ale lui Corbyn de reîmpărțire a beneficiilor în societate. Partidul Laburist a înregistrat atunci un val de noi adeziuni. Dar visul s-a terminat. Motivul este Brexitul. Stângistul Jeremy Corbyn a avut mereu rețineri în ceea ce privește UE, care ar fi prea capitalistă pentru gustul său. De aceea, el nu s-a implicat deloc serios în favoarea rămânerii în UE în timpul dezbaterii care a precedat referendumul de Brexit. Nici acum, în pragul anticipatelor din 12 decembrie, nu pare să o facă hotărât, astfel încât mulți alegători se întreabă ce părere are de fapt Jeremy Corbyn vizavi de această temă – cea mai importantă în prezent pentru națiunea britanică? Tabăra anti-Brexit ar vota mai degrabă cu liberal-democrații sau ecologiștii, tabăra pro-Brexit cu conservatorii. Prin urmare, mulți dintre cei care doresc o politică socială de stânga și simultan rămânerea în UE au o problemă în a vota cu laburiștii.
Austria: Discuție privind direcția
De fapt, ar fi trebuit să le meargă mai bine în opoziție social-democraților austrieci. Coaliția de guvernare dintre conservatorii din ÖVP și populiștii de dreapta de la FPÖ s-a destrămat brusc în vară, după ce șeful celor din urmă, Heinz-Christian Strache, a apărut într-o filmare secretă în Ibiza în ipostaze de posibilă corupție. În plus, venirea Pamelei Rendi-Wagner ca primă femeie la conducerea SPÖ a adus un vânt proaspăt în acest partid de tradiție. Totuși, social-democrații austrieci nu par să-și revină.
SPÖ Pamela Rendi-Wagner
Doamna Rendi-Wagner nu a reușit să-i conducă pe social-democrații austrieci la o victorie electorală
La alegerile parlamentare din septembrie, conservatorii din ÖVP ai cancelarului Sebastian Kurz au câștigat din nou. Succes notabil au înregistrat și ecologiștii. SPÖ a pierdut însă alte șase procente, ajungând la 21%: cel mai slab rezultat electoral al social-democraților austrieci de după Al Doilea Război Mondial. Nu e deci de mirare că, în acest context, în rândul social-democraților a izbucnit acum o dezbatere privind orientarea viitoare a partidului. Managerul de media Gerhard Zeiler, o importantă figură social-democrată, fără funcție oficială în partid, cere poziționarea ma clară pe tema migrației. El respinge subminarea dreptului la azil, dar insistă că statul austriac ar trebui să se asigure că imigranții învață limba germană și respectă valorile europene, precum egalitatea dintre bărbat și femeie.
