Cum a pierdut Moscova bătălia pentru Kiev din cauza ingeniozității ucrainene și a gafelor rusești

Covorașele de gimnastică și aplicațiile de telefon mobil au ajutat forțele ucrainene să câștige bătălia pentru capitală, scrie Financial Times.

<< Stați pe terasamentul căii ferate de lângă Hostomel și priviți spre nord-est, iar povestea ruinării Rusiei în bătălia de la Kiev se va întregi.

La trei kilometri depărtare puteți vedea satul Mosciun, locul unei mari bătălii și chiar la sud de acesta se află pădurea în care Oleksandr Konoko, un comandant de batalion, a descris cum, înarmate cu arme antitanc, grupuri mici formate din oamenii săi au înaintat încercuindu-i pe rușim scrie jurnalistul Tim Judah.

La Mosciun și în celelalte orașe și sate suburbane de la nord-vest de Kiev, după o lună, ambiția Rusiei de a captura capitala ucraineană s-a scufundat în zonele umede mlăștinoase ale zonei.

Încercarea Rusiei de a lua Kievul a fost învinsă de o combinație de factori, printre care geografia, gafele atacatorilor, ingeniozitatea ucraineană și armele moderne — precum și smartphone-urile: folosite pentru prima dată în istoria militară ca arme puternice, ca rachete și artilerie.

Avansul forțelor Moscovei a fost dejucat, de asemenea, de bucăți de covoraș de spumă – ucrainenii le numesc karemats – care costă doar 1,50 lire sterline. Covorașele împiedică dronele rusești de termoviziune să detecteze căldura umană. „Ne-am ținut karematele deasupra capului”, a spus Konoko, explicând cum oamenii lui se mișcau noaptea, pe furiș, în grupuri minuscule.

În acest fel, soldații înarmați cu arme antitanc furnizate de SUA, Marea Britanie și alte state puteau să se strecoare spre ruși, să-și tragă rachetele mortale și precise și apoi să scape.

Dincolo de periferia de nord-vest a Kievului, înainte de Hostomel, la 30 km de centrul orașului, se află o centură de pădure. Pe marginea drumului și la intersecțiile strategice se află sisteme masive de șanțuri și fortificații, pe care ucrainenii au început să le amenajeze imediat ce a debutat invazia rusă, la începutul zilei de 24 februarie.

Și aici, undeva în pădure, sunt sistemele de rachete care au ținut avioanele rusești departe de Kiev și au doborât rachetele care soseau. Rușii nu au putut să distrugă aceste baterii de apărare aeriană la începutul războiului, acesta fiind un eșec important. Dar, acordând prioritate capitalei, Ucraina nu a avut apărare anti-aeriană pentru alte orașe.

Și alte eșecuri din acele primele zile au agravat înfrângerea generală a Rusiei de la periferia capitalei, a declarat Serhii Kuzan, președintele Centrului de Securitate și Cooperare din Ucraina, un think-tank.

Rușii nu au reușit să elimine părți importante ale infrastructurii militare a Ucrainei, cum ar fi sistemul de apărare aeriană al Kievului, spune el, ceea ce înseamnă că operațiunea lor a întâmpinat rapid probleme. Comandanții diferitelor unități au continuat să urmeze ordinele inițiale, chiar dacă evenimentele nu mergeau după planul existent, agravând astfel problemele care apăruseră pe măsură ce armata ucraineană făcea față provocării.

Forțele ucrainene au suferit reforme profunde în ultimii ani și, spre deosebire de marea majoritate a ofițerilor armatei ruse, mii dintre omologii lor ucraineni au experiență de luptă căpătată în războiul de opt ani din est. Când s-au confruntat cu probleme, spune Kuzan, ofițerii ruși nu puteau apela mai sus decât într-un mod birocratic, de modă veche, în timp ce ucrainenii s-au putut adapta la circumstanțele în schimbare rapidă.

Spusele lui Konoko exemplifică acest lucru. Stând pe karemat, în sediul său din Kiev, cu pistolul pe măsuța de cafea și Kalașnikovul sprijinit de canapea, el povestește că a fost rănit de mai multe ori luptând în est, după ce a început războiul din Donbas, în 2014, unde militanții pro-ruși și forțele ruse au creat două state separatiste.

Apoi s-a retras pentru a conduce o piață. Când rușii au atacat, el și prietenii săi, cu toții veterani în Donbas, s-au oferit voluntar să se alăture noii Forțe de Apărare Teritorială. Scopul său este de a permite degrevarea soldaților, care astfel pot merge pe front lăsându-i pe alții să îndeplinească sarcini în spatele liniilor.

Au fost desemnați să păzească punctele de control, a spus Konoko. Dar nu-și lăsase cartofii deoparte doar pentru asta.

„Am multă experiență”, spune el indignat. Foarte curând unitatea sa nou formată, o combinație de veterani și tineri foarte motivați, a plecat la Mosciun, localitate care fusese ocupată de ruși. Totodată, unitatea a fost pusă sub comanda armatei regulate. Astăzi, batalionul este format din 725 de oameni.

Potrivit lui Kuzan, recentele reforme militare și o nouă generație de comandanți căliți în luptă au fost esențiale pentru apărarea Kievului. Coordonarea dintre armată, Apărarea Teritorială, poliție și alte câteva unități armate ale serviciilor de securitate ucrainene a funcționat bine, într-un mod în care nu reușiseră să o facă în 2014. Atunci, armata fusese doborâtă de Viktor Ianukovici, un loial al Moscovei, care fusese președinte al Ucrainei din 2010 până la înlăturarea sa, în 2014. Serviciile de securitate erau pline de pro-ruși care, de atunci, au fost epurați.

Te uiți pe hartă și devine ușor de înțeles planul rusesc pentru Kiev. Puternicul râu Nipru trece prin capitală. La nord de oraș, are o lățime de câțiva kilometri și merge până la granița cu Belarus. Rușii au venit la Kiev într-o mișcare de clește, înaintând spre sud. Dar pe ambele maluri au fost rapid blocați.

Pe 10 martie, înaintarea lor pe malul stâng sau de est a fost oprită în orașul Skibin, când un convoi blindat a fost prins în ambuscadă și forțat să se retragă. Rușii s-au trezit blocați și pe malul drept. Pe 24 februarie, au capturat aeroportul Hostomel folosind elicoptere, însă doar pentru a fi alungați de ucraineni. A doua zi, rușii s-au întors, dar de data aceasta pe drum. Au luat orașul Hostomel, deși după lupte intense, și apoi orașul vecin, Bucea. Dar nu au reușit să ia și Irpin, următoarea piesă din acest domino. Căderea Irpin i-ar fi adus la porțile Kievului.

În acest moment, ingeniozitatea ucraineană și gafa rusească au oprit campania.

Casa părinților lui Dmitro Lisovi se află la 200 de metri de terasamentul căii ferate, de lângă Hostomel. Directorul executiv de la Samsung venise acolo la începutul războiului, crezând că va fi mai în siguranță decât la Kiev.

În a doua zi a invaziei, prietenii în vârstă ai părinților săi, care nu aveau un smartphone, i-au sunat ca să le spună unde văzuseră un convoi rusesc aproape de aeroport. Lisovi a deschis imediat „STOP Russian War”, un chatbot Telegram creat de serviciile de securitate și a introdus locația. De asemenea, a pus un „ac” în locația indicată de Google Maps, a făcut o captură de ecran și trimis captura, plus tot ce știa.

„Cred că mulți alții au trimis același tip de raport”, spune el.

Aproximativ 30 de minute mai târziu, convoiul a fost atacat de armata ucraineană. În depărtare, cerul strălucea portocaliu din cauza flăcărilor, își amintește Lisovi.

De atunci, oficialii au făcut mai ușor pentru cetățeni să încarce locațiile inamice prin aplicația Diia, un portal guvernamental pentru documente digitale, cum ar fi permisele de conducere și permisele Covid, utilizate de milioane de ucraineni.

Mstislav Banik, director la ministerul transformării digitale, care a creat Diia, a spus că în primele zile ale apărării Kievului, înainte ca rușii să distrugă antenele de telefonie mobilă, pentru a-i împiedica pe ucraineni să le dezvăluie pozițiile, rapoartele lor au jucat „cu adevărat un rol important” în apărarea orașului.

Toată lumea încerca să ajute, spune el, iar aceasta „este noua realitate a războiului”.

Folosind chatbot, oamenii prinși în spatele liniilor rusești au jucat o versiune de secol XXI a partizanilor din spatele liniilor naziste din timpul celui de-al doilea război mondial. Pentru a se asigura că rușii nu introduc pozițiile ucrainene în chatbot, spune Banik, undeva în Ucraina, echipele filtrează rapoartele înainte ca acestea să fie transmise armatei.

Paranoice din cauza a ceea ce se întâmpla, trupele ruse au mers din casă în casă, la vânătoare de smartphone-uri, conform lui Lisovi și altor martori din teritoriile nou eliberate. De asemenea, au distrus laptop-uri și orice alt dispozitiv care putea fi folosit pentru a comunica. Un Kindle și un telefon spart încă zac pe iarba din fața casei lui.

Așa cum era periculos să fii partizan în spatele liniilor, în cel de-al doilea război mondial, folosirea unui smartphone astăzi poate fi la fel de mortală. În satul Motîjîn, la 50 km vest de Kiev, Hennadi Mercinski a fost executat și aruncat într-un puț de drenaj. Zoia Mercinskaia, văduva sa, a considerat că a fost ucis după ce rușii au găsit fotografii cu tancurile lor, pe telefonul său.

Sursa: Twitter

Pentru a tăia liniile ucrainenilor din teritoriile ocupate, trupele ruse au început să distrugă unitățile de transmisie mobilă 4G. Dar asta însemna că nu își puteau folosi propriul sistem criptat. Au nevoie și ei de 4G. La rândul său, acest lucru a îngreunat comunicarea unităților care urmau planul inițial.

Pe Nipru, la 30 km nord-est de Hostomel, se află barajul Kozarovici, care controlează afluxul râului mai mic, Irpin. La scurt timp după începerea războiului, rușii au atacat și au deteriorat acest baraj. „A fost o greșeală crucială”, a spus Konoko – pentru că întreaga câmpie inundabilă din Irpin a fost inundată.

Blocați de rezistența ucraineană mai la sud, la Irpin, rușii au găsit imposibil să traverseze în număr semnificativ spre est, la Mosciun, și apoi să se întoarcă spre sud, pentru a ataca și a intra în capitală. Prin aruncarea în aer a barajului, teritoriul care se întindea între Hostomel și Mosciun redevenise zona umedă impenetrabilă care fusese înainte de construirea barajului.

În vremuri normale, poți ajunge la Kiev prin Horenka, un alt oraș mic, situat la sud de Mosciun, dar pagubele de aici, depozitele distruse și craterul masiv de la depozitul Kuehne+Nagel mărturisesc ferocitatea atacului rusesc eșuat. Ca și la Irpin, rușii pur și simplu nu au putut să spargă rezistența ucraineană.

Rușii luaseră Mosciun la începutul războiului. Dar, cu drumul lor către Kiev blocat la Horenka, unde ucrainenii aruncaseră în aer și ei, parțial, podul, acum au mai rămas doar câteva drumuri mici, cu o singură bandă, peste calea ferată, pentru a ajunge în capitală. Acestea erau vulnerabile la atac.

Așadar, spune Konoko, rușii au încercat să treacă pe pontoane, dar pe măsură ce apa creștea, a devenit imposibil să treacă destul de repede un număr semnificativ de vehicule și oameni. Oamenii lui Konoko au atacat cu arme antitanc sau au apelat la lovituri de artilerie. Au luat înapoi Mosciun pe 26 martie.

De fapt, rușii au coborât pe o pâlnie și au fost blocați, creând blocajul de vehicule militare care se întindea pe 65 km de drum, spre nord. Incapabili să avanseze, bombardați de ucraineni, frământați de micile lor unități mobile și de oameni și echipamente care dispăreau rapid, pe 31 martie rușii au decis să-și reducă pierderile și să fugă.

Kievul fusese apărat și astfel s-a încheiat primul capitol din ultimul atac al Rusiei asupra Ucrainei. Acum, războiul s-a mutat spre est. Dar este grăitor faptul că ucrainenii nu vorbesc încă de victorie la Kiev.

Vineri, generalul de brigadă Oleksandr Hruzevici, adjunctul șefului de stat major al armatei, a declarat că, dacă rușii reușesc să cucerească Donbasul, ar putea ataca din nou capitala. „Da, acum există o anumită pauză în Oblast [districtul] Kiev, dar nu pentru armată”, a afirmat el. >>

Emmanuel Macron vs Marine Le Pen. Ce va aduce al doilea tur? Radiografiile Le Figaro, Le Monde, Le Point, Liberation, Mediapart

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here