„Ne-am întors la un mod de război rece”, spune Jens-Arne Hoilund, comisarul de frontieră al Norvegiei. Sarcina lui Hoilund este să rezolve orice probleme apar de-a lungul frontierei scurte, dar îndepărtate, a țării sale cu Rusia, scrie The Economist. Asta însemna lucruri precum recuperarea renilor rătăciți care au pătruns pe teritoriul Rusiei, de pe malul îndepărtat al râului înghețat Pasvik, în căutare de licheni mai proaspeți. Din martie, însă, contactul cu cealaltă parte a fost minim. „Va dura ani de zile să ne întoarcem la relația pe care am avut-o”, spune el. „Dacă chiar mai este posibil.”
<< Arctica a fost o zonă rară de cooperare eficientă între Rusia și Occident, dar acum sistemul fragil care a făcut-o stabilă și previzibilă este amenințat. „Vânturile reci din nord nu proveneau de acolo”, glumește premierul Norvegiei, Jonas Gahr Store, discutând cu The Economist din biroul său, la aproape 2.000 km spre sud, în Oslo. „Nicio problemă, nicio regiune, nicio chestiune de cooperare nu a scăpat neafectată de Ucraina”, adaugă el, „și încă nu știm care vor fi implicațiile complete pentru Arctica.”
Practic, toate contactele cu Rusia în Arctica au încetat. Din cele opt state arctice, cinci sunt membre ale NATO, iar două, Finlanda și Suedia, au solicitat acum aderarea. Rusia este a optulea stat arctic. Consiliul Arctic, principalul forum de dialog între cei opt membri, a fost întrerupt din martie. Consiliul Euro-Arctic Barents și Forumul Pazei de Coastă Arctică, două grupuri mai mici, au urmat exemplul. Legăturile bilaterale nu au fost cruțate și doar punctele de trecere a frontierei, căutarea și salvarea și pescuitul funcționează ca de obicei între Norvegia și Rusia. „Invaziile au ramificații mult dincolo de câmpul de luptă”, spune Store.
În Kirkenes, ultimul oraș de pescuit dinaintea Rusiei, nervii sunt întinși. Sub un soare arctic strălucitor, o mamă se plânge de guvernul din Oslo în timp ce privește cum echipa de fotbal a fiului ei este bătută. „Nu se gândesc niciodată la noi aici”, exclamă ea. Economia locală este puternic dependentă de Rusia; într-adevăr, multe dintre indicatoarele stradale ale așezării sunt bilingve. Totul, de la șantierul naval la o ligă transfrontalieră de hochei pe gheață, a fost lovit de consecințele războiului. „Dacă nu suntem atenți, vom strica treburile pentru generațiile viitoare”, spune ea.
Pentru moment, celelalte state arctice se concentrează pe găsirea unei modalități de reluare a cooperării între ele, fără Rusia. Arctica se încălzește de două ori mai repede decât media globală, iar țările nordice consideră urgentă colaborarea în cercetarea științifică.
Războiul din Ucraina și întreruperea dialogului arctic ar putea, de asemenea, exacerba tensiunile cauzate de prezența militară în creștere a Rusiei în regiune. Rușii au reactivat aproximativ 50 de avanposturi sovietice în ultimii ani și au investit în flota sa de Nord și în rachete, atât nucleare, cât și convenționale, poziționate Peninsula Kola, la o aruncătură de băț de granița cu Norvegia. Dezastrul suferit de forțele convenționale ale Rusiei în Ucraina ar putea crește importanța rachetelor sale din Arctica. Iar asta îi îngrijorează pe strategii militari scandinavi.
Norvegia aruncă și bani în Nordul Îndepărtat. Construiește noi bărci și barăci și a trimis avioane F-35 pe cerul arctic și fregate din clasa Fridtjof Nansen în Oceanul Arctic. Kirkenes va vedea probabil mai mulți recruți plictisiți care se vor întreba de ce totul se închide la 15:00, chiar și sub soarele de la miezul nopții. „Urmărim ceea ce se întâmplă în aer, la suprafață, la sol și chiar în adâncuri”, avertizează Store. Norvegia va „zbura mai mult și va observa mai mult”. >>
„Putin cel Mare” și imperiul său cât un butic nu pot livra decât o victorie falsă
