Având în vedere probabilitatea mare că ne vom confrunta cu o altă pandemie, comunitatea internațională este corect implicată în discuții despre cum să procedăm mai bine data viitoare. Cu toate acestea, ultimul acord al Națiunilor Unite pe această temă oferă doar clișee goale, în loc de măsuri concrete necesare în monitorizarea unui nou patogen, scrie Joseph E. Stiglitz, pentru Project Syndicate.
<< Omenirea a fost luată prin surprindere de pandemia de COVID-19, chiar dacă, timp de decenii, fusese efectiv avertizată de epidemii de scară mai mică – SARS, Ebola, MERS și gripa aviară. Președintele SUA, Barack Obama, conștientizând adevărata natură a amenințării pe care bolile infecțioase le-ar putea reprezenta, a creat chiar o unitate de Securitate Globală în Domeniul Sănătății și Bio-apărării, în cadrul Consiliului pentru Securitate Națională. Dar Donald Trump, în înțelepciunea sa infinită, a închis această unitate.
Având în vedere probabilitatea mare că ne vom confrunta cu o altă pandemie, mai devreme sau mai târziu, comunitatea internațională este în mod corect implicată în discuții despre cum să procedăm mai bine data viitoare. Luna trecută (septembrie – n.tr.), o reunuine de nivel înalt a Națiunilor Unite privind Prevenirea, Pregătirea și Răspunsul la Pandemie a produs o „declarație politică” salutată ca un moment de referință. Proiectul de 14 pagini a recunoscut că, așa cum a afirmat Carolyn Reynolds, cofondatoarea Pandemic Action Network, PPPR „este mult mai mult decât o problemă de sănătate națională; este o problemă de securitate națională, globală și economică. Asemenea schimbării climatice, pandemiile reprezintă un risc sistemic global și o amenințare existențială pentru umanitate, și trebuie să le tratăm ca atare”.
Dar nu este aceasta doar o constatare evidentă? În timp ce unii au salutat acordul ca fiind unul „istoric”, el nu a fost însoțit de niciun angajament ferm din partea guvernelor.
Știm deja ce va fi nevoie să procedăm mai bine data viitoare. După răspândirea COVID-19 la nivel global, milioane de oameni din țările sărace au murit din lipsa accesului la medicamentele care erau stocate în țările bogate. Aveam nevoie de renunțarea la toate drepturile de proprietate intelectuală (IP) legate de agentul patogen al pandemiei – inclusiv vaccinuri, teste, echipamente de protecție personală și terapii – precum și angajamente din partea tuturor de a împărtăși tehnologia și de a furniza toate fondurile necesare pentru a ajuta țările mai sărace.
Cu toate acestea, în timpul crizei COVID-19, i-am văzut chiar și pe cei mai puternici susținători ai guvernării internaționale, în special Statele Unite, arătând puțină nemulțumire în ceea ce privește încălcarea regulilor și normelor care erau considerate a fi în conflict cu propriile lor interese imediate. În timp ce restricționarea liberei circulații a oamenilor pentru a limita răspândirea virusului era una, blocarea exporturilor de produse esențiale legate de COVID era cu totul altă problemă.
În plus, datorită unei solicitări curajoase de informații în conformitate cu libertatea de informație din Africa de Sud și a altor scurgeri confirmate, acum știm că marile companii farmaceutice au ajuns atât de jos încât să perceapă unor țări în curs de dezvoltare tarife mai mari decât celor pe care le impuseseră țărilor dezvoltate. Unele au insistat și ca majoritatea produselor lor să fie exportate în Europa din piețele emergente în care erau fabricate, în ciuda faptului că cetățenii acelor țări aveau disperată nevoie de medicamente.
În plus, în timp ce guvernele țărilor în curs de dezvoltare erau supuse unor obligații contractuale stricte, companiile în sine erau scutite de cerința minimă de a furniza în timp util proviziile pe care le promiseseră. Și au insistat asupra secretului – din motive care sunt acum clare – chiar și în cazurile în care acest lucru însemna încălcarea legislației unor țări privind transparența. Astfel, multe guverne din țările în curs de dezvoltare au fost nevoite să aleagă între salvarea vieților cetățenilor lor și menținerea valorilor democratice. Ca o soluție de compromis, cel puțin o țară a ales să se adreseze Rusiei pentru vaccinuri. Pentru altele, China a fost singura sursă posibilă.
Orice abordare rațională trebuie să înceapă cu recunoașterea faptului că controlul pandemiilor este în interesul tuturor. Având în vedere aparenta incapacitate a țărilor bogate și puternice de a-și respecta angajamentele în timpul unei crize, soluția rezonabilă este să se asigure capacitatea de a producere peste tot a bunurilor necesare în context de pandemie și să se elimine obstacolele previzibile pentru țările care fac acest lucru. Aceasta înseamnă să se ajungă la un acord solid privind renunțarea la proprietatea intelectuală și să se stabilească sancțiuni severe pentru orice companie farmaceutică ce interferează în mod necorespunzător în utilizarea proprietății intelectuale specificate de către alta, inclusiv în cazurile în care producția se exportă în țări terțe din lumea în curs de dezvoltare.
Pentru a rezista în fața amenințărilor viitoare, unele tehnologii relevante ar trebui transferate acum, iar guvernele și companiile trebuie să se angajeze să faciliteze orice transferuri suplimentare pe care viitorii agenți patogeni le-ar putea face necesare. Guvernele ar trebui să aibă instrumente și autoritate legală pentru a forța sau a încuraja firmele din jurisdicțiile lor să împărtășească astfel de tehnologii, iar țările în curs de dezvoltare ar trebui să aibă dreptul să acționeze în judecată dacă acest lucru nu se întâmplă. Cu toate acestea, mecanismele globale de aplicare a legii sunt slabe, iar în timpul pandemiei de COVID-19 am văzut încălcarea regulilor și normelor internaționale de către țările din Nordul Global – fără consecințe. De aceea este atât de important să avem în Sudul Global capacități de producție și dezvoltare de medicamente.
Nu putem să ne bazăm pe economiile avansate nici să furnizeze finanțare de urgență atunci când situația o cere. În negocierile actuale, chiar și a le determina să facă pre-angajamente a fost ceva ca o extracție dentară. Din nou, pentru a rezista în fața amenințărilor viitoare, ar trebui mobilizate acum fondurile necesare și să stabilite reguli clare pentru distribuirea lor. Chiar dacă unele guverne este puțin probabilă să furnizeze fonduri imediat – lumea nu ar trebui să aștepte nimic de la republicanii din Congresul SUA – este încă posibil să se încheie un acord obligatoriu pentru a furniza banii prin canale multilaterale, cum ar fi băncile de dezvoltare și Fondul Monetar Internațional.
Există un schimb de favoruri aici. Deoarece controlul asupra oricărui patogen viitor va necesita date, avem nevoie ca toate țările să se angajeze să împărtășească datele. Dar în timpul crizei de COVID-19, Africa de Sud a fost efectiv pedepsită atunci când a identificat o nouă variantă a virusului: alte țări au răspuns impunând restricții de călătorie împotriva sa, chiar dacă nu era clar de unde provenea varianta sau dacă era mai răspândită în altă parte. Acest episod stabilește un precedent potențial catastrofal pentru următoarea pandemie. Țările ar trebui să aibă stimulente pentru deschidere; asigurarea accesului la tehnologii și finanțare de urgență este esențială pentru acest obiectiv.
Cu COVID-19, am prioritizat profiturile companiilor farmaceutice în detrimentul vieților și bunăstării oamenilor din țările în curs de dezvoltare. A fost imoral, rușinos și contraproductiv. Atât timp cât un patogen este lăsat să se dezvolte nu contează unde, există un risc de mutații periculoase care amenință pe toată lumea.America și aliații săi europeni luptă pentru inimile și mințile lumii în curs de dezvoltare, dar s-au împușcat în propriul picior și au expus slăbiciunile propriilor democrații. Ceea ce vede restul lumii sunt guverne atât de capturate de către Big Pharma încât vor pune interesele acesteia înaintea propriilor lor securități.
Trebuie să pregătim terenul pentru o reacție mai justă, mai inclusivă și mai rațională data viitoare. Raportat la această sarcină urgentă, reuniunile ONU de luna trecută au fost departe de ceea ce este necesar. >>
Hamas e Rusia. Rusia e Hamas. Ipocrizia horror a lui Putin și a diplomației ruse
