<< După trei luni de progrese dureroase, contraofensiva Ucrainei capătă un oarecare avânt. În apropiere de satul sudic Robotine, trupele ucrainene au străpuns prima dintre cele trei linii defensive ale Rusiei. Acum o atacă pe a doua. „Dacă am fi avut această conversație acum două săptămâni, aș fi fost puțin mai pesimist”, spune Trent Maul, directorul de analiză la Defence Intelligence Agency (DIA). „Reușita lor pe a doua centură defensivă… este de fapt destul de considerabilă”. Poate Ucraina să deschidă o breșă, și prin a treia linie de dincolo, înainte ca obuzele să devină rare și să vină iarna? >>, scrie The Economist.
<< Domnul Maul, al cărui birou DIA de pe râul Potomac tremură periodic în timp ce Marine One, elicopterul prezidențial, circulă încoace și încolo de la heliportul de alături, este însărcinat să răspundă la astfel de întrebări. Sarcina agenției sale, care este mai puțin cunoscută decât CIA, este de a-i măsura militar pe dușmanii Americii. Acest lucru necesită adesea judecăți cantitative: raza de acțiune a unei rachete iraniene sau dimensiunea flotei Chinei. Un raport anual, „Puterea militară sovietică”, a fost citit cu aviditate în timpul războiului rece. Dar și aspectele intangibile sunt la fel de importante. Domnul Maul evidențiază dorința de a lupta – și recunoaște sincer că agenția sa a greșit în Irak, în 2014, și Afganistan, în 2021, unde armatele construite de americani s-au prăbușit aproape peste noapte.
„Am crezut că afganii vor lupta până la sfârșitul anului calendaristic și vor încerca să aibă o apărare eroică a Kabulului,” spune domnul Maul. În schimb, „practic au cedat destul de repede”. Această experiență, alături de dispariția armatei irakiene în fața grupului Stat Islamic, i-a determinat să „corecteze excesiv” atunci când au evaluat cum va sta Ucraina în fața invaziei ruse, anul trecut. „Am avut o gândire similară, că sunt copleșiți doar pe hârtie”. S-a dovedit a fi un moment de învățare. Domnul Maul arată o notă de „măiestrie comercială” de 40 de pagini, publicată în ianuarie, care reexaminează modul în care agenția măsoară voința de a lupta a unui stat.
Documentul subliniază modul în care factorii naționali – de exemplu, insistența lui Volodimir Zelenski de a rămâne la Kiev, în comparație cu decizia lui Ashraf Ghani de a fugi din Kabul – pot afecta câmpul de luptă. Documentul subliniază importanța conducerii pe front, spiritului de corp al armatei, puterea comenzii și controlului, precum și dacă se beneficiază de suport logistic și medical susținut. Aceste aspecte au fost neglijate din cauza presupunerii că conducerea Ucrainei va fi învinsă rapid. Tocmai pentru a se feri de astfel de erori analiștii DIA completează acum o foaie de lucru detaliată pentru a-i ajuta să analizeze acești factori și cum pot interacționa ei în moduri neașteptate.
Această metodologie este crucială atunci când vine vorba de evaluarea săptămânilor viitoare în Ucraina. Domnul Maul spune că DIA va urmări semnele privind măsura în care Rusia poate menține fluxul de muniție pentru artilerie către liniile frontului și poate menține conducerea la nivel local. El recunoaște că oficialii americani și ucraineni au eșuat în a aprecia adâncimea apărării Rusiei și cât de dificil va fi pentru Ucraina să o „spargă” cu blindate. Generalii ucraineni au declarat, pentru ziarul The Guardian, că 80% din efortul Rusiei s-a concentrat pe construirea primelor două linii de apărare. Dar domnul Maul avertizează că grosul întăririlor Rusiei rămâne la a treia linie.
În ultimele săptămâni, oficialii americani i-au criticat în privat pe comandanții ucraineni cu privire la strategia militară – în special decizia de a desfășura unități experimentate în est, în jurul orașului Bahmut, în locul axei principale din sud. Domnul Maul este mai cu tact: „Este deschis dezbaterii dacă ucrainenii au avut acele tactici de la care să fi sperat să ofere câștiguri mai agresive într-un timp mai scurt”. Mai importante sunt două variabile critice: stocul de muniție al Ucrainei, vital pentru menținerea bombardamentelor de artilerie care permit progresul, și vremea, care devine mai umedă în toamnă.
Un oficial din administrația Biden spune că Ucraina mai are aproximativ șase până la șapte săptămâni de luptă înainte ca ofensiva ei să atingă punctul culminant. În privat, există dezacorduri cu privire la cât de mult progres poate fi făcut în această perioadă. Unii consideră că armata Ucrainei, care și-a aruncat în luptă cea mai mare parte a rezervelor înainte de a sparge a doua linie și a suferit pierderi grele în încercarea de a o străpunge, are puține șanse să avanseze mult. „Dacă te uiți la câmpul de luptă peste cinci ani, în linii mari ar putea arăta similar,” spune un oficial de rang superior din serviciile de informații americane, subliniind că scade în timp calitatea forțelor atât rusești, cât și ucrainene.
Domnul Maul este cumva mai puțin sumbru. El observă că pe câmpul de luptă nu mai sunt Serghei Surovokin, generalul rus care a construit liniile defensive, și Evgheni Prigojin, al cărui grup de mercenari Wagner a realizat cele mai palpabile câștiguri ale Rusiei din ultimul an – primul fiind demis, iar cel din urmă decedat într-un accident de avion. Alegându-și cuvintele cu grijă, domnul Maul spune că recentele succese ale Ucrainei sunt „semnificative” și le oferă forțelor sale o „posibilitate realistă” – în limbajul celor din sfera serviciilor de informații, acest lucru înseamnă o probabilitate de 40-50% – de a sparge până la sfârșitul anului liniile rusești rămase. Dar el avertizează că muniția limitată și vremea tot mai rea vor face acest lucru „foarte dificil”.
Atenția se îndreaptă deja spre următorul sezon de luptă. Chiar și fără o străpungere în acest an, DIA are o încredere moderată că, dacă Ucraina poate lărgi protuberanța în jurul localității Robotine, ca să-și păstreze pozițiile și să mențină fluxul de muniție, va fi bine poziționată pentru o nouă încercare, în 2024. >>
