- O analiză The Economist
<< După câteva zile dramatice, războiul din Golf pare din nou blocat. Cu mare fast, Donald Trump a anunțat un plan de a ghida navele comerciale prin Strâmtoarea Ormuz, care era blocată, doar pentru a-l suspenda două zile mai târziu. Iranul a încălcat armistițiul atacând Emiratele Arabe Unite (EAU), unul dintre cei mai apropiați aliați ai Americii din regiune, însă Statele Unite au respins atacul ca fiind nesemnificativ. Acum, Trump promovează din nou perspectiva unui posibil progres diplomatic iminent.
„Project Freedom”, unul de scurtă durată, a luat naștere din frustrare. Terecuseră mai bine de trei săptămâni de când America a anunțat o blocadă a porturilor Iranului, sufocându-i exporturile de petrol. Rezultatele au fost mai puțin catastrofale pentru Iran decât sperase Trump. Pe 26 aprilie, de exemplu, el a prezis că instalațiile petroliere blocate ale Iranului vor „exploda” în decurs de trei zile. Acest termen-limită, ca atâtea altele, a trecut fără să se îndeplinească.
Blocada afectează totuși Iranul, care a fost deja nevoit să reducă producția de petrol și să folosească petroliere scoase din uz, pe post de depozite plutitoare. Economia sa este în haos. Dar America nu și-a atins obiectivul de a forța Iranul la concesii majore pentru a ajunge la un acord și nici nu este probabil să îl atingă curând.
De aici și efortul de a debloca impasul din strâmtoare. Distrugătoare americane au reușit totuși să escorteze două nave aflate sub pavilion american, prin Ormuz, pe 4 mai. Însă „proiectul” nu avea cum să ajute sutele de alte nave încă blocate. Transportatorii consideră în continuare traversarea strâmtorii un risc inacceptabil — mai ales după atacurile iraniene din această săptămână, care au lovit un petrolier aparținând companiei naționale de petrol a EAU și o navă sud-coreeană.
Ceea ce a făcut, însă, a fost să-i ofere Iranului un pretext pentru a-și relua atacurile asupra vecinilor săi. Iranul a lansat cel puțin 19 rachete și drone asupra Emiratelor Arabe Unite pe 4 mai, primele astfel de atacuri de după declararea armistițiului pe 8 aprilie. Dronele au provocat un incendiu la terminalul petrolier din Fujairah, singurul mare port al EAU din afara Golfului Persic și, astfel, singura sa ieșire în timp de război pentru exporturile de țiței. Emiratele au fost pe bună dreptate furioase, iar mulți oficiali din Golf au presupus că America va riposta. În schimb, aceasta a minimalizat atacurile. Trump a anunțat curând că suspendă „Project Freedom”, aparent la cererea Pakistanului, care mediază între America și Iran.
Președintele a susținut că s-au făcut „progrese mari” către un acord pentru încheierea războiului. Acest lucru este aproape sigur o exagerare. În cel mai bun caz, cele două părți par să se apropie de un cadru general pentru discuții ulterioare. Ele ar ridica blocadele din Ormuz pe o perioadă de 30 de zile, interval pe care l-ar folosi pentru a negocia programul nuclear al Iranului, cererea sa de ridicare a sancțiunilor și alte chestiuni. Totuși, nu există nicio garanție că aceste negocieri ar avea succes, iar teama de eșec — și de un nou război — ar continua probabil să afecteze fluxul de petrol, gaze și alte mărfuri.
Mulți analiști ai regiunii Golfului au fost surprinși că Iranul a vizat în mod special Emiratele Arabe Unite în atacurile din această săptămână; mai devreme în acest război, Iranul a atacat toate cele șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC). Iranul a avut probabil două motive: tratarea EAU ca pe un intermediar al Israelului și încercarea de a adânci diviziunile cu vecinii săi, în special cu saudiții.
Emiratele Arabe Unite au stabilit relații diplomatice formale cu Israelul în 2020, fiind prima dintre cele patru țări arabe care au făcut acest lucru în cadrul acordurilor Abraham. Această mișcare a făcut parte dintr-un efort mai amplu de a defini o politică externă independentă de GCC dominat de Arabia Saudită. Deși alte țări din Golf au relații discrete cu Israelul, doar Bahrain și EAU au aderat la aceste acorduri. Campania devastatoare purtată de Israel în Gaza din octombrie 2023 a făcut dificil pentru regimurile arabe să își afișeze public astfel de relații. EAU este singura țară care a intensificat public această alianță.
EAU avea deja sisteme israeliene de apărare antirachetă înainte de începerea războiului pe 28 februarie. Odată ce rachetele și dronele iraniene au început să fie lansate, Israelul a trimis rapid o baterie Iron Dome — operată de israelieni — precum și senzori avansați și sisteme laser, unele încă în stadiu de prototip, pentru a întări apărarea Emiratelor. Un oficial israelian din domeniul apărării a numit nivelul de cooperare „fără precedent”. Relația depășește domeniul apărării. În ultimii ani, EAU a inițiat o serie de „acorduri de parteneriat” economice bilaterale. Primul a fost semnat cu India; al doilea cu Israel.
Cele două țări au o viziune similară asupra lumii. Odată cu slăbirea rețelei de intermediari și state clientelare a Iranului, ele sunt îngrijorate că o nouă axă dominată de Turcia își va crește influența în regiune, în special în Irak, Liban și Siria, unde Iranul a avut anterior dominație. „Emiratele au făcut o alegere strategică”, spune un diplomat israelian aflat în prezent în Golf. „Din perspectiva lor, Israelul face parte din planurile lor de securitate, dar și din cele economice și diplomatice”.
Între timp, Emiratele se îndepărtează tot mai mult de Arabia Saudită. Decizia lor de a părăsi Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) pe 1 mai a fost determinată parțial de motive comerciale: doresc să producă mult mai mult petrol decât le permite cartelul. Dar, după luni de dispute aprinse privind politica externă în Sudan, Yemen și alte zone, acest pas a fost văzut pe scară largă ca o lovitură adresată saudiților.
Unii comentatori susținuți de stat din Emirate vorbesc, de asemenea, despre abandonarea Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) și a Ligii Arabe. Aceasta din urmă ar fi pur simbolică, deoarece liga este considerată un organism fără eficiență reală. Renunțarea la GCC ar conta mai mult: blocul asigură libera circulație a bunurilor și a oamenilor. Chiar dacă acest consiliu rămâne în picioare, ruptura saudită-emirateză îl lasă politic paralizat.
Pentru Iran, toate acestea pot părea o fisură care merită exploatată. Saudiții au fost cândva dornici ca Trump să continue războiul, dar au adoptat o poziție mai moderată de la armistițiu încoace. Temându-se de noi atacuri asupra câmpurilor lor petroliere (sau chiar de ceva mai grav), ei îndeamnă America să nu reia luptele, chiar dacă sunt îngrijorați de tipul de acord diplomatic pe care aceasta l-ar putea încheia cu Iranul. Prin concentrarea atacurilor asupra Emiratelor Arabe Unite, Iranul creează tensiune între dorința emiratelor de represalii și dorința saudiților de calm.
Această tensiune s-ar putea diminua dacă Statele Unite și Iranul ajung la o înțelegere inițială. Totuși, la mai bine de două luni de la începutul războiului, o pace durabilă pare încă departe. >>
