Căutarea mântuirii istorice și a unor oportunități economice determină Austria să se apropie de Israel, scrie Politico.
A fost genul de moment din tranșee despre care israelienii credeau că le va dezvălui cine sunt adevărații lor prieteni.
La 27 octombrie, când a început votarea la Națiunile Unite a unei rezoluții care cerea încetarea focului în Gaza, era clar că Israelul, care se opunea măsurii, se confrunta cu o bătălie dificilă. Cu puțin timp înainte de numărarea voturilor, țări pe care Israelul le număra printre cei mai apropiați aliați ai săi, inclusiv Germania și Canada, au renunțat, temându-se de o reacție negativă dacă ar fi respins rezoluția.
Așa că a fost o mare surpriză pentru mulți din Israel să găsească Austria, o țară cu care a avut o relație furtunoasă de-a lungul anilor, stând umăr la umăr cu statul evreu. La urma urmei, aceasta nu este doar țara care i-a dat cândva pe Hitler și pe Adolf Eichmann, ci și politica sa din ultimii ani a fost adesea dominată de Partidul Libertății, de extremă-dreapta, care a fost fondat de veterani SS în anii 1950.
„Aplaud Austria pentru că a votat împotriva acestei rezoluții”, a declarat ulterior David Roet, fost ambasador israelian la ONU, care acum este trimisul țării sale la Viena.
Israelul a pierdut oricum votul cu o marjă largă, 120 de țări susținând rezoluția și doar 14, inclusiv SUA, un grup de națiuni din insulele din Pacific, precum Fiji, și o mână de țări europene mici, votând împotrivă.
Cu toate acestea, decizia Vienei de a se alătura celor care se opun la un vot cu o miză atât de mare subliniază o transformare dramatică, chiar dacă puțin observată, a relației îndelung zbuciumate, o evoluție inițiată de faptul că Austria și-a recunoscut cu mult timp în urmă istoria sa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial – și, de asemenea, o combinație puternică de calcul politic și oportunitate economică.
Împreună cu Ungaria și Republica Cehă, Austria se află acum în centrul unui bloc central-european pro-Israel, despre care oficialii israelieni spun în privat că este esențial pentru a menține UE de partea sa în timp ce războiul dintre Israel și Hamas se prelungește și numărul victimelor civile palestiniene crește.
„Am intrat într-o relație strategică extrem de apropiată cu Israelul, care nu poate fi inversată”, a declarat ministrul austriac de externe Alexander Schallenberg.
Un „prieten adevărat”
Sprijinul deschis al Vienei pentru Israel este o schimbare radicală pentru o țară care și-a construit identitatea națională postbelică în jurul proiectării neutralității pe scena mondială.
Ceea ce a declanșat schimbarea în mod serios a fost necesitatea politică.
După ce a decis să formeze un guvern în 2017 cu Partidul Libertății, care are o lungă istorie de metafore antisemite, cancelarul de atunci, Sebastian Kurz, a fost dornic să asigure Israelul și comunitatea internațională că Austria nu se va întoarce la vechile sale obiceiuri.
Avea motive de îngrijorare. Formarea unei coaliții similare în 2000 a determinat izolarea internațională a țării, Israelul rechemându-și ambasadorul.
Potrivit foștilor săi consilieri diplomatici, Kurz, care a petrecut o perioadă în Israel în calitate de ministru de externe, a înțeles că trebuie să convingă conducerea țării pentru a evita o soartă similară. El a vizitat Ierusalimul la începutul mandatului său în 2018, angajându-se să facă din combaterea antisemitismului în Europa un obiectiv al viitoarei președinții austriece a UE.
Tactica a funcționat, premierul Benjamin Netanyahu numindu-l pe Kurz „un adevărat prieten al Israelului și al poporului evreu”.
Deși Israelul a refuzat în continuare să se întâlnească cu miniștrii Partidului Libertății, Kurz și Partidul Popular, de centru-dreapta, au dezvoltat o relație din ce în ce mai apropiată cu țara. Tânărul cancelar chiar s-a referit în privat la Netanyahu, de două ori mai în vârstă decât el, ca la un „prieten părintesc”.
În 2021, după ce Hamas a lansat rachete asupra Israelului, Kurz a dispus ca steagul israelian să fie arborat deasupra biroului său și a ministerului de externe.
Îmbunătățirea relațiilor bilaterale a favorizat legături economice mai strânse și un boom al turismului israelian în Austria. Exporturile austriece în Israel au crescut cu 50 la sută între 2018 și 2022.
Pentru mulți evrei austrieci, schimbarea radicală a fost remarcabilă.
„Austria a devenit astăzi prietenul poporului evreu și al statului Israel în Europa”, a declarat Ariel Muzicant, președintele austriac al Congresului Evreiesc European, cu sediul la Bruxelles. „Austria pare să fi recunoscut responsabilitatea pe care o are de a adopta o poziție clară privind protecția populației evreiești și solidaritatea cu Israelul, fără a uita drepturile palestinienilor.”
Austria, a adăugat el, a devenit acum un „far” pentru restul Europei.
O relație de dragoste-ură
Nu a fost întotdeauna așa, după cum Muzicant, care s-a născut în Israel, dar s-a mutat la Viena când era copil, știe mai bine decât majoritatea.
Austria nu a fost doar locul de naștere a zeci de acoliți naziști, ci și leagănul antisemitismului politic care i-a inspirat pe fasciștii din Europa înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și care continuă să trăiască în populismul de dreapta contemporan.
Cu toate acestea, țara a fost, de asemenea, patria lui Theodor Herzl, părintele sionismului, ca să nu mai vorbim de miile de emigranți evrei care au ajutat la construirea Israelului după fondarea sa în 1948.
Această istorie încâlcită ajută la explicarea relației de dragoste-ură pe care cele două țări o au de la război încoace.
În ciuda antisemitismului persistent în Austria în anii 1950 și 1960, ca să nu mai vorbim de eșecul țării de a recunoaște rolul său central în Holocaust, mulți austrieci au admirat Israelul, care are aproximativ aceeași mărime cu națiunea alpină, pentru curajul și îndemânarea militară de care a dat dovadă în înfrângerea țărilor arabe în primele sale războaie.
În anii 1970, austriecii au ales un cancelar evreu, Bruno Kreisky, un social-democrat care a supraviețuit războiului, fugind în Suedia înainte de a se întoarce în Austria.
Kreisky a manifestat un interes intens pentru conflictul din Orientul Mijlociu și, în ciuda originii sale evreiești, a fost adesea critic la adresa Israelului.
La acea vreme, Austria găzduia principala stație de tranzit pentru evreii care emigrau în Israel din Uniunea Sovietică. La sfârșitul lunii septembrie 1973, militanți palestinieni au luat ostatici mai mulți emigranți evrei care se îndreptau spre Israel și au cerut guvernului austriac să închidă centrul administrat de Agenția Evreiască care îi procesa.
Kreisky a cedat, ceea ce a stârnit proteste din partea Israelului. Prim-ministrul Golda Meir a zburat la Viena pentru a-l convinge pe Kreisky să redeschidă centrul. Kreisky a refuzat (deși, câteva luni mai târziu, Austria a deschis un nou centru).
În anii care au urmat, relația nu a făcut decât să se înrăutățească.
Kreisky, care devenise o figură marcantă a social-democrației europene, guvernând cu o majoritate absolută timp de 13 ani, era convins că tensiunile din regiune puteau fi rezolvate doar prin acomodarea palestinienilor. El nu a fost de acord cu poziția tot mai dură a Israelului sub conducerea premierului conservator Menachem Begin, numind țara „stat polițienesc” în 1978.
Între timp, Kreisky a devenit primul lider occidental care s-a întâlnit cu Yasser Arafat, liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, considerată de Israel drept un grup terorist. În 1979, Kreisky a făcut un pas mai departe, recunoscând OEP ca reprezentant oficial al poporului palestinian. Lumea arabă l-a aclamat.
„Kreisky a fost singurul care a putut scăpa basma curată cu asta, dar uneori a exagerat”, a declarat Wolfgang Petritsch, fost consilier al lui Kreisky și autorul unei biografii despre acesta.
După Kreisky, relațiile dintre cele două țări au rămas înghețate, mai ales în urma alegerii de către Austria, în 1986, a lui Kurt Waldheim, pe care organizațiile evreiești l-au acuzat că a ascuns adevărata natură a serviciului său din Al Doilea Război Mondial în armata germană. Israelul a răspuns prin rechemarea ambasadorului său.
Relația Austriei cu Israelul a început să se îmbunătățească abia după plecarea lui Waldheim. În 1993, cancelarul social-democrat Franz Vranitzky a călătorit la Ierusalim și a ținut un discurs istoric în care a recunoscut rolul Austriei în Holocaust și le-a cerut iertare israelienilor.
Israelul a salutat mea culpa lui Vranitzky, dar dezghețul dintre cele două țări nu a durat mult timp.
O „catastrofă” iminentă
Decizia Partidului Popular de a forma o coaliție cu Partidul Libertății, deschis antisemit, la începutul anului 2000, a deschis răni vechi, care au început să se vindece abia odată cu apropierea lui Kurz. (Kurz a fost forțat să plece din funcție la sfârșitul anului 2021 pe fondul unei anchete de corupție, dar rămâne un apropiat al lui Netanyahu).
La fel ca multe țări din Europa, Austria a înregistrat o creștere bruscă a incidentelor antisemite în urma atacului din 7 octombrie al Hamas împotriva Israelului. După ce protestatarii pro-palestinieni au ars recent steaguri israeliene la mai multe demonstrații, Karl Nehammer, actualul cancelar de centru-dreapta, a propus ca acest lucru să devină ilegal.
„În cei 55 de ani de când sunt activ politic, nu am experimentat niciodată atâta simpatie pentru statul Israel și comunitatea evreiască”, a declarat Muzicant. „Ai sentimentul că în sfârșit ești înțeles”.
Singura întrebare este dacă asta va dura.
În calitate de lider de lungă durată al Consiliului Central al Evreilor din Austria, Muzicant a fost o țintă favorită a Partidului Libertății din Austria. În 2001, liderul de atunci al Partidului Libertății, Jörg Haider, un pionier al populismului de extremă-dreapta din Europa, a declarat într-un discurs pregătit că nu poate înțelege „cum cineva atât de murdar poate fi numit Ariel”, un joc de cuvinte antisemit pe seama prenumelui ebraic al lui Muzicant, care trimite, de asemenea, la o marcă populară de detergent.
Omul căruia îi aparține replica, Herbert Kickl, este acum liderul Partidului Libertății, care conduce în prezent sondajele naționale cu peste 30 de procente, ceea ce plasează partidul anti-imigranți într-o poziție bună pentru a câștiga alegerile naționale din toamna viitoare. Chiar dacă FPÖ și-a moderat opiniile cu privire la Israel de pe vremea lui Haider, ideologia rasistă și tendințele autoritare ale partidului continuă să neliniștească mica comunitate evreiască din Austria.
Întrebat ce ar însemna o victorie a lui Kickl pentru relațiile Austriei cu Israelul și comunitatea evreiască, Muzicant nu a ezitat: „Ar fi o catastrofă”.
