Cum se va ajunge la anticipate

Vă mai amintiți de scenariile prezentate drept certe, de dinaintea prezidențialelor, potrivit cărora Viorica Dăncilă nu va pierde funcția de premier pentru că o protejează Klaus Iohannis, pentru a fi sigur că îi va fi contracandidat în turul doi?

Pe acest argument ”imbatabil” s-au bazat predicțiile că moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă, din 10 octombrie, nu va trece. Și tot raționamentul acesta rudimentar l-au invocat și când au prezis că guvernul Orban nu va fi învestit și că Viorica Dăncilă va rămâne la Palatul Victoria, pe post de premier zombie, până ce îi va fi servit pe tavă lui Iohannis al doilea mandat prezidențial.

Ei bine, același lucru se întâmplă acum cu scenariile privind revenirea la alegerea primarilor în două tururi, desființarea Secției Speciale și declanșarea alegerilor anticipate. Se brodează tot felul explicații alambicate al căror unic scop este de a da o aură machiavelică planurilor președintelui. În realitate, lucrurile sunt cât se poate de simple.

Nu există o agendă ascunsă. Ca și înainte de prezidențiale, Klaus Iohannis spune exact ce își dorește: alegeri pentru primari în două tururi, desființarea Secției Speciale, alegeri anticipate, ca prime măsuri dintr-o listă lungă. Nici Ludovic Orban nu are un plan secret. Nu doar că nu se opune niciunuia dintre obiectivele enunțate răspicat de președinte, dar este cât se poate de conștient că rămânerea sa în funcție depinde de îndeplinirea lor. În special, de alegerile anticipate! Singura temă de discuție între cei doi este cum să le atingă mai repede, cum să evite obstacolele, iar efectele să fie maxime.

Există numeroase motive pentru care declanșarea alegerilor anticipate reprezintă un imperativ de necontestat atât pentru președintele României, cât și pentru președintele PNL. Klaus Iohannis le-a sintetizat de câte ori a avut ocazia: nimic esențial nu poate fi schimbat fără o majoritate favorabilă dezvoltării României în Parlament!

Pe de altă parte, Ludovic Orban știe că nu va putea menține scorul actual al PNL, de aproape 45%, timp de un an, în condițiile în care nu va putea evita anularea sau amânarea unor dintre promisiunile populiste lăsate moștenire de regimul Dragnea.

Este o certitudine că în toamnă PNL nu va lua un scor la fel de mare precum cel pe care l-ar putea obține în primăvară. Cu un scor sub așteptările de azi, obținerea unei majorități confortabile în Parlament va fi pusă sub semnul întrebării, la fel ca și planurile de reformă ale lui Iohannis. De abia în acel moment, scaunul lui Orban se va clătina cu adevărat. Un moment pe care liderul PNL are toate motivele să-l evite. Pentru el, acesta este marele risc. Pentru că este greu de crezut că altcineva, în alt context, îl va mai desemna premier.

Câtă vreme interesele lui Iohannis și ale lui Orban sunt atât de strâns legate singura preocupare a celor doi este cum să evite obstacolele care le-ar putea da peste cap planurile. Iar imperativul declanșării alegerilor anticipate este dictat tocmai de un astfel de obstacol. Numele lui: Legea pensiilor. Mai precis, creșterea cu 40% a pensiilor, de la 1 septembrie.

Dacă alegerile parlamentare se vor desfășura la timp, în noiembrie, PNL va intra în cursă cu un imens handicap: nerespectarea acestei măsuri hiper-populiste, plasată de Dragnea ca o bombă nucleară la temelia echilibrelor macroeconomice ale țării, pentru eventualitatea în care va ajunge la închisoare. Dragnea a ajuns la închisoare, iar Orban trebuie să o dezamorseze.

Sigur, liderul PNL declară în continuare că această măsura se va aplica. Pentru că știe care ar fi costul politic al amânării, sau chiar și al etapizării ei. A spus-o pentru Financial Times: ”Dacă nu o implementăm, pierdem alegerile. Din 19 milioane de români, 5 sunt pensionari. Iar ei merg la vot.” Cu toate acestea, matematica bate orice calcul sau spaimă politică. Oricât de mult și-ar dori să nu fie nevoit să amâne creșterea cu 40% a pensiilor, în final nu va avea încotro. De ce?

Pentru că, au spus-o toți experții, efectele asupra finanțelor țării și a economiei ar fi, fără nicio exagerare, apocaliptice! A spus-o, apăsat, cu subiect și predicat, și Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale a României: ”Prorogarea legii pensiilor este singura soluţie ca deficitul bugetar să nu explodeze în 2020 şi 2021.”

”40% este o cifră care in Europa nu există. Avem ca efect 3,6% din PIB în acest an, 4,5%  din PIB în 2020, 5,7% din PIB în 2021, 6,5% din PIB în 2022. Este numai efectul aplicării legii pensiilor, toate acestea în ipoteza ca nu va fi recesiune și vom avea o creștere robustă. Mai e ceva, in 2021 e prevăzută recolerarea pensiilor, o altă bombă cu fitil aprins, încă 1 pp din PIB. Asta e aritmetica curată,” a mai spus Lazea, la sfârșitul lunii noiembrie.

În cifre absolute, asta înseamnă că, anul trecut, Legea pensiilor a avut un impact de 8,4 miliarde de lei, în condițiile în care pensiile au fost majorate în luna septembrie. La aceste cheltuieli se vor adaugă alte aproape 25 de miliarde de lei în 2020, după majorarea de 40% programată pentru 1 septembrie, urmând ca impactul să ajungă la 81 de miliarde de lei în 2022. Asta înseamnă aproape 17 miliarde de euro! Acesta este prețul pe care regimul Dragnea l-a lăsat de achitat guvernului Orban.

Nu este nici măcar o noutate. Sunt trei ani de când fostul lider PSD a plantat această bombă. A fost componenta cheie a planului său de acaparare totală a puterii, cu prețul distrugerii României. Scriam pe 30 iunie 2017, în editorialul ”Noul program de guvernare, o declarație de război”:

”Astăzi, am ajuns la un moment de cotitură. Noul program de guvernare lansat de șeful PSD, care i-a surprins până și pe aliații din ALDE, este o adevărată bombă nucleară. Implicațiile sale economice și sociale sunt atât de severe și demonstrează atâta dispreț față de binele comun încât, dacă ar deveni realitate, ar pune sub un mare semn de întrebare dorința și capacitatea României de a mai urma parcursul pro-occidental.

Și, foarte important, nu atât prin conținutul schimbărilor propuse, cât mai ales prin maniera agresivă, stridentă, iresponsabilă prin care se urmărește impunerea lor. Vă amintiți declarația lui Dragnea, că unii oameni de afaceri au vrut să-i ia guvernarea? Nu e un secret la cine s-a referit. I-a pus la zid, public, în iarnă, acuzându-i că se află în spatele protestelor: multinaționalele. Ei bine, aceasta este răzbunarea.

Misiunea pe care șeful PSD și apropiații săi i-au încredințat-o premierului Mihai Tudose depășește cu mult limitele unui program de guvernare. Este o declarație de război. Anunță împingerea la un nivel fără precedent a agresiunii sistematice împotriva tuturor celor care au contribuit în ultimii ani la evoluția țării: economie privată, profesioniști, zona sănătoasă a administrației, parteneri externi – state și companii (…)

Cum poate fi numit cineva care urlă din ce în ce mai tare la ziduri să se dea la o parte din calea lui, că are lucruri marețe de făcut și trebuie să mai și scape de pușcărie? Lider vizionar? Sau disperat?

Când a declarat, după ce și-a trântit fostul guvern, că ”Biblia” PSD va fi rescrisă, mulți s-au gândit că va urma o ajustare a termenelor de implementare a unora dintre măsurile populiste, nesustenabile, cu care și-a sedus alegătorii. Aiurea!

A amânat aproape exclusiv prevederi care urmau să ajute mediul de afaceri. În același timp, nu doar că nu și-a domolit avântul populist, ci și l-a întețit fulminant! Și-a propus ținte și termene halucinante pentru creșterea salariilor și pensiilor (…)

Însă, adevărata lovitură pregătită de Dragnea privește pensiile. Noul program prevede ca în următorii trei ani să aibă loc o dublare a punctului de pensie. De la 917 lei, cât este în prezent, la 1775 lei, în 2020. Cum a ajuns PSD, în doar câteva luni, la concluzia că economia poate susține un asemenea efort? Mister.

De unde vrea Liviu Dragnea să ia bani ca să acopere creșterile de salarii și pensii? De la capitaliștii hrăpăreți. De la companiile străine și multinaționale, în mod special. Pe care le-a dat ca exemplu negativ, chiar în ziua învestirii guvernului Tudose. Împotriva lor este îndreptată propunerea de introducere a profitului pe venit, dar nu numai(…)”

Astăzi, trei ani mai târziu de la momentul în care Dragnea a declarat război României, a venit scadența. Oricât de mult ar insista Ludovic Orban cu declarații că există bani pentru a crește pensiile cu 40%, de la 1 septembrie, după cum a decis Dragnea în iunie 2017, adevărul este că nu sunt.

De aceea, șansele ca măsura iresponsabilului care a condus PSD până de curând să devină realitate sunt zero! Nu vom avea o creștere de 40% a pensiilor, de la 1 septembrie. Vom avea, probabil, o creștere mult mai mică, de 10%, însoțită de promisiunea altor creșteri, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Plecând de la această certitudine, singura care poate fi luată în calcul pentru o analiză serioasă, unica soluție care le rămâne președintelui și premierului pentru a mai putea spera la un scor foarte bun în alegeri este ca ele să se desfășoare înainte de momentul în care vor anunța că pensiile nu cresc cu 40% de la 1 septembrie. Altfel, nerespectarea acestei promisiuni va spulbera speranța lui Klaus Iohannis de a avea o majoritate confortabilă în Parlament, care să-i permite să reformeze din temelii România.

Iar dacă declanșarea anticipatelor este deasemenea o certitudinte, singura întrebare reală este cum se poate ajunge la ele. Dar nici aici nu există cu adevărat mai multe opțiuni. Teoretic sunt două. Practic, numai una are șanse reale de a se materializa. Teoretic, guvernul poate cădea de mai multe ori în Parlament, în urma mai multor moțiuni de cenzură, sau prin demisia premierului. Practic, șansele ca guvernul să cadă la mai multe moțiuni de cenzură sunt aproape nule. De ce?

Pentru că în condițiile în care PSD controlează un procent considerabil din Parlament, provocarea de alegeri anticipate prin căderea Guvernului în urma unor moțiuni de cenzură nu poate fi realizată fără sprijinul social-democraților. Dar nici liderii PSD, nici parlamentarii de rând nu își doresc alegeri anticipate, așa că nu vor facilita asta de dragul nimănui.

Pentru parlamentari motivele sunt evidente. Despre primul, s-a tot scris. Parlamentarii nu vor beneficia de pensiile speciale dacă nu își duc mandatul până la capăt. Dizolvarea Parlamentului de către Președinte i-ar lăsa fără acest privilegiu, de care țin cu dinții.

Despre al doilea motiv nu s-a vorbit aproape deloc dar este și el foarte important. Odată Parlamentul dizolvat, parlamentarii rămân fără mașini, birouri, secretare, diurne. Ceea ce înseamnă că o parte importantă a cheltuielilor de campanie va trebui suportată din buzunarul propriu. O situație pe care parlamentarii, indiferent cât de bogați sunt, o detestă.

La toate acestea se adaugă și faptul că parlamentarii PSD știu că există șanse mari ca jumătate dintre ei să nu mai prindă un loc în viitorul legislativ. La ALDE situația este și mai dramatică. Judecând după scorurile de anul trecut, niciunul nu se va mai regăsi anul viitor printre parlamentari.

Sigur, există și varianta unei înțelegeri mai mult sau puțin transparente între PNL și PSD. Care ar putea include modificarea legislației astfel încât parlamentarii să nu își piardă nici pensia specială aferentă mandatului în curs dacă Parlamentul este dizolvat de președinte și să își păstreze privilegiile, mașină, birou, diurnă și altele, până când au loc alegerile anticipate.

Dar costurile ar fi enorme și pentru PNL și pentru PSD. Electoratul liberalilor ar sancționa dur un astfel de târg, iar Ciolacu ar intra vulnerabilizat în Congresul PSD, programat în februarie, care nu se anunță deloc unul comod. De aceea, nu se va materializa. Cel mai probabil, PSD va depune moțiune de cenzură, dar nu se va chinui să o și treacă. La fel și cu o eventuală asumare a răspunderii pentru legea prin care să fie desființată Secția Specială.

Această situație prezintă câteva avantaje și un mare dezavantaj pentru Ludovic Orban. Un avantaj este că riscul mic ca Executivul său să cadă printr-o moțiune de cenzură îi oferă șansa de a trece numeroase legi importante prin Parlament, prin asumarea răspunderii. Alegerea primarilor în două tururi este prima, dar pot urma și altele.

Un alt avantaj este că și dacă moțiunea ar trece, iar PSD ar începe un război de uzură cu premierul și cu președintele în încercarea de a bloca declanșarea anticipatelor, revigorarea luptei politice cu adversarul cel mai convenabil ar ajuta PNL să crească în intenția de vot, compensând în bună măsură uzura guvernării.

Dezavantajul pentru Ludovic Orban este că, în final, președintelui nu i se va oferi șansa de a dizolva Parlamentul. Ceea ce înseamnă că liderului PNL îi va fi aproape imposibil să evite demisia. Chiar dacă asta înseamnă un al doilea angajament încălcat, după cel privind majorarea pensiilor cu 40%. Deși a declarat, joi, că nu demisionează pentru a provoca alegeri anticipate și că nu pleacă de pe câmpul de luptă, este greu de crezut că va avea de ales.

Merită să priviți zâmbetul președintelui când răspunde, tot joi, la întrebarea despre cum se va ajunge la anticipate (video la finalul editorialului): ”Da, cu siguranță se găsesc soluții pentru anticipate, cum să nu…” Poate că nu e întâmplător că premierul și-a nuanțat, trei zile mai târziu, duminică, atât poziția atât față de creșterea pensiilor, cât și față de posibilitatea demisiei.

În interviul acordat Hotnews, Ludovic Orban a pus, pentru prima oară, sub semnul întrebării creșterea pensiilor cu 40%: „Nu e 100%  ( că vor crește pensiile de la 1 septembrie n.r.)  Banii sunt prevăzuți în buget. Depinde de cum evoluează economia. De cum evoluează încăsările bugetare.” Nu a mai respins ferm nici varianta demisiei. A preferat o formulă mai prudentă: „Nu am evaluat până acum această posibilitate.”

Declarație de presă susținută de Președintele României, Klaus Iohannis

Publicată de Privesc.Eu pe Joi, 16 ianuarie 2020