Noua industrie de tehnologie de apărare a Americii ar trebui să fie un model pentru Europa, notează The Economist.
<< Lumea se reînarmează rapid. Cheltuielile militare au crescut, în termeni reali, în fiecare an din ultimul deceniu. Saltul din 2024 a fost cel mai mare, ajustat la inflație, de la Războiul Rece. Membrii europeni ai NATO, ale căror arsenale limitate au fost expuse de invazia Rusia în Ucraina, vor cheltui suplimentar 300 de miliarde de euro (353 de miliarde de dolari) pe an până la sfârșitul deceniului. Cheltuielile militare ale Chinei cresc anual cu o sumă echivalentă cu întregul buget anual de apărare al Taiwanului, în timp ce restul Asiei încearcă să țină pasul. Dar descurajarea o fac armele, nu bugetele. Iar producerea acestor arme necesită tipul potrivit de industrie de apărare, adaptată războaielor viitorului.
Războaiele din Ucraina și Iran par să ofere lecții diferite. Ucraina a fost pionieră în utilizarea dronelor ieftine, al căror software este actualizat săptămânal, pentru a ține piept unei armate ruse mult mai mari. Israel și Statele Unite au folosit avioane F-35 costisitoare, bombardiere B-2, rachete balistice lansate din aer și zeci de avioane-cisternă pentru realimentare pentru a ataca Iranul. De fapt, ele au multe în comun.
Un mesaj este că țările occidentale au nevoie de mai multă capacitate de producție în domeniul apărării. În doar 40 de zile de război, Statele Unite și-au consumat jumătate din stocurile de muniții avansate pentru apărare antiaeriană. Un altul este că forțele armate trebuie să echilibreze câteva sisteme de vârf cu un număr mult mai mare de arme mai ieftine, mai numeroase și ușor de înlocuit. Un al treilea este că, indiferent dacă o armă este mare sau mică, scumpă sau ieftină, cu echipaj sau fără, ceea ce contează tot mai mult este software-ul din interior. Cele mai eficiente arme sunt cele integrate cu cei mai buni algoritmi, antrenați pe cele mai bune date și actualizați cel mai frecvent.
Toate acestea explică de ce industria de apărare a Statelor Unite trece prin schimbări dramatice. Palantir Technologies, o firmă de date care construiește nucleul software-ului de comandă și control al Americii și al NATO, valorează acum mai mult decât RTX Corporation, cea mai valoroasă dintre marile companii din domeniul apărării. Palantir Technologies, SpaceX și Anduril Industries formează un trio de „neo-prime”.
Acestea se comportă ca firme axate în primul rând pe software, concurând cu producătorii de armament care au ajuns târziu la revoluția software. Pentru a produce arme, „neo-prime”-urile au preluat metode moderne de fabricație, inclusiv din industria auto. Deși capacitatea lor de a se extinde la scară mare nu este încă dovedită, sunt mai agresive decât actorii tradiționali și investesc masiv în cercetare și dezvoltare internă.
„Neo-prime”-urile au zguduit, în sensul bun, industria de apărare, chiar dacă Pentagonul a coborât în haos. Pete Hegseth, secretarul de Război al Statelor Unite, așa cum preferă să se autointituleze, a recurs la epurări care au reprezentat cele mai mari concedieri în masă, motivate politic, la nivelul conducerii militare superioare, din istoria modernă a Americii. El pare să savureze războiul și violența, în loc să le trateze cu sobrietate. Din fericire, însă, are și idei corecte despre achiziții, ceea ce ar trebui să ajute America să se adapteze noii ere a războiului.
