Scandalul din justiție este un test de turnesol masiv pentru sistemul magistraturii din România, unul fără precedent având în vedere faptul că de data asta miezul problemei vizează nu (doar) corupția din exterior, ci cea din interior.
Este un test de turnesol cu atât mai interesant cu cât povestea clanurilor din justiție, care manevrează dosarele în funcție de propria poftă și pofta clientelei de partid și de afaceri, se suprapune pe războiul total declarat guvernului și societății în chestiunea privilegiilor de lumea a treia pe care și le-au confecționat: pensii, vârstă de pensionare, galaxie de plăți “din urmă” pe care și le-au asigurat dând statul în judecată și apoi judecându-l fără scrupule.
În același timp, este un test masiv de turnesol pentru clasa politică, având în vedere că politicul nu este deloc străin de situația la care s-a ajuns.
Iar în acest punct, în colimator este tot spectrul politic, deopotrivă partidele de la putere și cele din opoziție.
Căci ar fi o copilărie să crezi că formațiunile care au avut sau au conducerea Ministerului Justiției se pot extrage din acest scandal ca și cum nici usturoi n-au mâncat și nici gura nu le miroase. La fel, este și cazul formațiunilor care, în Parlament, au deținut conducerea comisiei juridice, ca și al celor care, într-o formă sau alta au fost implicate în negocieri și vot pe legile justiției.
Având în vedere contextul, asumarea faptului de a fi purtat o răspundere pentru modul în care a evoluat justiția în ultimii 10 de ani cel puțin, e lucrul de minimum bun simț pe care trebuie să îl aibă din start în vedere. PSD și PNL au așadar un mare examen moral și politic în față.
Situația însă nu este mai puțin prietenoasă nici cu actuala opoziție.
Actuala opoziție este formată din așa-zisul arc “patriotic” (ca să folosim eticheta din Strategia de securitate a SUA, sub administrația Trump). O caricatură de etichetă, acest “patriotic”, având în vedere discursul lor pro-Putin, agenda lor pro-rusă, iar toate astea fix pe timp de război purtat de Rusia la granițele României.
Sistematic vocale, cu un discurs vitriolic împotriva a tot ceea ce ar contraveni intereselor poporului, aceste partide “patriotice” din opoziție au cam amuțit tactic de când au fost puse în discuție privilegiile magistraților și au continuat pe aceeași linie odată ce a explodat bomba Recorder despre mafia din justiție.
AUR, SOS, POT și liderii lor, inclusiv electronul așa-zis liber, Călin Georgescu, nu își găsesc de luni bune cuvintele pe tema justiției, deși pe alte teme pot fi șefi de cor.
În rarele ocazii în care și le-au găsit, au sărit în sus, dar nu la gâtul “fiarei”, ci al victimelor ei. E grăitor cazul lui George Simion care s-a declarat deranjat nu de gruparea Savonea și practicile CSM, ci de documentarul Recorder și de toți cei care l-au aplaudat.
În teorie, apatia “patrioților” din politică, cu Putin și Trump în suflet, e surprinzătoare: cum tocmai cei care apără cu stoicism poporul, sunt totuși de partea celor care mulg cu lăcomie fix poporul?
În practică, însă, numai surprinzător nu poate fi acest comportament.
AUR, SOS POT, Călin Georgescu au sistematic aceeași atitudine și când vine vorba de dușmanul numărul unu al poporului român: Rusia și regimul Putin.
Nu am reușit să identific până acum un punct din agenda Moscovei pe care “patrioții” ăștia mereu înveliți în tricolorul românesc să nu îl fi servit cu zel stahanovist.
Pot critica orice (mai puțin mafia din justiție, desigur) și se pot lega de oricine (mai puțin de capii mafiei din justiție, bineînțeles), dar cum se ajunge la Rusia agresoare în Ucraina, sar la beregata Ucrainei; și imediat ce vine vorba de crimele ordonate de Putin contra ucrainenilor sau disidenților ruși, “patrioții” sar la beregata lui Zelenski.
Dacă mâine România ar fi invadată de armata rusă, pentru societatea românească problema va fi colosală nu doar la frontiere, ci și în interiorul lor.
Căci știm bine din experiența Ucrainei, sfera politică de la Kiev servilă față de Moscova pe timp de pace, servilă a rămas și pe timp de război (cu consecințe dezastruoase în creștere – cum altfel ? )
Pentru partidele de la putere, așadar, există un test de turnesol – justiția și propria lor responsabilitate în raport cu evoluția ei.
Dar pentru partidele din opoziție, șocant e că problemele sunt duble: justiția, dată fiind răspundere ce le revine pentru clemența față de mafia din acest sistem; respectiv Rusia, dată fiind răspunderea ce le revine pentru promovarea narațiunilor și intereselor Moscovei în spațiul public și politic de la noi.
