Dar profesorii de ce nu predau zilele astea?

Foto. INQUAM/Octav Ganea

Anul școlar 2019-2020 nu va fi suspendat, dă asigurări ministrul Educației, Monica Anisie, în condițiile în care evoluția pandemiei de coronavirus nu lasă încă să se întrevadă când vor fi reluate cursurile. E drept că și în dimineața zilei în care Guvernul a anunțat închiderea școlilor, ministrul Anisie dădea asigurări că nu există motive pentru așa ceva. E clar pentru toată lumea că o asemenea temă trebuie abordată cu maximă precauție, având în vedere și cât de alunecos e orizontul eliberării de pandemie.

Prin urmare, haideți să pornim de la scenariul cel mai negru – că închiderea școlii va fi de durată – și să ne punem întrebările care contează:

  • Ce se va întâmpla până atunci?
  • Ce fac profesorii și ce program au, mai nou, elevii?
  • În ce măsură părinții pot sta liniștiți că sincopele predării directe vor fi cât de cât atenuate de mobilizarea dascălilor și utilizarea instrumentelor online existente pe piață?

Ei bine, răspunsurile la întrebările de mai sus nu sunt neapărat încurajatoare. Sigur, situația se poate îmbunătăți, dar acesta nu e un process care să se petreacă de la sine, în absența unui stimul extern.

Să le luăm pe rând.

„Cadrele didactice vor fi sprijinite de colegii noştri din clasele Corpului Didactic şi experţii e-learning din cadrul proiectului CRED. Am decis ca MEC să încheie şi un parteneriat cu Televiziunea Română. Acest parteneriat este modalitatea prin care colegii mei cadre didactice pot ajunge prin lecţiile realizate de către ei la cât mai mulţi elevi. Pentru început, am ales ca cei cărora ne adresăm prin intermediul proiectului ‘Teleşcoala’ să fie elevii care trebuie să continue pregătirea pentru examenele naţionale şi anume elevii de clasa a VIII-a şi clasa a XII-a”, preciza, ministrul Educației, acum 10 zile.

În România, școlile s-au închis miercuri, 11 martie, un demers necesar pentru limitarea contactelor sociale care ar alimenta pandemia.

Pentru unii, însă, elevi, dar și profesori, s-au acumulat deja peste două săptămâni de pauză totală, iar perspectiva e și mai sumbră.

Unul dintre motive? În sistemul public, primele indicii arată că școala se face în perioada asta nu în funcție de programa de studiu avizată și nici după un orar bine stabilit. Potrivit semnalelor culese de Universul.net, principiul călăuzitor ar fi mai degrabă „omul sfințește locul”. Iar acolo unde omul ăsta lipsește, marasm!

În București, întâlnești amebele extreme. Cel mai probabil, situația stă la fel și la nivel national.

Sunt școli, în Capitală, în care elevii din clasele gimnaziale nu au mai auzit nimic de biologie, geografie, istorie, franceză sau alte materii. Nicio interacțiune de la distanță cu profesorul de la clasă în aceste două săptămâni, nicio temă, nicio lecție predată în sistem online. Niciun sfat de la profesor, nimic. Cu atât mai strigătoare la cer este nepăsarea unora dintre dascăli, cu cât nu toți copiii beneficiază de cele mai dulci condiții acasă, iar absența îndrumării didactice sistematice și a unui program structurat își va lăsa amprenta asupra comportamentului și psihicului lor. După ce trece coronavirusl multe revelații vom avea!

Sunt și situații în care, la aceeași școală, există totuși unul-doi profesori care fac notă discordantă. Iar în acest fel, copiii ajung să se întâlnească de câteva ori pe săptămână cu profesoara de română și cu colegii de clasă, pe Discord sau Zoom, cele două platforme care au devenit vedete în multe familii. Ori să primească teme, via diriginte, de la profesorul de engleză. Sau să facă uneori lecții cu prefesoara de matematică. Problema cu acești oameni care înoată împotriva curentului este aceea că nu au forța necesară și autoritatea de a-i trage și pe ceilalți după ei.

„Unii spun că nu le e clar ce se va întâmpla și nici dacă vor fi plătiți pentru orele făcute la distanță”, explică un profesor din Capitală, unul dintre cei care resping acest tip de abordare. E vorba aici de un alibi grăsun, cu atât mai deplasat de adus în discuție cu cât pe niciun canal oficial nu s-au dat mesaje care să alimenteze nesiguranța plății salariilor, cel puțin nu a celor de la stat. Dar și minciuna-i vorbă atunci când ai de justificat nemunca pe banii contribuabilului! Dacă nici cadrele didactice nu se pot declara protejate de Codul muncii și de sindicatele lor înecate în conexiuni politice și cu o capacitate masivă de șantaj la adresa guvernanților, atunci arătați-mi categoria profesională mai privilegiată din țara asta!

În fine, există în București și cazuri fericite, în care profesori din sistemul public s-au apucat de cursuri online încă din ziua doi după închiderea școlilor.

Sau cazul unei școli publice dintr-un orășel de lângă Brașov. La clasa a V-a, de pildă, diriginta colectează lecțiile și temele de la profesorii care păstoresc celelalte materii și le „împrăștie” apoi părinților pe un grup de Whatsapp dedicat. De câteva zile, au început lucrul sistematic și pe o platformă de la Google, în care profesorii descarcă fișe de lucru, iar copiii încarcă temele și primesc feedback de la profesor. Tot la școala asta, există și sesiuni de predare online video. La clasa I, învățătoarea se filmează la tablă explicându-le lecția, în jur de 5-10 minute. Apoi le părinților fișierele, pe Whatsup. Tot așa le parvin oamenilor și fișele de lucru.

Am insistat mai mult pe acest caz dintr-un orășel de provincie tocmai pentru a mări contrastul cu școlile publice din Capitală în care de două săptămâni primii care chiulesc sunt profesorii.

Câte or fi aceste școli în care toată lumea din cancelarie este proactivă în vremuri de criză? Greu de spus. Cu siguranță nici Ministerul Educației nu are habar, deși e o zonă în care acțiunea sau inacțiunea sa din această perioadă critică va lăsa o amprentă grea asupra sistemului pe care-l vom redescoperi după ce trece coronavirusul.

Mulți profesori recunosc că în școli au ajuns între timp circulare de la Ministerul Educației, în care dascălii sunt îndemnați de la centru să țină aproape de copii, să le predea online elevilor, să se adapteze, etc.

Dacă ministrul și ministerul vor continua să creadă habotnic în eficiența genului ăstuia blajin și impersonal de comunicare cu dascălii, atunci să ne ținem bine! La ce tentații de a se bucura de o vacanță în avans au unii profesori, pentru școala românească vin vremuri grele, iar costurile le vom suporta toți.

Din luările de poziție publice de până acum ale ministrului Monica Anisie nu reiese limpede în ce măsură conducerea instituției este conștientă de ceva atât de specific naturii umane: creșterea tentației de a-ți fenta angajatorul și beneficiarii în perioade ca asta. Personal, am avertizat de ceva vreme asupra costurilor pe care le implică o atitudine atât de meschină – AICI.

Problema este că în domeniul pe care îl administrează ministrul Educației, tentația cu pricina tinde să facă ravagii dacă totul va fi lăsat pe mai departe la voia întâmplării și latitudinea directorașilor unși politic.

Acesta nu e un text-pledoarie pentru mediul privat, dar nici nu mă pot abține să schițez aici ceea ce am constatat zilele astea. Numeroase firme care oferă servicii private pentru copii – after-school, limbi străine, etc. – s-au adaptat din mers în ultimele două săptămâni.

E natural. Într-un mediu competitiv, cine nu se mișcă, riscă să se închidă.

Prima condiție pentru a diminua din pierderile grele pe care le poate aduce o perioadă ca asta, este să nu întrerupi definitiv activitatea. Cum o faci? La privat nu există un ministru al Educației pe care să îl aștepți să te mângâie personal pe creștet eventual și să îți descarce el o aplicație video prin care să îți ții cursurile cu elevii. La privat, te descurci singur – și la instrumente, și la strategie.

De pildă, unele after-school-uri au introdus sau menținut o parte de predare care poate fi făcută la distanță. Evident, au fost obligate să renunțe la activitățile de supraveghere și de altă natură care necesitau prezența fizică. „Cel puțin vor exista încasări, menținem legătura cu părinții, iar copiii au parte de un program structurat”, îmi spunea recent cineva.

E o grijă de zi cu zi pe care profesorii de la stat nu o au, iar din acest motiv nici nu reușesc să vadă lucrurile într-o perspectivă largă.

După două săptămâni de (ne)școală de acasă, sentimentul e că inclusiv la vârful Ministerului Educației evidența e costumată în ceață.

Ce te faci dacă pandemia va ține școlile închise două-trei luni?

2 COMENTARII

  1. Ok, problema e simpla: sa se ia o decizie si sa fie anuntata. 1. Se face tot posibilul pentru scoala online, pentru a tine ritmul si atunci e posibil ca scoala sa se incheie nu prea departe de termenul normal ( dar ce faci cu acei copii care nu au acces la asa ceva, mai ales prin mediul rural?) Sau 2 , lungesti scoala pana in iulie-august si atunci nu mai cerem cursuri online intensive ( cum ar fi, inversam vacanta cu perioada de predare)
    Inca o observatie , dle Mihu : spuneți „Cu atât mai strigătoare la cer este nepăsarea unora dintre dascăli, cu cât nu toți copiii beneficiază de cele mai dulci condiții acasă, iar absența îndrumării didactice sistematice și a unui program structurat își va lăsa amprenta asupra comportamentului și psihicului lor” Scuze, dar de ce ar fi dascalii responsabili de atmosfera din casele copiilor? Chiar nu mai au părinții nicio responsabilitate? Trebuie sa stea dascălii online cat mai mult, sa le ia povara de pe umeri, să nu se streseze părinții?
    Si trebuie remarcat inca un aspect. Are ministerul sute de angajati, inclusiv specialisti IT, dar din partea lor nimic concret….

  2. Si eu vad lucrurile la fel : nu ne tinem acum de scoala, ne vom tine in vacanta de vara, si punct. Sa fim seriosi, scoala on-line n-are ce productivitate sa aiba, eventual mai tii o randuiala, o structura, insa efectiv sa predai ca la scoala si la tabla, nu prea merge, teste, teze, cum faci? Sa speram ca putem incepe dupa vacanta de paste, cel mai tarziu de la 1 mai, se poate recupera, si cu intarzierea examenelor nationale incolo spre vara, iesim la capat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here