Încheiem anul în forță: ambasadorul rus la București, Valeri Kuzmin, a dat pentru Mediafax un interviu lung cât rețeaua nemțească de autostrăzi. Și a rezultat o uriașă șaormă cu de toate în care Rusia apare, evident, în rolul inocenței absolute în care maleficul Occident aruncă cu pietre.
Voi extrage doar câteva declarații cu focuri de artificii făcute de Kuzmin, care se detașează din balastul frazeologic pe care ambasadorul rus îl manevrează cu abilitatea unui fachir.
Republica Moldova
Despre jocul Rusiei de la Chișinău și politicienii cumpărați la bucată de Moscova, în frunte cu năbădăiosul președinte Igor Dodon, Kuzmin zice: „Vreți să spuneți că atunci când ascultăm aproape zilnic declarații ale politicienilor voștri despre necesitatea de a fi prezent, de a învăța, ghida sau conduce Moldova undeva, nu intru în detalii, asta nu înseamnă influență? Este ceva ok? Liderii Rusiei oferă comerț echitabil. Este influență, nu? Asta este logica dumneavoastră.”
1) Prezența României în Republica Moldova nu vine la pachet cu trupe de ocupație, așa cum se întâmplă pe teritoriul separatist din regiunea transnistreană, aflat sub bocancul Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).
2) La fel cum Rusia consideră că are dreptul istoric de a-și anexa Peninsula Crimeea, așa are și România dreptul istoric de-a fi prezentă – ba mai mult, de-a depune eforturi decisive pentru reunificare, asta în scenariul ideal – pe un teritoriu românesc furat prin Pactul Ribbentrop-Molotov, pact pe care ambasadorul Kuzmin, în siajul laboratorului de propagandă de la Kremlin, caută acum, prin diverse evenimente organizate la București, să îl curețe de impurități, să îl relativizeze, să îi ofere o aură convenabilă Rusiei în politica externă. Universul.net a scris pe larg AICI, AICI și AICI despre măgăriile „old school” de relativism istoric pe care ambasada rusă le vântură prin România.
UE
Kuzmin zice: „V-am spus despre UE. Nu vedem în aceasta nimic altceva decât vecinul nostru geografic și unul dintre partenerii noștri cei mai importanți de comerț.”
O fi UE vecinul geografic, dar e unul la ușa căruia Rusia își lasă gunoiul și forțează intrarea cu levierul. Sponsorizarea partidelor extremiste, cazul Skripal, Unitatea 29155 (specializată în asasinate) însărcinată cu operațiuni de destabilizare pe teritoriu european, Laundromatul rusesc, scandalul de spălare de bani cu conexiuni la vârful FSB, caracatița mercenarilor Wagner din Europa, fabricile de troli din Bulgaria – astea ce sunt, exemple de bună vecinătate, invitații rafinate la dialog?
Scutul antirachetă de la Deveselu
Kuzmin zice, susținând că scutul nu are caracter defensiv: „Orice ne spun americanii, v-am explicat. Acum 20 de ani, spuneau că sistemul nu ne țintește. Uitați lucrul ăsta. Neagă acum că țintește și Rusia? Nu. Așa că voi aveți încredere în ceea ce spun ei. Este treaba voastră.”
Firește că este treaba noastră în Parteneriatul Strategic cu SUA, mai ales când Rusia are la o aruncătură de băț în Marea Neagră, în Crimeea: 1) cinci sisteme antiaeriene S-400, cinci sisteme S-300; 2) din 2014 și până în prezent, personalul militar din Crimeea a crescut de la 12.500 – la 32.000. Până în 2025, Moscova vrea să ridice numărul până la 43.000; 3) În paralel, Rusia a dezvoltat și o zonă anti-acces (A2/AD) în Marea Neagră care impune limite libertății de navigație pe acest segment maritim, având de asemenea și o serie de componente balistice impresionante: sisteme de rachete Bal și Bastion – care pot atinge navele din strâmtorile Mării Negre, precum și ținte din porturile ucrainene, ale României, Bulgariei și Turciei; 4) acestora li se adaugă bombardierele Tu22M3, dotate cu rachete de croazieră, care pot acoperi, ca arie de acțiune, întreaga Europă de Vest, precum și 3 fregate și 6 submarine înarmate cu rachete de croazieră Kalibr, având capacitatea de a acoperi părți din Asia Centrală și Orientul Mijlociu; 5) o parte integrantă a Zonei A2/AD este și elementul de război electronic – în Sevastopol, Rusia are un regiment radar, un complex de coastă Murmansk-BN, care, potrivit Kremlinului, poate monitoriza orice navă NATO din Marea Mediterană; 6) o altă amenințare potențială este cea nucleară: modernizarea bazei FEODOSIA-13, care a adăpostit bombe nucleare până în 1994; 7) în apropiere de Crimeea, Kremlinul stochează armament nuclear în depozitele din Novorossiysk, cel mai mare port al Rusiei de la Marea Neagră.
Kuzmin: „Dar noi suntem moderați, calmi, explicăm poziția noastră.”
O definiție a moderației în accepțiune rusească: în Districtul Militar Vest (DMV), ce are ca vârf de la lance enclava Kaliningrad, de unde poate iniția operațiuni armate împotriva statelor baltice, Rusia are 900.000 de forțe militare, 2 milioane de rezerviști și sistemul de rachete balistice cu capacitate nucleară Iskander, rază de acțiune 500 de kilometri.
Kuzmin: „Da, suntem foarte deschiși. De exemplu, recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomați străini la Deveselu. Nu am fost invitați. Atât. Fără comentarii. Colegii, prietenii mei din diferite ambasade au spus că este unic, o transparență fără precedent. Nu comentez!”
Ambasadorul rus se referă la vizita informativă organizată de ambasada SUA la București în noiembrie la baza Deveselu, avându-i ca invitați pe ambasadorii NATO acreditați la București. Este Kuzmin un ambasador NATO și nu știm noi? Sau are pretenția să i se facă un tur observațional exhaustiv cu acces la tehnologia sensibilă din cea mai mare investiție americană din Europa după Războiul Rece? Ne crede tâmpiți?
Toate detaliile despre baza Deveselul le puteți citi în reportajul Universul.net: VIDEO | La un capăt de lume: Deveselu, „rezervația” de securitate NATO din România
Despre NATO
Kuzmin: „Nu vedem nicio nevoie de expansiune a NATO. NATO și-a pierdut rațiunea de a exista și scopul de cel puțin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului și desființarea Pactului de la Varșovia, și, evident, odată cu dezmembrarea URSS și abandonarea doctrinei comuniste.”
Din contră, rațiunea de a fi a NATO este direct proporțională cu rațiunea neoimperială a Rusiei. Rusia care: 1) s-a războit cinci zile cu Georgia în 2008 – înhățând o bucată de teritoriu; 2) duce din 2014 războiul din estul Ucrainei – înhățând o bucată de teritoriu; 3) ține un conflict înghețat în stânga Nistrului – înhățând o bucată din Republica Moldova; 4) ține conflicte înghețate în Abhazia și Osetia de Sud. Asta nu este expansiune? Sau nu mai e la modă cinismul lui Carl von Clausewitz la Moscova?
Nu pot să nu remarc și altceva, extinzând contextul: cât de bine se pupă „moartea cerebrală a NATO” proclamată de președintele francez Emmanuel Macron cu „NATO și-a pierdut rațiune de a exista”. Cam așa cum s-au potrivit, la pockerul ideilor, Tezele din Aprilie ale lui Lenin cu dezastrul care a urmat sub hățurile lui Stalin.
