Președintele american Joe Biden a anunțat săptămâna trecută că Washingtonul va oferi Ucrainei bombe cu dispersie, adăugând, cu aparentă emoție, că decizia a fost extrem de dificilă pentru el. În general, președinții nu fac anunțuri de transfer de arme, deși, ocazional, le aprobă. De obicei, astfel de declarații sunt lăsate pe seama unor figuri mai puțin importante din cadrul Departamentului Apărării, care dezvăluie cât mai puțin posibil despre natura armelor sau motivele livrării. În mod cert, acestea nu se complac în agonia publică. Pentru că nu l-am mai văzut pe Biden făcând acest lucru până acum, trebuie să ne gândim ce se poate întâmpla aici, scrie George Friedman în Geopolitical Futures.
<< După părerea mea, acest lucru face parte din manevrele privind încheierea războiului. Există puține dovezi de întâlniri sau convorbiri între SUA și Rusia cu privire la Ucraina. Rușii trebuie să pună capăt războiului, dar nu o pot face într-un mod care să pară o înfrângere. Acesta este cazul participanților la majoritatea războaielor, dar având în vedere tentativa de lovitură de stat a Grupului Wagner, îndoielile serioase cu privire la angajamentul înalților oficiali militari ruși față de conducerea rusă și întrebările cu privire la ceea ce se întâmplă exact la Moscova, încheierea războiului este o chestiune delicată.
Din partea americană, războiul nu lovește în inima republicii. Spre deosebire de alte conflicte, niciun sac de cadavre nu a zburat până la baza aeriană Dover, eliminând urgența de a pune capăt războiului, deși costurile sale financiare i-au tulburat pe unii. Pe de altă parte, președintele candidează pentru realegere, iar cifrele sale din sondaje nu oferă prea multe speranțe în acest moment. A duce un război la bun sfârșit este un lucru pe care și l-ar dori orice președinte aflat în poziția sa.
Acest lucru creează un pic mai mult decât urgența normală de a încheia conflictul. Rușii nu pot ieși din el doar cu soldați morți. Ei se află sub presiune politică atât pentru a încheia conflictul, cât și pentru a arăta că trupele nu au murit în zadar. Războiul a fost purtat pentru a cuceri Ucraina, pentru a aprofunda adâncimea strategică a Rusiei și pentru a plasa trupe rusești la granița cu NATO. Americanii au sprijinit Ucraina pentru a împiedica ca toate acestea să se întâmple și pentru a-și demonstra voința de a păstra integritatea teritorială a Ucrainei.
Este evident că Rusia nu poate obține toată Ucraina, dar președintele Vladimir Putin trebuie să plece cu o parte din ea. Cu toate acestea, chiar dacă Washingtonul și Kievul ar accepta o împărțire, nu există o linie logică și apărabilă care să separe estul Ucrainei de vestul Ucrainei. Cea mai probabilă zonă pe care Ucraina ar putea să o cedeze este Donbasul de-a lungul graniței de est cu Rusia. Este puternic populată de etnici ruși, iar Rusia a avut o prezență în această regiune înainte de război. Problema este că Moscova ar încheia războiul cam acolo unde a început. Acest tip de concesie nu ar oferi Rusiei o prezență strategică profundă în Ucraina și, deși Putin ar putea totuși să revendice o victorie uimitoare, nimeni nu l-ar crede.
Putin se află într-o situație dificilă și trebuie să schimbe dinamica negocierilor. El are nevoie de o victorie militară convingătoare atât pentru a pune capăt războiului în condițiile sale, cât și pentru a justifica inițierea acestuia în fața publicului rus. Există numeroase dovezi că rușii pregătesc un asalt masiv pentru a bloca contraofensiva ucraineană și a pătrunde adânc în țară. Deși ofensivele rusești anterioare au avut, în general, mai puțin succes decât era necesar, aceasta trebuie să fie eficientă. De data asta, Rusia are un avantaj real. Trupele pe care le va alinia nu vor fi din Grupul Wagner, cu toate că sunt soldați experimentați. Vor fi probabil trupe din armata regulată sub conducerea unor comandanți care răspund în fața Statului Major General rus. Va fi un amestec de experiență, dar a fost un război lung, iar Rusia are nevoie de trupe proaspete, precum și de trupe experimentate. Pe partea ucraineană, trupele ucrainene au luptat bine, dar sunt obosite, iar rezervele lor sunt limitate.
Din punct de vedere american, războiul trebuie să se încheie acum printr-o înțelegere negociată. Aceasta este singura modalitate prin care rușii vor accepta tipul de concluzie de care SUA și Ucraina au nevoie. Washingtonul are nevoie de o înțelegere din motive interne, în special pentru a influența alegătorii, dintre care mulți sunt fie suspicioși în legătură cu războiul, fie pur și simplu se opun acestuia. Dacă ofensiva rusă spulberă apărarea ucraineană sau chiar dacă doar o afectează masiv, acești alegători vor fi și mai puțin convinși de necesitatea sprijinului american pentru efortul de război al Ucrainei.
SUA pur și simplu nu sunt sigure că ucrainenii nu sunt epuizați. De aici și bombele cu dispersie și angoasa lui Biden. Dacă rușii atacă sub presiunea bombelor cu dispersie, vor suferi pierderi masive, iar forța ar putea fi pur și simplu spulberată. În orice caz, rușii vor fi pierdut ultima lor șansă de a crea o negociere de pace în care să poată forța concesiile necesare.
Astfel, promisiunea prezidențială de a livra bombe cu dispersie, lăsând la o parte angoasa, a fost menită atât pentru a-i forța pe ruși să negocieze, cât și pentru a le minimiza cererile. Rușii poate că pot trece cu vederea o declarație despre sprijinul american pentru armament din partea unui ofițer militar, dar nu pot ignora o amenințare prezidențială. Singurul lucru care rămâne incert pentru mine este calitatea informațiilor americane care spun că Rusia are puține sau deloc bombe cu dispersie și că ar putea transforma cacealmaua sa nucleară în realitate. Biden nu are de gând să piardă, orice ar însemna asta pentru el, și nici Putin nu are de gând.>>
