Dar cu Hamas la conducere, nu poate exista niciun proces de pace, notează The Economist.
<< Armatele pot avea dificultăți în a urmări un singur obiectiv de război fără a se abate de la acesta. Dar Israel urmărește patru astfel de obiective, iar acestea sunt în tensiune unul cu celălalt. Forțele sale au început ceea ce, pe 28 octombrie, prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a numit a doua etapă a războiului – invazia terestră în Fâșia Gaza. A avertizat că această fază va fi „dificilă și lungă” și are dreptate. Liderii Israelului vor trebui să echilibreze în mod continuu aceste patru obiective concurente. Dacă se vor strădui mai mult pentru unul dintre ele, asta ar putea să le frustreze pe celelalte.
Primul obiectiv al războiului este distrugerea Hamas. În ultimele trei săptămâni, acest lucru a însemnat eradicarea infrastructurii militare a grupului și uciderea liderilor săi și a cât mai multor combatanți posibil. Din cauza faptului că Hamas a efectuat un atac masiv pentru a ucide evrei, israelienii nu mai pot tolera vechiul impas în care violența Hamas trebuia menținută la un nivel tolerabil printr-o combinație de recompense financiare și amenințarea unui atac israelian.
Un motiv pentru aceasta este de natură practică. Atât timp cât Hamas se va afla la putere, israelienii nu se vor simți în siguranță. Mulți dintre cei evacuați din sud nu se vor întoarce acasă. Un alt motiv este de natură tactică. Hamas a umilit serviciile de informații israeliene și armata israeliană. Pentru a reduce șansele unor atacuri similare din partea altor grupuri, țara trebuie să treacă la o restabilire a capacității de descurajare. Ultimul motiv este de natură strategică. Cu Hamas la conducere, nu poate exista un proces de pace. Conflictul dintre Israel și palestinieni va rămâne blocat. Este o realitate dură pentru oamenii care sunt bombardați, dar și locuitorii Fâșiei Gaza vor fi în suferință atât timp cât trăiesc sub dictatura Hamas și sub securitatea israeliană sufocantă pe care o implică.
Al doilea obiectiv al Israelului este eliberarea a peste 220 de persoane care au fost luate ca ostatice și aduse în Gaza. Acest scop este de natură îngreuneze lupta. Se pare că Hamas a folosit promisiunea eliberării ostaticilor pentru a amâna începutul ofensivei terestre. Este probabil ca să încerce să influențeze tacticile israeliene, acum când trupele sunt în interiorul Fâșiei Gaza, cu speranța că forțele invadatoare vor ezita.
Guvernul de la Ierusalim nu are mână liberă în ceea ce privește ostaticii. Importanța lor este considerabilă în politica israeliană, deoarece prietenii și familiile lor se tem că, fără presiune publică, liderii israelieni vor încheia un acord care favorizează eradicarea Hamas. Pe 28 octombrie, în dimineața după cea mai mare incursiune în Gaza de până acum, familiile s-au plâns de riscurile pe care lupta le implică pentru supraviețuirea ostaticilor.
Al treilea obiectiv este cel de a minimiza pierderile umane, atât în rândul soldaților israelieni, cât și în rândul civililor palestinieni. Dacă mor mulți soldați israelieni, asta ar putea pune în pericol întreaga operațiune. Pe măsură ce numărul victimelor civile crește, va crește și presiunea internațională pentru întreruperi umanitare și o încetare totală a focului. În trecut, astfel de factori au determinat Israelul să acționeze dur și rapid, știind că timpul pentru luptă este limitat. Cu toate acestea, astăzi, scopul este de a distruge rețeaua de tunele a Hamas. Acest lucru va dura mai multe luni.
Însă ceasul deja ticăie rapid. Pe lângă faptul că sunt uciși de bombardamentele Israelului asupra Fâșiei Gaza, civilii sunt și prinși în tactica de asediu a Israelului, în special în ceea ce privește aprovizionarea cu energie. Israel încearcă să creeze putere de negociere pentru eliberarea ostaticilor oprind orice aprovizionare cu combustibil către Fâșie. Se confruntă cu o dilemă, deoarece crede că generatoarele de spitale asigură și energia necesară pentru ventilație și iluminat în labirintul de tunele al Hamas, unde se ascund luptătorii săi. Iar Israel a încurajat mișcarea în masă a civililor în sudul Fâșiei, unde bombardamentele sunt mai puțin intense. Condițiile teribile create de toate acestea în interiorul Fâșiei reprezintă o amenințare gravă la adresa vieților civile.
Oficialii israelieni recunosc faptul că ofensiva terestră, pe care o descriu cu termenul igienizat „manevră”, trebuie să respecte dreptul internațional și că acest drept îi obligă să faciliteze aprovizionarea cu ajutor umanitar esențial. Pentru ca războiul să poată fi menținut, Israel va trebui, prin urmare, să găsească modalități de a ajuta, chiar dacă acest lucru face mai dificilă eliminarea Hamas și eliberarea ostaticilor.
Ultimul obiectiv este cel de a pune bazele în Orientul Mijlociu la reluarea lucrului în vederea unei eventuale păci, un proces care a stagnat de ani de zile. În prezent, ideea unei înțelegeri postbelice între Israel și palestinieni în estul Ierusalimului, Gaza și pe Cisiordania este inimaginabilă pentru mulți din ambele tabere, dar strategii israelieni pragmatici cred că perspectiva unei păci autentice va fi necesară pentru a crea o stabilitate durabilă. Acest lucru va necesita sprijinul cel puțin a unor guverne arabe, cel mai probabil al celor care s-au apropiat de Israel în cadrul acordurilor Avraam. America va contribui, presându-le să ofere asistență financiară și sprijin diplomatic. Unii chiar își imaginează state arabe oferind și securitate în Gaza după ce Israel se va retrage.
În anumite privințe, multe guverne arabe sunt, într-un fel, de partea Israelului, deși nu ar admite asta public. Detestă Hamas și pe sponsorul său, Iran, și ar fi bucuroase să-l vadă eșuând. Cu toate acestea, decesele civile stârnesc neliniști printre cetățenii lor. Guvernele occidentale sunt, de asemenea, neliniștite. Mai mult de jumătate dintre ostatici au pașapoarte străine și se tem de radicalizarea propriilor populații musulmane.
Operațiunea terestră a Israelului încearcă să realizeze multe – probabil prea multe. În acest moment, generalii țării par încearcă să bage toate cercurile în pătrat, acționând încet și lovind cât îndrăznesc. Merită să câștige. Au forța pentru a câștiga. Dar vor avea dificultăți în a realiza tot ceea ce li se cere. Israelul ar putea să fie nevoit să aleagă ceea ce își dorește cel mai mult. >>
Un „conflict al amintirilor”. Război cultural pe seama războiului din Gaza
