De ce resping unii oameni vaccinul anti-Covid

Sursa: Pixabay

Rețelele de socializare sunt pline de postări care disprețuiesc ezitarea în fața vaccinării anti-Covid, însă aceste reacții la o problemă complexă și nuanțată fac mai mult rău decât bine, notează BBC.

<< Nu ar trebui să existe nicio îndoială: vaccinurile împotriva Covid-19 salvează vieți. Luați în considerare câteva statistici recente din Marea Britanie. Într-un studiu care a urmărit mai mult de 200.000 de oameni, s-a observat că aproape fiecare participant a dezvoltat anticorpi împotriva virusului în două săptămâni de la a doua doză. Și, în ciuda îngrijorărilor inițiale, potrivit cărora vaccinurile actuale ar putea fi mai puțin eficiente împotriva variantei Delta, analizele sugerează că atât serurl AstraZeneca, cât și cel produs de Pfizer-BioNTech reduc rata spitalizării cu 92-96%. După cum au repetat-o mulți practicieni din domeniul sănătății, riscul unor efecte secundare severe ale vaccinului sunt mici în comparație cu riscul bolii propiru-zise.

Cu toate acestea, un număr considerabil de oameni sunt încă reticenți să facă vaccinul. Potrivit unui raport recent al Fondului Monetar Internațional, această atitudine variază de la aproximativ 10-20% în Marea Britanie, la aproximativ 50% în Japonia, și la 60% în Franța.

Rezultatul de mai sus se transformă într-un soi de război cultural pe rețelele de socializare, unde mulți comentatori online susțin că aceia care ezită sunt pur și simplu ignoranți sau egoiști. Dar psihologii specializați în luarea deciziilor pe zona medicală susțin că aceste alegeri sunt adesea rezultatul multor factori complicați, care trebuie abordați cu sensibilitate dacă vrem să mai avem  speranță lla a atinge imunitatea de turmă.

Cei 5C

În primul rând, câteva distincții. Deși este tentant să presupunem că cei care refuză un vaccin au aceleași convingeri, temerile majorității oamenilor care ezită nu ar trebui confundate cu teoriile bizare ale anti-vaxxerilor convinși. „Sunt foarte vocali și au o prezență puternică offline și online”, spune Mohammad Razai, de la Population Health Research Institute, St George’s, Universitatea din Londra, care a scris despre diferiții factori psihologici și sociali care pot influența decizia oamenilorcând vine vorba de vaccinuri. „Dar ei sunt o foarte mică minoritate”.

Majoritatea persoanelor care ezită în fața vaccinului nu au o agendă politică și nu sunt angajați într-o cauză antiștiințifică: pur și simplu sunt nehotărâți cu privire la faptul de a face sau nu injecția.

Vestea bună este că mulți oameni care inițial ezitaseră se răzgândesc. „Dar chiar și o întârziere este considerată o amenințare pentru sănătate, deoarece infecțiile virale se răspândesc foarte repede”, spune Razai. Acest lucru nu ar fi fost problematic dacă am fi avut în continuare de-a face cu variantele mai vechi ale virusului, dar transmisibilitatea mai mare a noii variante, Delta, a sporit urgența de a vaccina cât mai multe persoane cât mai repede posibil.

Din fericire, oamenii de știință începuseră să studieze ezitarea la vaccin cu mult înainte ca Sars-Cov-2 să fie identificat pentru prima dată la Wuhan, în decembrie 2019, și exploraseră deja diverse modele care încearcă să surprindă diferențele în comportamentul oamenilor în sfera sănătății. Unul dintre cele mai promițătoare este cunoscut ca modelul 5C, care ia în considerare următorii factori psihologici:

  • Confidence: încrederea persoanei în eficacitatea și siguranța vaccinurilor, serviciile de sănătate care le pun la dispoziție și factorii de decizie care decid cu privire la vaccinare.
  • Complacency: dacă persoana consideră sau nu boala în sine ca fiind un risc grav pentru sănătatea sa.
  • Calculation: implicarea individului în căutarea extinsă de informații pentru a cântări costurile și beneficiile.
  • Constraints (or convenience): cât de ușor este pentru persoana în cauză să acceseze vaccinul.
  • Collective responsibility: dorința de a-i proteja pe ceilalți de infecție, prin propria vaccinare.

În 2018, Cornelia Betsch, de la Universitatea din Erfurt, Germania, și colegii ei le-au cerut participanților să evalueze o serie de afirmații care măsurau fiecare parametru din modelul  5C și apoi au comparat rezultatele cu practica, de exemplu cu situația vaccinării antigripale sau împotriva HPV. Au descoperit că cele 5C ar putea explica o mare parte a variației din deciziile oamenilor și au depășit în mod constant mulți alți potențiali predictivi – cum ar fi chestionarele care se concentraseră mai mult pe problemele de încredere, fără a lua în considerare ceilalți factori.

În cercetările sale, încă nepublicate, Betsch a folosit recent modelul pentru a prezice adoptarea de către oameni a vaccinurilor Covid-19, iar rezultatele de până acum sugerează că modelul 5C poate explica majoritatea variațiilor din deciziile oamenilor.

Desigur, pot fi și alți factori care să contribuie. Un studiu recent, făcut la Universitatea Oxford, sugerează că frica de ac este o barieră majoră pentru aproximativ 10% din populație. Dar abordarea 5C pare cu siguranță să surprindă cele mai comune motive pentru ezitarea la vaccin.

Prejudecata de confirmare

Când luăm în considerare acești factori variați și modurile în care aceștia pot influența comportamentul oamenilor, este, de asemenea, util să examinăm diferitele bias-uri cognitive despre care se știe că ne influențează percepțiile.

Să luăm în considerare primele două C-uri – Confidence și Complacency față de pericolele bolii propriu-zise.

Jessica Saleska, de la Universitatea California, Los Angeles, subliniază că oamenii au două tendințe aparent contradictorii – un „bias de negativitate” și un „bias de optimism”, care pot denatura evaluările oamenilor cu privire la riscuri și beneficii.

Bias-urile negative se referă la modul în care evaluezi evenimentele aflate în afara controlului tău. „Când ți se prezintă informații negative, acestea tind să rămână în minte”, spune Saleska. În schimb, bias-ul optimismului se referă la convingerile tale despre tine însuți – dacă crezi că ești mai în formă și mai sănătos decât o persoană obișnuită. Aceste bias-uri pot funcționa independent, ceea ce înseamnă că te poi concentra asupra efectelor secundare periculoase ale vaccinurilor, crezând în același timp că e mai puțin probabil să suferi de boală, o combinație care ar reduce nivelul confidence și ar crește nivelul complacency.

Apoi mai este faimosul bias de confirmare, care poate, de asemenea, să deformeze percepția oamenilor cu privire la riscurile virusului, prin disponibilitatea imediată a dezinformării din surse dubioase, care exagerează riscurile vaccinurilor. Această dependență de resursele înșelătoare înseamnă că oamenii cu un scor ridicat la criteriul  calculation, de pe scala 5C – oamenii care caută în mod activ date – sunt adesea mai ezitanți la vaccin decât cei care au un scor mai mic. „Dacă credeai deja că vaccinarea ar putea fi riscantă, atunci tastezi: este această vaccinare periculoasă? – tot ce vei găsi vor fi informații care să îți confirmă opinia anterioară”, spune Betsch.

Amintiți-vă că aceste tendințe psihologice sunt extrem de frecvente. Chiar dacă ai acceptat vaccinul, probabil că ți-au influențat propria luare a deciziilor în multe alte domenii ale vieții. A le ignora și a presupune că cei care ezită la vaccin sunt cumva ignoranți în mod voit, este în sine o atitudine prostească.

Nu trebuie să uităm nici mulți factori sociali care ar putea influența acceptarea de către oameni – factorul constraints/convenience, din modelul 5C. Pur și simplu, percepția că un vaccin este greu de accesat nu va face decât să-i descurajeze pe cei care stăteau deja pe gard. La momentul discuției, Betsch a sugerat că acest lucru ar fi încetinit acceptarea în Germania, țară care are un sistem foarte complicat de a identifica cine este eligibil să primească vaccinul. Oamenii ar răspunde mult mai repede, spune ea, dacă ar primi înștiințări automate.

Razai este de acord că trebuie să luăm în considerare problema confortului, în special pentru cei din comunitățile mai sărace, care s-ar putea chinui cu timpul și cheltuielile rpesupuse de călătoria la un centru de vaccinare. „Călătorirea către și dinspre poate fi o problemă uriașă pentru majoritatea oamenilor care trăiesc cu salariul minim sau alocații de șomaj”, spune el. De aceea, este adesea cel mai bine ca vaccinurile să fie administrate în centrele comunitare locale. „Cred că au existat dovezi empirice că a avut mai mult succes în locuri de cult, moschei, gurdwaras și biserici”.

În cele din urmă, trebuie să fim conștienți de contextul deciziilor oamenilor, spune el – cum ar fi rasismul structural care ar fi putut determina anumite grupuri etnice să aibă o încredere generală mai scăzută în autoritățile medicale. Este ușor să respingi deciziile cuiva dacă nu înțelegi provocările cu care se confruntă în viața de zi cu zi.

Deschiderea unui dialog

Așadar, ce se poate face?

Nu există o soluție ușoară, dar autoritățile din domeniul sănătății pot continua să ofere informații precise și ușor de digerat, care să vină în întâmpinarea preocupărilor majore. Potrivit unui raport recent al Imperial College London’s Institute of Global Health Innovation (IGHI), de la Imperial College London, barierele majore continuă să țină de preocupările pacienților cu privire la efectele secundare și temerile că vaccinurile nu au fost testate în mod adecvat.

În primul caz, graficele care arată riscurile relative ale vaccinurilor, în comparație cu boala reală, pot oferi un anumit context. Pentru cel din urmă, Razai sugerează că avem nevoie de mai multă educație despre istoria dezvoltării vaccinurilor. Utilizarea ARNm în vaccinuri a fost studiată de zeci de ani, de exemplu, cu studii lungi care au testat siguranța. Acest lucru a însemnat că tehnica putea fi adaptată rapid pentru pandemie. „Niciuna dintre tehnologiile folosite nu ar fi în vreun fel dăunătoare, deoarece le-am utilizat în alte domenii din sfera sănătății și a cercetării”, spune Razai.

Sarah Jones, un cercetător doctor care a condus raportul IGHI, sugerează că va fi necesară o abordare direcționată. „Aș îndemna guvernele să nu mai creadă că pot ajunge la grupuri de nișă cu un singur mesaj pe tema vaccinului pentru piața de masă și să opereze mai creativ, cu mulți parteneri de comunicare eficienți”, spune ea. Aceasta ar putea implica colaborări mai strânse cu actori influenți din cadrul fiecărei comunități, spune ea, care pot oferi „informații consistente și precise” privind riscurile și beneficiile vaccinurilor.

Indiferent de cum vor alege să furnizeze informațiile, serviciile de sănătate trebuie să faqcă limpede faptul că se angajează într-un dialog deschis, spune Razai – mai degrabă decât să aibă pur și simplu o atidutine de respingere. „Trebuie să ascultăm preocupările oamenilor, să le recunoaștem și să le oferim informații pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză”.

Saleska admite că este esențial să ne angajăm într-o conversație în două sensuri – iar asta este ceva ce am putea învăța cu toții în timp ce discutăm aceste probleme cu prietenii și familia.

„A fi respectuos și a recunoaște preocupările – cred că asta ar putea fi de fapt mai important decât doar să mitraliezi fapte sau statistici”, spune ea. „De cele mai multe ori, ține mai mult despre conexiunea personală decât despre informațiile reale pe care le furnizezi”. >>

  • David Robson este lucrării The Intelligence Trap: Why Smart People Do Dumb Things. Are în pregătire lansarea, în 2022, a cărții The Expectation Effect: Transform Your Health, Fitness, Productivity, Happiness and Ageing.

Idei, principii și oportunism – multele asemănări și diferența dintre Macron și Merkel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here