Pe măsură ce Israelul își reia atacurile aeriene în Gaza, crește și frustrarea față de perspectiva unui război fără sfârșit crește
Fragilul armistițiu din Gaza s-a prăbușit marți, când Israelul a reluat atacurile aeriene asupra Gazei, soldate cu sute de victime la sol. Guvernul israelian a prezentat această nouă ofensivă ca pe un răspuns necesar la presupusele încălcări ale armistițiului de către Hamas, în timp ce criticii au susținut că motivațiile au fost mai degrabă politice, având în vedere faptul că prim-ministrul Benjamin Netanyahu se confruntă cu o gamă uluitoare de crize interne.
Atacurile vin după săptămâni de blocaj în privința celei de-a doua faze a armistițiului, extrema dreaptă israeliană împiedicându-l pe Netanyahu să meargă mai departe cu acordul de încetare a focului pe care l-a semnat în ianuarie, în ciuda inconsecvențelor și tragediei situației. Vreau să fiu cât se poate declar: Hamas nu va aduce decât dezastru și trebuie să dispară. Dar este de neocolit — chiar dacă oficialii americani susțin contrariul — faptul că Israelul a renunțat la acord.
Iată ce trebuie știut despre situația în curs și cu o evoluție rapidă.
Netanyahu nu a fost niciodată OK cu înțelegerea
Acordul de încetare a focului, negociat atât cu administrația lui Joe Biden, cât și cu reprezentanți ai lui Donald Trump înainte de inaugurarea acestuia, prevedea mai multe faze pentru armistițiu. Unul dintre semnele clare că înțelegerea era una fragilă fusese următorul: nu fusese definită implementarea precisî a ultimei faze — cea care urmărea încheierea completă a războiului fără o schimbare de regim în Gaza, în schimbul eliberării tuturor ostaticilor, vii sau morți. Și, așa cum au anticipat mulți, Israelul a tergiversat inițierea discuțiilor pentru clarificarea acestor termeni, pe măsură ce prima fază se apropia de termenul-limită de 1 martie. Această primă fază presupunea eliberarea parțială a ostaticilor în schimbul unei opriri temporare a ostilităților și a eliberării a peste 1.000 de palestinieni încarcerați în Israel.
Dar, deși această fază s-a desfășurat în mare parte fără probleme, au existat semnale clare că a doua nu va merge la fel de lin. Încheierea războiului fără înlăturarea Hamas de la putere — aspect implicit în acordul semnat de Israel — încălca un obiectiv de război susținut de majoritatea populației israeliene: distrugerea Hamas. De asemenea, a provocat o revoltă în coaliția lui Netanyahu. Extrema dreaptă a amenințat că va răsturna guvernul, iar Itamar Ben-Gvir, liderul partidului Forța Evreiască, și-a dat demisia din funcția de ministru al securității naționale, în semn de protest față de acord.
Practic, Netanyahu a fost nemulțumit de acordul pe care l-a semnat sub presiune, dorindu-și mereu să se retragă din el. Acum, folosește consecințele propriei tergiversări — o perioadă prelungită în care niciun ostatic nu a fost eliberat — pentru a justifica reluarea războiului. Și, ca un mecanism bine uns, Ben-Gvir s-a alăturat din nou coaliției.
O criză în politica israeliană
În ansamblu, decizia lui Netanyahu de a relua ostilitățile pare să fi fost profund politică. Pentru a-și menține controlul asupra puterii, trebuia să se asigure că aliații săi de dreapta rămași nu îi urmează exemplul lui Ben-Gvir, un scenariu care i-ar fi distrus coaliția de guvernare. Pentru a preveni acest lucru, a fost necesar să deturneze a doua fază a armistițiului — ceea ce i-a determinat pe liderii opoziției să numească reluarea ostilităților „războiul lui Netanyahu.”
„Lucrul fundamental este că a existat o a doua etapă pe care noi am încălcat-o”, a declarat Amnon Levy, comentator politic, la postul israelian Channel 13. „A doua fază avea scopul de a elibera toți ostaticii. Israelul a încălcat-o pur și simplu pentru că Netanyahu trebuie să adopte bugetul până la sfârșitul lunii martie”, un efort pentru care are nevoie de extrema dreaptă. Dacă guvernul său nu reușește să aprobe bugetul până pe 31 martie, acesta va cădea automat.
„Din acest motiv meschin, urât și crud, frații noștri stau acum în tuneluri, sub bombardamente”, a spus Levy, referindu-se la ostaticii rămași. „Îți fierbe sângele”.
De asemenea, este foarte probabil ca Netanyahu să vadă reluarea conflictului ca pe un mijloc util de a distrage atenția, într-un moment în care dificultățile sale politice au atins un vârf fără precedent.
Proteste în masă au fost planificate după ce, în ultima săptămână, coaliția lui Netanyahu a anunțat intenția de a-i concedia pe procurorul general Gali Baharav-Miara și pe șeful securității Shin Bet, Ronen Bar — declanșând acuzații de abuz, deoarece Baharav-Miara a blocat constant derapajele autoritare ale coaliției, iar agenția lui Bar investighează biroul lui Netanyahu pentru legături ilicite cu Qatarul.
Bar a semnalat că ar putea să nu-și recunoască propria demitere, iar Baharav-Miara a blocat încercarea lui Netanyahu de a-l concedia, invocând preocupări legale și etice.
După 7 octombrie, prelungirea războiului i-a oferit lui Netanyahu o scuză convenabilă pentru a evita eforturile de a-l trage la răspundere pentru eșecurile care au dus la acea zi tragică. Pare probabil că, prin subminarea armistițiului, speră că aceeași strategie va continua să funcționeze. Până când oamenii vor uita, până când va apărea o catastrofă și mai mare, până când orice ar putea să-l ajute să rămână la putere.
Factorul Trump: O înțelegere nu este niciodată exact o înțelegere
Nu poate fi subestimată nici influența modului unic al lui Trump de a face afaceri. Spre deosebire de administrațiile anterioare, care insistau asupra respectării stricte a unui acord de încetare a focului semnat, Trump i-a oferit lui Netanyahu flexibilitatea de a se retrage din înțelegere – deoarece Trump nu vede acordurile ca angajamente obligatorii, ci mai degrabă ca instrumente ce pot fi remodelate pe măsură ce se schimbă circumstanțele.
Dovezi ale acestei atitudini au devenit evidente atunci când trimisul lui Trump în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a început să propună extinderea primei faze, în loc să de implementarea celei de-a doua. „Propunerile de punte” ale lui Witkoff ofereau o lună sau mai mult de încetare a focului suplimentară, fără a trece la a doua fază care impunea încheierea războiului, așa cum prevăzuse acordul.
Pe tot parcursul, Trump a sugerat că Israelul avea libertate totală de a încălca chiar încetarea focului pe care el însuși îl presase pe Netanyahu să o semneze – oferindu-i lui Netanyahu acoperirea politică necesară pentru a acționa fără teama unor repercusiuni diplomatice semnificative. Întrebat acum două săptămâni, într-un interviu la Fox, dacă ar prefera ca Netanyahu să finalizeze a doua fază a acordului privind ostaticii sau să reia războiul, Trump a răspuns că el ar fi OK cu oricare dintre variante.
„Uneori trebuie să iei o decizie. Este o decizie dificilă”, a spus el. Netanyahu este „atât de furios, și pe bună dreptate. Dacă nu ar fi furios, atunci ar fi ceva în neregulă cu el, sincer.”
Acest lucru înseamnă că Trump, la fel cum a contribuit la realizarea încetării focului, a pregătit și terenul pentru sfârșitul acesteia. După cum pot confirma numeroșii contractori pe care i-a țepuit în cariera sa de dezvoltator, președintele este pasionat de încheierea acordurilor, dar este mai puțin preocupat de respectarea lor.
Ce urmează?
Se întrevede o răscruce de drumuri. După acest bombardament inițial, Israelul ar putea reduce atacurile pentru a oferi Hamas o șansă să accepte propunerile lui Witkoff. Alternativ, Israelul ar putea fi pe cale să încalce complet încetarea focului, ceea ce ar duce la un conflict prelungit. „Întrebarea este dacă aceasta este o continuare a negocierilor prin mijloace de război”, a spus Levy.
Câțiva factori-cheie vor determina direcția în care vor evolua evenimentele:
- Răspunsul Hamas. Dacă Hamas ripostează ucigând ostatici, războiul va escalada și mai mult, fără posibilitatea unei reveniri la negocieri.
- Dinamica regională. Dacă statele arabe dezvoltă un plan serios și rezonabil pentru guvernarea Gazei după război, acestea ar putea exercita presiuni asupra ambelor părți pentru a adopta un nou cadru diplomatic. Hamas a indicat deja că este deschis să renunțe la controlul asupra Gazei. Dacă acest lucru devine concret, furia opiniei publice israeliene ar putea deveni imposibil de ignorat, chiar și pentru cei mai cinici și indiferenți politicieni.
- Poziția lui Trump. Dacă Trump continuă să susțină eforturile de război ale lui Netanyahu, Israelul se va simți probabil încurajat să continue ofensiva militară. Totuși, dacă se schimbă calculele politice de la Washington, Netanyahu ar putea fi forțat să își reconsidere strategia. Preconizata deplasare a lui Trump în regiune va fi crucială; el ar putea dori să obțină ceva care să-i aducă laude din partea saudiților.
Deși majoritatea israelienilor doresc dispariția terorismului Hamas – iar asta pe bună dreptate – reluarea războiului a fost întâmpinată cu o frustrare profundă. Majoritatea israelienilor – peste 70%, conform sondajelor – vor doar ca războiul să se încheie. La un miting al familiilor ostaticilor rămași în Gaza, Sasha Troufanov, 29 de ani, fost ostatic, eliberat luna trecută, a spus că „nu poate crede că, după toată suferința”, ostaticii rămași „trebuie acum să îndure decizia de reluare a războiului”.
Frustrarea publicului provine în mare parte din înțelegerea faptului că guvernul nu are un plan viabil pentru a înlocui Hamas cu o alternativă stabilă de guvernare. Refuzul lui Netanyahu de a aborda această problemă – din nou, de teama extremei drepte care acceptă doar ocuparea permanentă a Gazei – a creat un paradox. Israelienii vor ca Hamas să fie învins, dar recunosc și că războiul nu este purtat într-un mod care să ducă la acest rezultat.
„Activitatea militară pune în pericol ostaticii”, a spus Troufanov. „Sunt sigur că prietenii mei trec prin iad din cauza acestei decizii… Ce s-a întâmplat cu a doua etapă?” Liderii israelieni intenționează pur și simplu „să prelungească războiul cât mai mult posibil”, a adăugat el.
Este o tragedie faptul că atât de mulți israelieni (și nu numai) sunt de acord. Este un exemplu despre cum poate fi făcută praf și pulbere o redută morală.
Chiar mai vrea America să fie o țară? Războiul lui Trump cu Departamentul pentru Educație
