Elitele au deturnat Rusia și au confundat interesele țării cu ale lor, scrie Alexander Gabuev, senior fellow și președinte al Russia in the Asia-Pacific Programme, din cadrul Carnegie Moscow Centre, într-un text publicat de revista britanică The Economist.
<< La Moscova, este ușor să găsești membri ai elitei ruse care se întreabă de ce Occidentul crede că războiul din Ucraina este cursul preferat de acțiune al Kremlinului. Chiar dacă armata rusă ar reuși să împingă Kievul spre o înfrângere rapidă și umilitoare fără prea multe victime, daunele aduse intereselor naționale ale Rusiei ar depăși cu siguranță orice potențiale câștiguri militare.
Problema este că aceeași logică a fost la fel de adevărată și în urmă cu opt ani, când s-au luat deciziile fatidice de a anexa Crimeea și de a stârni conflictul în regiunea Donbas din Ucraina. Faptul că Rusia a fost capabilă să suporte consecințele internaționale în toți acești ani ajută la a explica de ce regiunea se află din nou în pragul războiului.
Când vine vorba de Ucraina, oamenii din Moscova și Occident pot fi iertați pentru faptul că presupun că politica Kremlinului este bazată pe o strategie imparțială, derivată din ore nesfârșite de dezbateri între agenții și cântărirea argumentelor pro și contra. De fapt, ceea ce motivează Kremlinul sunt ideile și interesele puternice ale unui mic grup de locotenenți cu ștate vechi ai președintelui Vladimir Putin, precum și cele ale liderului rus însuși. Încurajat de percepțiile asupra declinului în fază terminală al Occidentului, nimeni din acest grup nu-și strică prea mult somnul în perspectiva unei confruntări nelimitate cu America și Europa. De fapt, membrii de bază ai acestui grup ar fi cu toții printre principalii beneficiari ai unei schisme mai profunde.
Luați în considerare cabinetul de război al lui Putin, care este locul de luare a majorității deciziilor. Este format din Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate; Alexander Bortnikov, șeful FSB (principala agenție succesoare a serviciului de informații KGB); Serghei Narîșkin, șeful Serviciului rus de informații externe; și ministrul Apărării, Serghei Șoigu. Vârsta lor medie este de 68 de ani și au multe în comun. Prăbușirea Uniunii Sovietice, pe care Putin a descris-o, după cum bine se știe, drept cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea, a fost episodul definitoriu al vieții lor adulte. Patru din cinci au trecut prin KGB, trei, inclusiv președintele însuși, provenind din rândurile contraspionajului. Acești bărbați îndârjiți, nu diplomați șlefuiți, precum ministrul de Externe, Serghei Lavrov, sunt cei care conduc politica externă a țării.
În ultimii ani, membrii acestui grup au devenit foarte vocali. Domnii Patruev și Narîșkin acordă frecvent interviuri lungi, în care își exprimă opiniile cu privire la evoluțiile globale și rolul internațional al Rusiei. Potrivit acestora, ordinea condusă de americani se află într-o criză profundă din cauza eșecului democrației occidentale și a conflictelor interne stimulate de promovarea toleranței, multiculturalismului și respectului pentru drepturile minorităților. Se conturează o nouă ordine multipolară care reflectă o schimbare de neoprit a puterii către regimuri autoritare ce susțin valorile tradiționale. O Rusie înflăcărată și renăscută este o forță de pionierat care se află în spatele apariției acestei noi ordini, împreună cu o Chină în ascensiune. Având în vedere starea de lucruri din țările occidentale, susțin cei doi, este firesc să caute să țină sub control Rusia și să instaleze regimuri pro-occidentale în fostele republici sovietice. Scopul final al Occidentului, de a avea o revoluție colorată în Rusia însăși, ar duce la colapsul definitiv al țării.
Washingtonul vede treburi neterminate în persistența și succesul Rusiei, potrivit anturajului domnului Putin. Pe măsură ce puterea Americii scade, metodele sale devin din ce în ce mai agresive. Acesta este motivul pentru care nu se poate avea încredere în Occident. Cea mai bună modalitate de a menține siguranța regimului politic existent al Rusiei și de a-și promova interesele naționale este de a menține America dezechilibrată.
Privită astfel, Ucraina este terenul central al luptei. Miza nu putea fi mai mare. Dacă Moscova permite ca această țară să fie pe deplin absorbită într-o sferă de influență vestică, rezistența Rusiei ca mare putere va fi ea însăși amenințată. La nivel personal, viziunea despre lume a oamenilor duri este un amalgam ciudat de nostalgie sovietică, șovinism de mare putere și capcane ale credinței ortodoxe ruse. Faptul că noua elită de la Kiev îi slăvește pe naționaliștii ucraineni ai secolului al XX-lea și îi râde în nas Moscovei reprezintă un uriaș afront personal.
Atunci de ce oamenii din jurul lui Putin nu se tem de posibilele consecințe ale unei noi runde de sancțiuni economice de amploare? În ochii lor, sancțiunile pe care Occidentul le-a impus pentru a pedepsi Rusia pentru anexarea Crimeei și războiul din Donbas avuseseră în mare măsură scopul de a verifica ascensiunea Rusiei. America și aliații săi găsiseră o modalitate de a le prezenta într-un fel sau altul, însă doar căutau o scuză. Din 2014, astfel de opinii s-au consolidat. Domnii Patrușev, Bortnikov și Narîșkin se află deja pe lista neagră a Trezoreriei SUA, alături de mulți alți membri ai cercului interior al lui Putin. Nu există cale de întoarcere pentru ei la conforturile Occidentului. Ei sunt destinați să-și termine viețile în Cetatea Rusia, cu bunurile și rudele alături de ei.
În ceea ce privește sancțiunile sectoriale, inclusiv cele pe care echipa președintelui Joe Biden intenționează să le impună în cazul în care Rusia invadează Ucraina, acestea pot ajunge să întărească în mare măsură controlul liderilor duri asupra economiei naționale. Eforturile de substituire a importurilor au generat fluxuri mari de fonduri bugetare care sunt controlate de coterie și mandatarii săi, inclusiv prin Rostec. Masivul conglomerat de stat este condus de un prieten al lui Putin din zilele lui în slujba KGB, în Germania de Est, Serghei Cemezov. Într-o logică similară, interzicerea importurilor de alimente din țările care au sancționat Rusia a dus la o creștere spectaculoasă a agrobusiness-ului rusesc. Sectorul este supravegheat de fiul mai mare al lui Patrușev, Dmitri, care este ministrul agriculturii al lui Putin.
Mult-anunțatele sancțiuni financiare au dus la un rol mai mare pentru băncile de stat, care, destul de nesurprinzător, sunt, și ele pline de veterani KGB. În orice caz, viitoare sancțiuni nu doar că nu îi vor dăuna cabinetului de război al lui Putin, ci le-ar asigura membrilor săi poziția de principalii beneficiari ai adâncirii autarhiei economice a Rusiei. Aceeași logică este valabilă pentru politica internă: pe măsură ce țara coboară într-o stare de asediu aproape permanentă, serviciile de securitate vor fi cel mai important pilon al regimului. Asta cimentează și mai mult strânsoarea durilor asupra țării.
După doi ani de autoizolare indusă de Covid, printre șefii de la Kremlin există o tendință clară spre vederea de tunel și absența checks and balances. Interesele Rusiei se confundă din ce în ce mai mult cu interesele personale ale oamenilor din vârful sistemului. >>
Fie că invadează Ucraina, fie că dă înapoi, Putin a făcut rău Rusiei
