Următorul Parlament European pare mai pro-rus și mai puțin ecologist decât cel actual. Am putea asista cu adevărat la apariția unei Uniuni Europene de extremă dreapta? – se întreabă publicația Politico.
La fiecare cinci ani, ca un ceasornic, politicienii tradiționali se sperie de ascensiunea radicalilor și a populiștilor înaintea alegerilor europene.
Dar apoi, pericolul pare să se disipeze brusc, deoarece forțele tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta care au construit Uniunea Europeană formează coaliții care țin la distanță partidele radicale.
Nu mizați pe acest lucru de data aceasta, atrage atenția Politico.
Sondajele
În 2024, valul de extrema dreaptă din sondaje pare mai mare și mai îndrăzneț. Potrivit sondajelor, dreapta naționalistă și extrema dreaptă ar putea obține aproape un sfert din locurile din Parlamentul European în iunie.
Chiar dacă centrul-dreapta – care în prezent se preconizează că va fi pe primul loc în alegeri – refuză să formeze o coaliție de guvernare cu partide marginale din ce în ce mai puternice și mai înflăcărate, există totuși pericolul semnificativ ca extrema dreaptă să poată influența, pentru prima dată, agenda politică europeană.
Acest lucru îi va permite să amenințe valorile sacre ale UE în ceea ce privește statul de drept și drepturile omului și să blocheze sau chiar să anuleze legi importante privind ecologia și clima.
„Vom asista la o schimbare cu adevărat semnificativă spre dreapta radicală”, a declarat Simon Hix, profesor de politică comparată la Institutul Universitar European, referindu-se la alegerile din iunie, când 400 de milioane de persoane din întreaga Uniune Europeană sunt eligibile pentru a vota la europarlamentare.
Hix a prognozat că grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID) din Parlamentul European va câștiga 40 de locuri în iunie, ceea ce înseamnă că ar putea avea 98 de legislatori, urcând pe locul trei, ocupat în prezent de liberali. În această grupare se află deja partidul german de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) și partidul francez de extremă dreapta Adunarea Națională (AN).
Apoi, dacă actuala al cincilea grup ca mărime, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni de dreapta (ECR), format din 67 de membri – în care se află Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia și Frații Italiei, partid aflat la guvernare în Italia – va crește și el cu aproximativ 18 locuri, așa cum prezice Hix, ar putea deveni al patrulea grup ca mărime din Parlament, depășind atât Verzii, cât și liberalii.
Între aceste previziuni și cei 12 membri ai partidului Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán, care sunt fără adăpost politic, ECR și ID ar putea aduna 25% din locurile din următorul Parlament European, potrivit unui sondaj comandat de Consiliul European pentru Relații Externe.
Europarlamentarii unguri din Fidesz se vor alătura grupului de dreapta ECR al lui Meloni, potrivit presei italiene. Mișcarea ar îngroșa rândurile ECR și este ceva la care ar achiesa și naționaliștii polonezi, care au dominat grupul de când conservatorii britanici au plecat. „Dacă va exista o cerere după alegeri, vom fi bucuroși să negociem”, a declarat purtătorul de cuvânt al grupului ECR, Michael Strauss.
Vorbind despre ECR și ID, Gergely Gulyás, ministru în Guvernul Ungariei, a declarat săptămâna aceasta: „Văd o șansă reală ca aceste două facțiuni să devină împreună cea mai puternică facțiune din Parlamentul European”.
Asta ar putea afecta politica instituțiilor decizionale ale UE pentru următorii cinci ani.
Un oficial de rang înalt al celui mai mare grup din Parlament, Partidul Popular European, de centru-dreapta, a declarat sub condiția anonimatului: „Chiar dacă veți avea actuala majoritate în următorul Parlament, cred că dinamica va fi modificată dramatic în ceea ce privește toată activitatea parlamentară.”
De exemplu, o creștere a reprezentării aripii de extremă dreapta ar putea face dificil procesul de aprobare parlamentară pentru politicieni precum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cu înclinații de centru-dreapta, care conduce ramura executivă a blocului și despre care se zvonește că urmărește un nou mandat.
În decembrie, POLITICO a relatat că în aproape o duzină de țări europene, inclusiv Franța și Germania, partidele anti-imigrație de linie dură, unele dintre acestea chiar mai radicale decât Geert Wilders din Olanda, sunt în prezent în fruntea sondajelor de opinie, sau pe un loc secund la mică distanță.
De-a lungul deceniilor, alegătorii au abandonat partidele majoritare din întreaga Europă, în timp ce se luptau să țină sub control multiplele crize ale costului vieții, un colaps financiar major, atacurile teroriste în marile capitale. Și, cu toate astea, aceste partide au reușit să îndepărteze amenințarea extremismului la fiecare ciclu electoral.
Hans Kundnani, autorul unei cărți intitulate „Eurowhiteness”, care a scris despre posibilitatea unei UE de extremă dreapta, a declarat: „Extrema dreaptă poate învinge și fără să câștige, dacă centrul-dreapta își asumă toată retorica și politicile extremei, în special în ceea ce privește chestiunile legate de politicile lor, de identitate, de imigrație și de Islam.”
Chiar dacă, conform proiecțiilor actuale, cum ar fi cea realizată de Hix, cele trei grupuri centriste ar deține în continuare majoritatea – deși cu 30 de locuri mai puțin -, asta nu înseamnă că influența extremei drepte nu va crește. Și mai sunt încă patru luni până la alegeri.
Toți ochii pe centru
Figurile de extremă dreapta de la Bruxelles își freacă palmele la perspectiva de-a avea mai multă putere pe teme precum imigrația sau legislația privind clima, atunci când vine vorba de formarea coalițiilor schimbătoare care se formează vot cu vot în legislativul UE.
Parlamentul European a blocat întotdeauna accesul extremei drepte la orice poziție influentă în Parlament, cum ar fi președinția comisiilor, implicarea în negocieri sau participarea în biroul deputaților europeni de top care se ocupă de afacerile interne ale instituției și de bugetul anual de 2 miliarde de euro al acesteia.
Jucătorii-cheie complotează în mod explicit pentru a diviza principalele grupuri prin îndepărtarea centrului-dreapta de socialiști și liberali.
Liderul grupului ID, Marco Zanni, un politician italian din Liga, a declarat că este o tactică care a funcționat deja în ultimele luni.
„Ceea ce s-a făcut legat de imigrație, ceea ce s-a făcut în unele dosare privind Pactul Verde este rezultatul acestei presiuni pe care am pus-o asupra centrului-dreapta pentru a schimba poziția și pentru a face acest contract cu stânga mai puțin instituțional”, a spus el.
Șeful PPE, Manfred Weber, a declarat pentru Politico că grupul a trasat o linie roșie împotriva a ceea ce el numește dreapta radicală anti-europeană. „Cele trei principii pe care le-am definit în calitate de lider al partidului sunt: toți partenerii noștri trebuie să fie pro-europeni, pro-Ucraina și pro-stat de drept”, a explicat el.
Dar PPE se confruntă de luni de zile cu atacuri din partea socialiștilor, liberalilor și verzilor pentru că a cochetat cu partide populiste. Frustrați de anii în care grupurile de stânga au încheiat acorduri fără ei, unii din PPE ar putea fi tentați să colaboreze cu partidele de extremă dreapta chiar și fără a încheia acorduri oficiale de coaliție.
Manfred Weber a respins orice posibilitate de a lucra cu partide de extremă dreapta, referindu-se în special la partidul eurosceptic polonez Lege și Justiție (PiS) din ECR, Alternativa pentru Germania (AfD) din ID și Adunarea Națională.
Parlamentarii de extremă dreapta par să aibă un plan pentru a ocoli cordonul sanitar de lungă durată care le blochează accesul la putere și influență.
Maximilian Krah, un europarlamentar german de extremă dreapta, conduce lista pentru AfD.
„Vreau să ies din cordonul sanitar și vreau să folosesc oportunitățile acestui Parlament într-un mod constructiv”, a declarat el, referindu-se la principiul firewall, conform căruia partidele democratice sunt de acord să nu coopereze cu forțele antidemocratice. „Nu sunt aici pentru a distruge”.
Repercusiuni ale extremei drepte
Un aspect pozitiv pentru progresiști și proeuropeni este faptul că extrema dreaptă nu pare capabilă să se poată organiza.
De exemplu, membrii germani ai AfD din Parlamentul European s-au certat în mare parte între ei. Cei din partea mai veche a spectrului nu se înțeleg cu noua aripă a partidului.
Grupul Identitate și Democrație – prin însăși natura sa, alcătuită din naționaliști – nu este o mașinărie bine unsă, iar fiecare partid naționalist poate decide cum votează.
Săptămâna trecută, șefa Adunării Naționale, Marine Le Pen, și-a atacat omologii germani pentru că sunt prea radicali în legătură cu planurile de deportare a milioane de persoane, discutate la o conferință și dezvăluite de jurnaliști. Ea s-a întrebat dacă ar putea rămâne în același grup la nivelul UE.
Un proiect măreț de fuziune a grupului ID cu ECR și cu eurodeputații lui Orbán – care au fost scoși din PPE în 2021 – a eșuat în timpul acestei legislaturi, ceea ce liderul grupului ID, Zanni, a descris ca fiind o potențială schimbare de joc.
Orban, Meloni… Wilders?
Nu este vorba doar de locurile din Parlamentul European. Consiliul European, format din șefii de guvern ai blocului, conduce direcția politică a blocului și dirijează puternica Comisie Europeană, care propune noi legi.
În jurul mesei Consiliului European se află deja premierul italian populist Giorgia Meloni, omul forte al Ungariei, Orban, și aliatul său populist slovac, Robert Fico; Geert Wilders negociază o coaliție în Olanda după victoria sa electorală de anul trecut.
„În viitor, dorim să avem reprezentanți ai partidelor identitare în Consiliu”, a declarat Zanni.
Un diplomat al UE a declarat că această tendință este „ceva care va rămâne și care poate avea consecințe de anvergură, poate nu acum, căci este nevoie de timp, ci pe termen lung.”
„De data aceasta nu va fi ușor să respingem câștigurile extremei drepte, impresia este că o nouă epocă este pe cale să înceapă”, a adăugat diplomatul european.
