„Ce geantă crezi că are Violeta Alexandru?”, am întrebat o prietenă într-o conversație despre ministrul român al Muncii. „Gucci”, a spus ea. „Încearcă din nou”. S-a gândit și a încercat din nou. „Musette”. „Bravo, ai ghicit”, i-am răspuns.
Săptămâna trecută, ministrul Violeta Alexandru a venit la redacția Universul.net pentru un interviu. L-am ascultat și am luat notițe. La un moment dat, discuția a devenit prea tehnică pentru cititorii de limbă engleză, așa că ochii mi-au picat pe geanta pe care o lăsase pe un birou. Din piele neagră, bine făcută, discretă. Mi-am întins gâtul să văd ce brand este. Musette. Este un semn bun, m-am gândit. Un semn de normalitate.
Musette este un brand românesc care face produse de calitate, din piele. Nu este un brand extravagant, sau unul foarte scump. Este genul de geantă pe care ar purta-o și un avocat britanic sau un judecător francez. Aceasta nu este o reclamă pentru Musette. Unele dintre gențile lor sunt prea pătrățoase sau au o formă ciudată. Violeta Alexandru ar fi putut intra în redacție cu o geantă de la Dacoma sau Anna Cori. Iar mesajul ar fi fost același: brand românesc, calitate superioară și fără pretenții.
Comparați geanta Violetei Alexandru cu gențile de pe umerii altor politiciene din România. Fostul premier Viorica Dăncilă era cunoscută pentru accesoriile extravagante, fie că vorbim despre broșa Chanel (sau cel puțin așa se credea) devenită simbol personal, un ceas de 20.000 de euro sau o geantă scumpe. Dăncilă nu era discretă sau modestă. Electoratul ei nu ar fi vrut asta.
Acum un deceniu, presa scria despre gentile de designer ale Ralucăi Turcan, întrebându-se cum și-a permis o Louis Vuitton sau o Gucci dintr-un salariu de parlamentar. Acum vice-premier, aceasta s-a justificat spunând că plătea rate lunare pentru a-și satisface gusturile scumpe.
Însă Elena Udrea, cea care a înfrumusețat scena politică din România timp de zece ani, cât Traian Băsescu a fost președinte, a fost transpunerea în carne și oase a politicianului cu „geantă scumpă care inspiră putere”, cumpărată onest sau primită cadou în înțelegeri dubioase.
Udrea este fata săracă, de provincie, care s-a realizat și a devenit unul dintre cei mai puternici politicieni ai unei ere. Hainele și accesoriile ei însumau multe sute de mii de euro, iar ea le purta ostentativ, aproape de limita caricaturii.
Însă sumele care apăreau în presă erau atât de astronomice încât, în 2015, până și Udrea în persoană a fost forțată să nege că a cheltuit între 50.000 și 100.000 de dolari pe o geantă Hermes Birkin din piele de crocodil. Acuzațiile veneau în timpul unui proces de corupție care s-a terminat cu sentința de vinovat și o condamnare la 6 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită și abuz în serviciu – toate legate de o gală de box pe care a organizat-o. Sentința a fost apoi suspendată.
Cea mai bună prietenă a lui Udrea, fosta șefă DIICOT Alina Bica, care a fugit, în 2018, cu ea în Costa Rica înainte de pronunțarea sentinței și care a fost condamnată la patru ani de închisoare pentru abuz în serviciu după ce a intervenit în două cazuri și a ajutat suspecții, avea și ea un apetit pentru genți scumpe.
Din funcția de procuror-șef, Bica a instruit procurorii să ceară o condamnare la închisoare cu suspendare, din motive personale, nu judiciare. Prețul ei? O mită care a constat într-un ceas Rolex și o geantă Louis Vuitton în valoare de 2.000 de dolari. Acea geantă a costat-o libertatea și cariera de procuror.
Multe femei iubesc gențile Gucci, Louis Vuitton sau Fendi, asta chiar dacă veganii strâmbă din nas la pielea naturală, iar prețul unei genți de lux se poate ridica la tot bugetul anual penru mâncare al unei familii. Când ești ministru trebuie să iei în considerare lucrurile acestea. Ca funcționar public într-un post pe care îl deții pe timp limitat, puterea de a rezista tentațiilor și bunul simț sunt calități.
România pare că a trecut peste dependența de extravaganță, genți de lux și ceasuri cu diamante. Femeile din politică caută pe bună dreptate să impresioneze prin dorința de a gândi reforme și a servi publicul, și nu prin gențile de designer și tocuri.
Articolul a apărut și în ediția în engleză a Universul.net și poate fi citit aici
