De un an și câteva zile, Putin „denazifică” Ucraina. Dar nimeni pe lume, în acest moment, nu e mai aproape de Hitler, de Germania lui și de nazism ca Putin, Rusia lui și putinismul.
În afara unor detalii care nu alterează fondul, trei sunt elementele-cheie care-i mai despart pe nazistul original, Hitler, și denazificatorul de pripas, Putin: momentul propriu-zis în care și-au făcut de cap (nici măcar un secol distanță), absența (încă) a lagărelor de concentrare și exterminare (cazul lui Putin) și absența (încă) a dimensiunii rasiale a luptei pentru „pace” și „eliberare” (tot situația lui Putin).
Primul element va dăinui pe veci. Pentru ultimele două, potențialul anulării diferenței nu este chiar de exclus – în caz de inacțiune externă sau chiar numai de ezitări alambicate, poate ușor deveni o chestiune de „când”, în loc de „dacă”.
Privind comparativ, lista asemănărilor pe axa Hitler-Putin e lungă și precisă:
- Șocurile geopolitice din tinerețe i-au format în același cuptor (pe Hitler, încheierea Primului Război Mondial; pe Putin, terminarea Războiului Rece).
- Și unul, și celălalt și-a început și continuat domnia încătușând și fugărind orice individ și grup percepuți ca inamici politic, indiferent de statut.
- Au promis libertate, dar au aliniat gratii.
- Ambii au sufocat societatea civilă existentă și au creat una alternativă.
- Au cultivat militarismul pe așa scară că nu a fost scutit de el nici pruncul, nici muribundul.
- Și pentru atingerea scopului politic, s-au înconjurat de structuri paramilitare – de la SA, SS, ș.a.m.d, în cazul unuia, la Wagner, Lupii nopții, în cazul celuilalt.
- Sau de organizații de tineret – „Hitlerjugend” – la Berlin / „Nași” – la Moscova
- În scrieri și discursuri, ambii „informaseră” lumea cu privire la ceea ce va urma. Dar și în cazul unuia, și în cazul celuilalt, puțini au luat semnele precoce în serios. Iar pe plan extern, s-au bucurat pe mai departe de clemența orbului și ezitări stupide chiar și odată ce vălul a început să cadă.
- De la un punct încolo, pe măsură ce momentul acțiunii se apropia, amândoi și-au camuflat intențiile reale, pentru a nu speria vânatul (deși fiecare dintre ei făcuse deja pași ușor de decriptat, în direcția vizată). Pentru unul, punctul culminant s-a întins în intervalul 1930-1933; pentru al doilea, în intervalul 2014-2022. O paranteză aici: de pildă, discursul lui Hitler din 17 mai 1933 a fost, scrie istoricul german Heinrich A. Winkler, chiar „cel mai moderat și cel mai pacifist pronunțat vreodată”. Niciun cuvânt contra evreilor și marxiștilor; în cazul Versailles, a vorbit de tratat nu de diktat; a exprimat înțelegere și grijă pentru securitatea vecinilor francezi, polonezi. Și chiar a pronunțat aceste vorbe: „Un nou război european nu ar ameliora în niciun caz situația nesatisfăcătoare de azi”. Ce arc peste timp cu Putin, nu-i așa? Dictatorul de la Kremlin e deja de domeniul folclorului fie și numai pentru minciunile că nu va ataca Ucraina, rostite până în buza atacului. Sau pentru seninătatea cu care, un an și 200.000 de morți mai târziu, vorbește despre faptul că Rusia nu duce război în Ucraina și, în orice caz, că armatele sale nu au atacat-o.
- Ambii au declanșat războaie monumentale, strict orbiți de strălucirea unei puteri pe care, în realitatea, nu o aveau.
- Unul îi acuza, când a atacat URSS, pe iudeo-anglo-saxoni, celălalt îi acuza, când a atacat Ucraina, pe naziștii de la Kiev.
- Niciunul nu s-a așteptat la reacții atât de prompte și vehemente din partea Occidentului.
- Unul a luptat contra Orientului păgân. Celălalt luptă contra Occidentului necredincios.
- Și amândoi și-au asumat un rol divin – de apărare, chiuretare și mântuire a întregii lumi.
- Unul și-a mobilizat armatele spre Est, pentru Lebensraum. Celălalt și le mobilizează spre Vest, pentru Russki Mir +.
- Iar sprijin în Biserică ambii au găsit din plin.
- „Strămoșește” vorbind, au avut aceeași obsesie – unificarea prin forță; unul cu Austria, celălalt cu Ucraina.
- Și au construit un imaginar maladiv al inamicului geopolitic – unul în raport cu Franța, celălalt în raport cu Statele Unite ale Americii.
- Ambii au călărit aceeași idee-gloabă: ori o Germanie mare, puternică și respectată, ori nicio Germanie. Ori o Rusie mare, puternică și respectată, ori nicio Rusie.
- Au cultivat aceeași nostalgie – a unui glorios trecut german / rus; deși o glorie pătată ca un dalmațian.
- Au jucat cartea identică a pumnalului înfipt în spate – în spatele Germaniei Primului Război Mondial / respectiv, în coastele Rusiei țariste de către Rusia bolșevică, iar mai apoi în Rusia sovietică de ceea ce a urmat destrămării ei.
- Au violat adevărul istoric, l-au strangulat metodic, l-au tranșat și l-au aruncat în boscheți.
- Și, evident, au profanat realitatea, filosofând că albul e negru, iar negrul e alb – prin zugrăvirea propriei țari ca victimă eternă a istoriei, când ea însăși, propria țară, fusese la originea unor războaie cumplite.
- Unul a pierdut. Celălalt e pe același drum.
