Dezvăluiri Der Spiegel: Valorile europene, înecate mare. Grecia, reacție de maxim cinism la pokerul lui Erdogan. Ce știe Germania?

Sursa: egeanboatreport.com/

O anchetă a Der Spiegel și a partenerilor dezvăluie că Garda de Coastă greacă interceptează bărci de refugiați, îi pune pe migranți în plute de salvare, îi trage spre Turcia și apoi îi abandonează. Ce știu trupele germane din zonă despre practică, se întreabă Der Spiegel.

Europa se afla la doar câțiva kilometri distanță, își amintește Amjad Naim, când în zonă au apărut bărbați mascați. Era dimineața zilei de 13 mai, iar palestinianul stătea într-o barcă gonflabilă, după plătise pentru un loc traficanților de migranți din Turcia. Naim putea vedea deja coasta grecească și, cu fiecare secundă, se apropia din ce în ce mai mult.

Naim nu era singur în barcă, ci cu un grup format din cel puțin 26 de oameni. Ajunseseră aproape de insula Samos. Naim își amintește că a auzit un elicopter, iar apoi s-a dezlănțuit iadul. În următoarele ore, cei de la bord s-au temut pentru viața lor.

Bărbații mascați s-au apropiat într-un vas mare, spune Naim, adăugând că își amintește că a văzut steagul grecesc și mai multe șalupe. Apoi, spune el, mascații au atacat.

Au tras cu arma în apă, spune el, au înțepat barca gonflabilă a migranților și i-au distrus motorul, oprind astfel barca. Bărbații au luat apoi migranții la bordul navei lor, spune Naim, adăugând că a început să plângă și și-a ascuns telefonul mobil în lenjeria intimă.

Există videoclipuri care dovedesc că Naim a fost într-adevăr în drum spre Samos. Imaginile arată un tânăr cu părul strâns și cu o față netedă. Motorul bărcuței gonflabile turuie pe fundal, în timp ce Naim zâmbește la cameră. Este originar din Fâșia Gaza, din teritoriile palestiniene, unde a studiat dreptul și s-a căsătorit. Soția lui îl așteaptă în Olanda. Naim îi aruncă un sărut prin aparatul foto.

Imaginile următoare cu Naim sunt cutremurătoare: un clip de 55 de secunde realizat de Naim, care documentează clar o crimă. Filmările îi arată pe el și ceilalți refugiați pe două plute de salvare gonflabile. Garda de coastă greacă i-a luat de pe navă și i-a plasat pe plute. Platformele pătrate abia aduc a ceva mai mult decât niște plute șubrede de cauciuc.

În videoclip, o navă a Gărzii de Coastă a Greciei, lungă de 18 metri, tractează plutele înapoi spre Turcia. O altă navă stă aproape. Se poate vedea apa care se revarsă peste pluta lui Naim.

Apoi, după cum se poate observa în videoclip, Garda de Coastă greacă dezleagă funia de remorcare, lăsându-i pe refugiați în voia sorții, în mijlocul mării. Oamenii stau pe o bucată de cauciuc care nupoate fi manevrată.

Este posibil ca experiența lui Naim să fie un incident izolat. Este posibil și ca marinarii greci să-și fi pierdut pur și simplu răbdarea sau ca acea navă anume să fi avut un echipaj deosebit de dezgustător. Dar nu este cazul. Se pare că Naim este doar una din multele victime.

În spatele tacticii la care a fost expus se află un întreg sistem. Într-o anchetă comună cu Lighthouse Reports și Report Mainz, Der Spiegel a analizat, din punct de vedere criminalistic, zeci de videoclipuri, le-a comparat cu date privind locația și a intervievat numeroși martori oculari.

Materialul este indubitabil: în estul Mării Egee, valorile europene sunt sacrificate în numele protejării frontierelor sale externe.

Bărbați mascați, aproape cu siguranță membri ai echipelor de control al frontierei elene, atacă regulat bărci le cu refugiați din zonă.

Într-un astfel de caz, pe 4 iunie, barca gonflabilă a mascaților poate fi identificată în mod clar ca fiind o barcă de patrulare greacă. Aparține Gărzii de Coastă a Greciei, ΛΣ-080.

După ce bărcile de refugiați sunt interceptate, grecii îi pun frecvent pe migranți în plute de salvare gonflabile, îi remorchează spre Turcia, lăsându-i apo în voia sorții. În cele mai multe cazuri, oamenii sunt târâți pe uscat după câteva ore de către Garda de Coastă a Turciei.

Acțiunile întreprinse de greci reprezintă o încălcare clară. De multă vreme se știe că personalul Gărzii de Coastă din Grecia întârzie demersurile de salvare și efectuează manevre agresive. Acum, însă, pun în mod activ viața migranților în pericol și folosesc echipamente de salvare a vieții pentru a-i pune pe oameni în pericol.

Imagini cu migranți pe plutele de salvare portocalii apar de săptămâni întregi pe Facebook și Instagram. ONG-uri precum Aegean Boat Report, Josoor și Alarm Phone au vorbit și cu refugiații și au relatat experiențele lor. Din 23 martie, activiștii au documentat o serie de incidente. Garda de coastă a Turciei a publicat, de asemenea, imagini cu plutele portocalii. Însă videoclipul lui Naim este primul care a documentat, dincolo de orice îndoială, o navă a Gărzii de Coastă grecești care remorca plutele de salvare înapoi spre Turcia, abandonându-i pe refugiați în largul mării.

Aceste așa-numite trimiteri înapoi reprezintă atât o încălcare a dreptului internațional, cât și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Solicitanții de azil au dreptul să fie audiați în mod individual, iar țărilor nu li se permite să-i trimită înatpoi împotriva voinței lor într-un loc în care siguranța lor nu este garantată.

Itamar Mann, avocat la Universitatea din Haifa și membru al rețelei de acțiune juridică globală, crede că asemenea procedee ar putea avea și consecințe criminale. Dintr-o perspectivă legală, aceste operațiuni, spune el, sunt un fel de tortură, refugiații suferind un tratament inuman și umilire.

Contactată fiind pentru comentarii, Garda de Coastă Greacă a negat acuzațiile și a susținut că personalul său nu poartă măști. Oficialii instituției au mai spus că se supun tuturor legilor, că întârzierile în salvarea refugiaților s-au datorat Gărzii de Coastă a Turciei. Oficialii greci, au mai arătat că doar localizează bărcile cu refugiați și apoi informează Garda de Coastă a Turciei cât mai repede posibil.

Iar cu privire la incidentul din 13 mai, reprezentanții Gărzi de Coastă a Greciei afirmă că au cooperat cu omologii lor turci. În comentariile făcute, Garda de Coastă greacă nu s-a referit în mod special la filmul care arată împingerea refugiaților înapoi.

Prinși la mijloc

Prim-ministrul grec, Kyriakos Mitsotakis, este în funcție din iulie anul trecut, iar de atunci a luat mai multe măsuri pentru a se asigura că tot mai puțini refugiați ajung în Grecia. El a suspendat temporar dreptul la azil și a scurtat termenul de apel în cazurile de azil. În plus, în timpul mandatului său, polițiștii de frontieră de pe râul Maritsa, dintre Turcia și Grecia, ar fi folosit muniție reală împotriva refugiaților, ucigând probabil cel puțin unul. Guvernul său a luat în considerare blocarea bărcilor de refugiați cu bariere amplasate pe mare.

Guvernul său numește aceste practici „supraveghere activă”. De fapt, îi abandonează pe refugiați în largul mării.

Există un motiv pentru acest nou nivel de brutalitate: de la sfârșitul lunii februarie, polițiștii de frontieră turci nu mai opresc refugiații în drum spre Europa. Într-adevăr, președintele Recep Tayyip Erdogan a organizat chiar ca refugiații să fie transportați până la granița greacă, unde au fost împinși înapoi de grănicerii greci. Intenția lui Erdogan este de a crește presiunea pe Uniunea Europeană, în contextul în care Bruxellesul și Ankara încearcă în prezent să ajungă la un nou acord în problema refugiaților.

Jocul cinic văzut pe malurile râului Maritsa se repetă acum în Marea Egee. Gardienii de coastă turci și greci împing barcile de refugiați în apele teritoriale ale celuilalt, migranții înșiși fiind prinși la mijloc. Într-o astfel de situație, cei care vor să traverseze Marea Egee au nevoie de destul noroc.

Omar, un tânăr din Afganistan, își pierduse aproape toată speranța în dimineața zilei de 4 iunie, plutind pe o barcă între insula greacă Lesbos și coasta turcă. Omar (este un pseudonim) nu era singur, ci alături de alți 30 de bărbați, femei și copii.

Navele turcești și grecești au împins în mod repetat migranții înapoi. Într-un videoclip, se poate observa o șalupă care aparține, fără îndoială, Gărzii de Coastă a Greciei. Bărbați mascați, spune Omar, au împins motorul în apă, motiv pentru care refugiații stăteau agățați de spatele bărcii, dând din picioare și făcând tot posibilul să-și propulseze barca spre pământ european. Scena a fost surprinsă în videoclip.

Omar este disperat. Face un videoclip final, postându-l pe un grup de refugiați pe Facebook. În videoclip, vorbește la cameră timp de șase minute. „Vă rog să ne ajutați”, pledează el. „Avem dreptul de a trăi”.

Poate că acest videoclip i-a salvat viața lui Omar. Activistii l-au distribuit pe Facebook și puțin timp mai târziu, un ofițer de legătură turc de pe nava de aprovizionare Berlin i-a informat pe militarii germani despre situația navei aflate în derivă. Nava face parte dintr-o misiune NATO și a fost situată în largul Lesbos. Germanii i-au dus pe refugiați pe uscat.

Un comunicat de presă ulterior al Bundeswehr arăăta că viața refugiaților a fost în pericol, motiv pentru care comandantul a intervenit. O barcă mică, imposibil de manevrat: soldaților trebuie să li se fi părut destul de ciudat. Comunicatul de presă nu menționase niciun atac asupra bărcii cu refugiați.

Oficialii germani, atrași în haos

Episodul arată, însă, cât de profund au fost atrași oficialii germani în haosul din Marea Egee. De asemenea, se ridică întrebarea dacă germanii știu despre atacurile și bărcile de salvare și dacă tolerează împingerea refugiaților înapoi spre Turcia ori sunt chiar implicați.

Aproximativ 600 de polițiști de frontieră îi ajută pe greci să monitorizeze activitatea pe Marea Egee, toți făcând parte din operațiunea Frontex Poseidon. Iar misiunea nu a fost întotdeauna lipsită de conflicte. În martie, un echipaj danez Frontex a refuzat să efectueze o împingere ilegală.

În spatele ușilor închise, este posibil ca Frontex să fi recunoscut deja că este conștient de tactica brutală care implică bărcile de salvare. Parlamentarul european Dietmar Köster (SPD) spune că șeful Frontex, Fabrice Leggeri, a confirmat incidentele într-o întâlnire cu el. Deși Köster este sigur de ceea ce a înțeles în acea întâlnire, Frontex susține că a existat o neînțelegere, adăugând că la sediul Frontex nu a venit niciun raport cu privire la împingeri.

Luise Amtsberg, purtătoare de cuvânt a Partidului Verzilor în politica de migrație, nu crede acest lucru. Apele din jurul Samos nu sunt nesfârșite, a declarat aceasta pentru Report Mainz și Der Spiegel: „Împingerile înapoi nu pot avea loc complet fără cunoașterea celorlalte unități din zonă”.

Și există indicii că oficialii germani ar putea fi la curent. În portul Samos, este ancorată nava germană de pază de coastă, Uckermark. Pe 13 mai, în ziua în care Amjad Naim era în drum spre Samos, germanii au identificat pe radarul lor o barcă pentru refugiați, potrivit informațiilor furnizate de Poliția Federală din Germania.

După toate probabilitățile, fusese vorba de barca lui Naim. Nu există dovezi că în acea zi au existat și alte bărci de refugiați care se îndreptau spre Samos. Garda de coastă greacă a confirmat, de asemenea, că un vas și un elicopter aparținând germanilor au descoperit o barcă în acea zi. Potrivit acestora, refugiații erau încă în apele turcești când au fost văzuți pentru prima dată.

Germanii au alertat garda de coastă greacă prin radio, iar grecii au preluat situația, potrivit unui comunicat. Declarația notează că germanii nu au fost „implicați” în nicio altă măsură legată de incident și insistă că germanii nu au cunoștință despre episodul cu barca de salvare.

Garda de coastă germană nu a oferit niciun comentariu cu privire la motivul pentru care nu au ajuns refugiați pe Samos în acea zi sau referitor la ce s-a întâmplat cu barca de refugiați reperată. Și, aparent, reprezentanții instituției nici nu sunt deosebit de interesați.

Chiar dacă Frontex nu a fost implicat activ în operațiune, acesta poartă o parte din responsabilitate, spune avocatul Itamar Mann. Frontex, crede el, trebuie să tragă o linie și chiar să se retragă din misiune, dacă este nevoie.

După ce germanii au văzut barca și după ce grecii au abandonat-o în voia sorții, în largul mării, pe 13 mai, Amjad Naim a plutit timp de câteva ore. Refugiații nu aveau ce mânca sau bea.

Barca de salvare a început curând să se rotească, spune Naim, unora dintre pasageri făcându-li-se greață, alții leșinând. Navele turcești și grecești, spune el, i-au ignorat pur și simplu. „A fost groaznic”, spune Naim.

Abia după câteva ore, o navă a Gărzii de Coastă a Turciei a sosit pentru a-i recupera. Bărbații în echipament de protecție alb au ajutat refugiații de pe barca de salvare și le-au luat temperaturile. Apoi, Naim a trebuit să rămână în carantină mai mult de două săptămâni – într-o tabără urâtă, murdară și plină de țânțari, spune el.

Lui Naim îi este permis acum să se deplaseze liber în Turcia, dar încă se simte prins în capcană: „Nici nu pot merge înainte, nici nu mă pot întoarce”.

1 COMENTARIU

  1. Migratia ilegala este organizata sub protectie politica cu colaborarea mafiei si a organizatiilor zise umanitare; fiecare are de castigat cate ceva din acest sindicat al crimei. Este una dintre cele mai murdare industrii imaginabile si totusi sunt oameni care au tupeul de a o numi umanitara si progresista.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here