Sub atacul armat al lui Putin și împinsă în colțul ringului de ultimatumul agresiv al lui Trump – aceasta e realitatea necosmetizată cu care se confruntă Ucraina.
În mai puțin de o săptămână, Kievul ar trebui să pună pe masa Moscovei, la cererea Washingtonului, mult mai mult decât Moscova a fost în stare să-i smulgă Kievului în aproape patru ani de război.
Ca și cum asta nu ar fi fost deja suficient, viitorul ucrainenilor nu arată nici el mai puțin sumbru dacă războiului actual i s-ar pune capăt în termenii impuși de președintele american.
Cel puțin asta rezultă din planul în 28 de puncte discutat exclusiv între ruși și americani, întrucât de niciunde nu reiese clar că Rusia va fi pusă în imposibilitatea de a relua la un moment dat invadarea Ucrainei din punctul în care actuala se va fi oprit.
A. Căci, conform prevederilor din planul Trump-Putin:
- Armata Ucrainei va fi redusă – ca număr de oameni și ca dotări în echipamente de luptă.
- Poziții defensive redutabile din Donbasul rămas neocupat ar urma să fie cedate de Kiev sub controlul Moscovei. Este, deci, limpede cine pierde avantaj strategic și cine dobândește avantaj strategic.
- Umbrelă NATO, prin aderare, nu va exista pentru Ucraina.
- Nici măcar de o umbrelă ceva mai șubredă nu va fi vorba, având în vedere că nu va fi permisă prezența unor trupe străine, NATO, care să vegheze din teren la menținerea păcii.
- Garanțiile de securitate oferite de SUA, cel puțin în forma prezentată public a documentului american, sunt palide. Aici adăugați și deficitul de încredere pe care Trump l-a cultivat în rândul aliaților tradiționali ai Americii din Europa și Asia, prin declarații publice în care a relativizat soliditatea angajamentelor asumate de SUA, ca și prin retrageri recente de trupe americane din unele țări europene, inclusiv din România. Sau prin reprizele în care, și înainte de a ajunge la Casa Albă, și după ce s-a instalat acolo, Trump a blocat peste noapte finanțări-cheie pentru ajutorul militar destinat Ucrainei, dar și livrări de echipamente și împărtășire de informații.
B. Căci, conform adevărului istoric:
- Rusia a demonstrat în repetate rânduri că atunci când vrea să invadeze nu se împiedică de formalități. S-a întâmplat asta în epoca URSS, dar s-a întâmplat asta și în 24 februarie 2022, când Moscova a încălcat Memorandumul de la Budapesta, semnat în 1994. În virtutea acelui document, Rusia este unul dintre garanții integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei independente, în schimbul renunțării Kievului la arsenalul nuclear moștenit din vremea Uniunii Sovietice. Dacă acorduri internaționale nu au putut opri Kremlinul să atace o țară vecină, de ce ar face-o o legiferare pe plan intern?
- Mai mult, în intervențiile sale militare peste granițe, Rusia lui Putin nu s-a folosit exclusiv de armata regulată. Mercenarii au jucat un rol esențial și în Ucraina, și în Siria, și în Africa și în alte locuri. Iar existența mercenarilor, apropo de punctul de mai sus, e interzisă de legea rusă!
- Rusia a demonstrat, în cursul acestor aproape patru ani de război, că una spune și alta face în ceea ce privește voința sa de a pune capăt războiului, Donald Trump personal fiind victimă în serie a acestei vechi metode moscovite de înșelare a interlocutorilor.
- În fine, în ajunul ultimatumului agresiv transmis de Trump Ucrainei, Putin apărea fix în uniformă militară, undeva la un punct de comandă al armatei ruse. Având în vedere atenția acordată coregrafiei în cazul prezențelor sale publice, ca și rolul major al simbolisticii în diplomația rusă, e limpede că numai la pacea eternă nu-i stă mintea dictatorului de la Kremlin.
În acest context, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a adresat, vineri, națiunii sale.
A fost cea mai dramatică intervenție publică a sa, comparabilă doar cu dramatismul și însemnătatea extraordinară a primeia, pe care a avut-o în debutul invaziei, direct de pe străzile Kievului, când a anunțat că președintele și conducerea țării nu vor fugi, ci vor rămâne să lupte.
Începând cu 24 februarie 2022, natura împrejurărilor l-a forțat pe Zelenski să dobândească abilități diplomatice excepționale pentru a putea câștiga sprijinul Occidentului pentru cauza Ucrainei.
Începând cu 20 ianuarie și, mai precis, după momentul teribil din Biroul Oval, consumat o lună mai târziu, Zelenski a dobândit abilități tot mai eficiente de a comunica cu Donald Trump.
S-a putut observa acest lucru și vineri, când a păstrat un ton calibrat, a continuat să se arate constructiv și nu a ezitat să exprime aprecieri pentru eforturile pacificatoare ale liderului de la Casa Albă, în ciuda caracterului ostil Ucrainei al demersului prezidențial american.
Zelenski are nevoie ca de aer de păstrarea sângelui rece, în ciuda nedreptății la care Washingtonul supune Kievul, căci nu e loc de ostilizare suplimentară a narcisistului, rudimentarului și capriciosului omolog american.
Și totuși, Zelenski, deși civilizat și echilibrat, a lovit pe alocuri, chirurgical, cu forță și mai ales perfect legitim:
- A făcut-o sugerând că Trump i-a pus pe ucraineni să aleagă între opțiuni care se exclud – demnitate sau sprijinul unui partener esențial (deși un sprijin diluat din start). Șantajul la care Ucraina e expusă e sugerat de la o poștă în vorbele președintelui ei, din moment ce demnitatea și sprijinul aliatului esențial se află în raport de excludere: ori una, ori alta.
- A făcut-o și sugerându-le conaționalilor calea, atunci când, spunând că America așteaptă răspunsul, a adăugat imediat că el personal l-a dat deja în 2019, atunci când a depus jurământul: “mă oblig prin toate acțiunile mele să apăr Ucraina, suveranitatea și independența ei, să protejez drepturile și libertățile cetățenilor, să respect Constituția și legile Ucrainei, să-mi îndeplinesc obligațiile în interesul tuturor compatrioților mei și să ridic prestigiul Ucrainei în lume”. Nimic din aceste cuvinte nu cred că sugerează faptul că Zelenski ar alege pierderea demnității pentru păstrarea ajutorului aliatului american, în aceste condiții. Ceva mai încolo a și afirmat-o explicit: “Eu mă voi lupta ca, din toate punctele planului, să nu lipsească măcar două: demnitatea și libertatea ucrainenilor”. Deci, Zelenski a ales deja și a ales demnitatea, dar are nevoie ca și poporul, și forțele armate să exprime clar direcția pentru care optează.
- În fine, a făcut-o și afirmând că “nu facem declarații zgomotoase”, trasând astfel o linie clară, dar civilizată, de separație între el și omologul de la Washington.
Dar ceea ce spune Zelenski, deși esențial, nu este și suficient. Mai sunt necesare două intervenții: din partea concetățenilor săi și din partea aliaților europeni care și-au asumat în 2025 compensarea golurilor lăsate de administrația Trump în susținerea Ucrainei și combaterea Rusiei.
Cum termenul impus de SUA Ucrainei, pentru a da un răspuns, este neverosimil de strâns, în următoarele ore și zile va veni și reacția poporului ucrainean și a forțelor sale armate. Și ne vom lămuri și asupra reacțiilor europene.
Un lucru e cert: planul lui Trump nu doar că sacrifică sacrificiul de până acum al ucrainenilor și sprijinul oferit lor de către aliați, inclusiv SUA, dar prin beneficiile care decurg pentru Rusia nu va face decât să facă mai periculos viitorul. Căci întărește convingerea intimă și de nezdruncinat a Moscovei, potrivit căreia războiul rămâne soluția-minune, invaziile sunt răsplătite, frontierele sunt pentru proști.
Donald Trump joacă de această dată mai dur ca oricând. Dar Donald Trump în continuare poate fi întors din drum sau măcar să facă suficient de mulți pași înapoi. I s-a întâmplat de fiecare dată cu Rusia, i s-a întâmplat de atâtea ori cu China. I s-a întâmplat chiar și cu Europa.
Europenii nu trebuie să uite asta, ucrainenii trebuie să procedeze la fel.
Mai mult ca oricând, este în interesul ambelor tabere să scoată imediat Ucraina din colțul ringului și să adopte de aici înainte o postură nouă, infinit mai îndrăzneață, față de Casa Albă – o postură de natură să convingă America lui Trump să nu mai îndrăznească vreodată să procedeze ca acum.
