Edward Lucas îndeamnă Vestul la îndrăzneală. Putin trebuie tratat și cu forțe speciale în operațiuni clandestine

<< Imaginați-vă un joc de tenis în care un jucător servește întotdeauna. Așa funcționează relațiile est-vest. Din nou și din nou, Rusia ia inițiativa, lăsând Occidentul să se chinuie, ca răspuns >>, scrie Edward Lucas, pentru CEPA.

<< Zăngănitul săbiilor nucleare de duminică al lui Vladimir Putin exemplifică acest lucru. Ne-am întors la criza rachetelor din Cuba din 1961 – dar cu figura gnomică și dezgustătoare a lui Putin ca adversar, mai degrabă decât a unui lider sovietic irascibil, brutal, dar fundamental rațional, Nikita Hrușciov.

Miza cu greu ar putea fi mai mare: nu doar riscul unei apocalipse nucleare, ci și dorința declarată a lui Putin de a răsturna peste patru decenii de consolidare a păcii. Consensul bazat pe reguli, care a început la Helsinki, în 1975, înrădăcinat în Carta de la Paris din 1990 și în altele, este bucăți. Scopul lui Putin este de a crea o zonă tampon neutră, demilitarizată, de la Norvegia până la Marea Neagră. Aceasta este gândirea anilor 1930. Înseamnă război în Ucraina acum – iar dacă Putin reușește acolo, și în altă parte. Țintele potențiale includ Asia Centrală, Moldova, Georgia și – cel mai important – statele baltice.

Dacă așteptăm, oferim din nou Rusiei lovitura de serviciu. Kremlinul își va alege cererile și momentul în care le emite. Cea mai mortală pentru alianța occidentală și, prin urmare, cea mai atractivă pentru regimul Putin, ar fi presiunea militară pentru un pod terestru spre Kaliningrad, peste coridorul îngust Suwałki care leagă Polonia și Lituania. Asta ar fi părut aproape de neconceput cu doar câteva luni în urmă. Dar la fel va fi și o invazie pe scară largă, neprovocată, a Ucrainei.

Regiunea Mării Baltice are unele avantaje, cum ar fi masa militară a Poloniei, arsenalele de înaltă tehnologie ale țărilor nordice și marea rezistență și determinare a statelor baltice. Dar există și dificultăți, în special topografia: Estonia, Letonia și Lituania sunt în mod inerent greu de apărat. Există puține bariere naturale care să încetinească un invadator și nu au unde să se retragă. Aceste constrângeri pun o mare povară pentru descurajarea mai largă a alianței, încorporată în articolul 5. Dacă ataci un membru NATO, îi ataci pe toți și trebuie să te aștepți la un răspuns pe măsură.

Am încredere în această garanție. Dar aș prefera să nu o testez. Rusia poate alege să ridice următoarea provocare într-un moment în care alianța este supusă unei mari tensiuni din alte motive: un conflict occidental cu China, poate, sau o distragere a atenției, cum ar fi alegerile prezidențiale din SUA sau un președinte izolaționist.

Pe scurt: alegerea este între a apăra cu greu aliații mici ai NATO, mai târziu, sau a apăra un prieten mult mai mare – Ucraina – cât mai putem.

Eu aș alege-o pe cea din urmă. Un avantaj este că avem încă un stat ucrainean funcțional ca partener și potențial aliat, cu cei 40 de milioane de oameni ai săi și controlând un teritoriu mai mare decât Franța.

Celălalt este că Occidentul este furios și unit ca niciodată. Rușinoasa hartă mentală a publicului occidental cu privire la Europa de Est a fost colorată, în nuanțe aprinse de roșu sângeriu. Acesta este rezultatul curajului și hotărârii uimitoare ale ucrainenilor, care a încetinit, posibil a oprit și poate chiar a inversat avansul Rusiei. O intervenție decisivă acum poate face o diferență reală și ar putea băga regimul lui Putin în vrie.

Prin urmare, cu toate riscurile descurajatoare, cred că este timpul să luăm mingea și să o îndreptăm spre Moscova. Asta înseamnă nu doar sancțiuni economice, ci și sprijin militar deschis: echipamente, muniție, logistică, informații, transporturi aeriene – și voluntari. În culise aș merge mai departe, perturbând agresiunea rusă cu operațiuni clandestine ale forțelor speciale și atacuri cibernetice ofensive.

Este riscant. Dar întârzierea înseamnă înfrângere. Suntem mai mari, mai bogați și mai puternici decât Rusia. Putin știe asta. Uneori, uităm. Ar trebui să ne amintim – și să acționăm în consecință. >>

Noul Kim Jong-un. Și-o paralelă cu Bosnia. Plus un scenariu de coșmar pentru Kiev

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here