Președintele american Donald Trump împlinește joi o lună de la revenirea sa la Casa Albă într-un ritm frenetic și cu o poziție mai consolidată decât în primul său mandat, ceea ce îi permite să redeseneze țara după chipul și asemănarea sa și să aplice o politică externă tranzacțională, sfidându-i pe aliații tradiționali ai Washingtonului și apropiindu-se de Rusia, comentează EFE, citată de Agerpres.
Trump a impus un control strict asupra executivului, lăsând în urmă eșecurile constante ale primului său mandat. Cu sprijinul magnaților tehnologiei, așa-numiții ‘tech bros’ (care îi desemnează pe miliardarii din Silicon Valley – n.r.), precum Elon Musk, care capătă de altfel tot mai multă putere pe zi ce trece, Trump a reușit să guverneze prin ordine executive, împingând Congresul SUA în plan secund.
De când s-a întors la Casa Albă, Trump a semnat circa 70 de ordine executive, o cifră fără precedent în ultimii 40 de ani.
Aceste măsuri urmăresc, în multe cazuri, extinderea puterilor executivului prin încercări, de exemplu, de a revoca cetățenia obținută automat la nașterea pe teritoriul SUA a copiilor imigranților ilegali – un drept consacrat de Constituție -, de a îngheța cheltuielile federale și de a închide mai multe agenții guvernamentale.
Republicanii, care controlează ambele camere ale Congresului, abia dacă au dat semne de rezistență. Partidul Republican din prezent este foarte diferit de cel care l-a primit pe Trump cu brațele deschise în 2017 și acum oricărui legiuitor îi este teamă să-l provoace pe președinte pentru a nu-și pierde mandatul în fața unui candidat susținut de Trump în procesul alegerilor primare.
‘Inundați zona’
Ritmul lui Trump este copleșitor, iar democrații, în minoritate în ambele camere, încă se mai gândesc cum să răspundă.
Spre deosebire de primul său mandat (2017-2021), de această dată Trump a implementat cu mai multă precizie o strategie concepută de fostul strateg șef al Casei Albe și fost consilier în primul mandat al lui Trump, Stephen Bannon, cunoscută drept ‘flood the zone’ (inundarea zonei – n.r.), care constă în a copleși opoziția și mass-media cu o avalanșă de acțiuni care le împiedică să reacționeze la timp.
Pentru a schimba fața SUA, Trump a eliminat programele care vizează promovarea diversității, echității și incluziunii diverselor grupuri și a lansat o ofensivă împotriva transexualilor, interzicând femeilor trans să concureze în sporturile feminine.
În plus, prin reconfigurarea administrației publice, Trump încearcă să demonteze ceea ce a numit în mai multe rânduri ‘deep state’ (statul profund – n.r.), pe care îl învinovățește de eșecurile din primul său mandat.
În acest fel, cu Musk în fruntea Departamentului pentru Eficiența Guvernului (DOGE), el a tăiat fonduri pentru organizații cheie, precum Biroul pentru Protecția Financiară a Consumatorului (CFPB, în engleză), creat după criza financiară din 2008 pentru a proteja consumatorii de practici abuzive.
Imigrația, urgență națională
O altă bătălie importantă a lui Trump este imigrația. Chiar în ziua în care a preluat mandatul, la 20 ianuarie, Trump a declarat urgență națională la granița cu Mexic și a trimis 15.000 de soldați pentru a ‘securiza’ acea graniță și a respinge aceste ‘forme de invazie’.
În interiorul granițelor SUA au început să fie efectuate arestări masive de imigranți fără acte, aproape o mie de persoane fiind arestate într-o singură zi și, în multe cazuri, fiind returnate în țările lor de origine.
Primele deportări au avut loc pe 24 ianuarie, când peste 150 de persoane au fost transportate cu două avioane militare în Guatemala.
În Columbia au fost transportați 110 imigranți cu două avioane la 27 ianuarie, după ce președintele columbian Gustavo Pedro a cedat la capătul unei dispute cu Trump. Într-o primă fază, Petro a refuzat să permită aterizarea aeronavelor care aveau la bord columbieni deportați, dar a ajuns în cele din urmă să le accepte după amenințările venite de la Washington de a impune tarife de 25% la produsele columbiene.
În războiul său împotriva migrației, Trump a mai ordonat amplasarea a 30.000 de paturi la baza navală de la Guantanamo pentru a reține aici imigranții ilegali; primii zece astfel de imigranți au ajuns la Guantanamo pe 4 februarie.
În dorința sa de a reda măreția Americii, conform sloganului său ‘Make America Great Again’, o altă bătălie a lui Trump a fost să redenumească Golful Mexicului drept ‘Golful Americii’, pentru care a stabilit 9 februarie ca zi oficială. Acest lucru i-a înfuriat pe vecinii mexicani.
În plus, Trump a retras SUA din diferite organizații și acorduri internaționale. În ziua sosirii la Casa Albă, Trump a anunțat că retrage SUA din Acordul de la Paris privind Clima, din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), precum și din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). De asemenea, a suspendat ajutorul de la USAID, instituția care oferă ajutor țărilor în curs de dezvoltare.
Tarifele, ca instrumente de presiune
În această primă lună la putere, Trump a folosit tarifele ca instrument de presiune pentru a obține concesii.
Tarifele au permis avantaje în domeniul comerțului, dar și în sfera migrației și securității, forțând fiecare țară să se așeze și să negocieze direct cu Statele Unite.
La 1 februarie, după mai multe amenințări, Trump a impus primele tarife de 25% pentru Canada și Mexic, precum și tarife de 10% pentru mărfuri din China.
După negocieri succesive, ambii vecini ai SUA au reușit să amâne cu o lună intrarea în vigoare a noilor tarife. În schimb, în China, tarifele au intrat în vigoare după trei zile și gigantul asiatic a răspuns cu taxe vamale între 10% și 15% la anumite produse americane.
Războiul comercial al lui Trump a continuat cu aluminiul și oțelul, aplicând tarife de 25% la importuri.
Expansionism combinat cu izolaționism
Pe plan internațional, Trump a dinamitat din nou politica externă americană, perturbând eforturile predecesorului său, Joe Biden, de a reinstaura Statele Unite ca ‘far’ al democrației globale și de a revitaliza alianțele tradiționale, în special cu Europa.
În această primă lună la putere, Trump a demonstrat că poate fi încadrat cu greu în ideologiile tradiționale. Nu se teme să combine idei izolaționiste, precum tarifele, cu ambiții expansioniste, amenințând să preia controlul asupra Groenlandei, Canadei și Canalului Panama.
Orice merge atât timp cât își pune în aplicare motto-ul de a pune ‘SUA pe primul loc’ și dorința de a impune ‘pacea prin forță’, o formulă ‘resuscitată’ de pe vremea președintelui Ronald Reagan în anii 1980 și pe care Trump a adaptat-o la ‘realpolitik-a’ sa.
Stilul său este însă pur tranzacțional, aplicând în politică principiile pe care le-a învățat în lumea afacerilor imobiliare. Scopul său este ca SUA să iasă mereu câștigătoare, chiar dacă asta înseamnă sacrificarea alianțelor, iar Trump nu ezită să pună condiții pentru a obține acest lucru, precum cererea sa ca Ucraina să renunțe la resursele naturale în schimbul asistenței militare.
Trump a încercat în mai puțin de o lună să obțină pacea atât în Ucraina, cât și în Gaza.
În Ucraina, Trump a rupt frontul unit pe care SUA și UE l-au menținut împotriva Rusiei în cei trei ani de război și a optat pentru negocieri directe cu Moscova, excluzându-i pe europeni, dar și pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pe care a ajuns să-l insulte pe față, numindu-l ‘dictator’.
În Gaza, el a propus ca SUA să preia controlul asupra enclavei pentru a o transforma într-un proiect imobiliar pe care l-a numit ‘Riviera Orientului Mijlociu’, fără ca palestinienii strămutați să mai aibă vreodată dreptul de a se întoarce aici, idee care a provocat respingere din partea aliaților tradiționali ai Washingtonului din regiune, precum Egiptul, Iordania și Arabia Saudită.
Cu această atitudine, Trump a lăsat clar să se înțeleagă faptul că, la al doilea mandat al său, nu va exista nicio ezitare: strategia lui va fi să preseze pe toată lumea, atât în interiorul, cât și în afara SUA, pentru a-și impune voința, conchide EFE.
Trump avertizează: Al treilea război mondial nu este aşa departe
