Pentru a lupta cu Rusia, Europa are nevoie de Ucraina, notează The Economist.
Cred liderii europeni că țările lor ar putea fi curând în război? Cuvintele lor spun că da. În Cipru, la summitulUniunii Europene din 23 și 24 aprilie, prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, și-a exprimat temerile că Rusia ar putea ataca flancul estic al Europei în „câteva luni”. Având în vedere îndoielile legate de angajamentul Americii față de aliații săi transatlantici, Europa trebuie să devină serioasă și să își consolideze apărarea comună în cadrul NATO și al UE, a declarat liderul polonez.
Acțiunile liderilor europeni sunt însă mai ambivalente. Contradicțiile sunt deosebit de evidente în relațiile lor cu Ucraina. Guvernele UE au aprobat în această lună un împrumut de 90 de miliarde de euro (105 miliarde de dolari) pentru Ucraina, care fusese blocat de un factor perturbator din interior: guvernul populist de dreapta, favorabil lui Putin, al lui Viktor Orbán din Ungaria.
Din nefericire pentru Ucraina, înlăturarea lui Orbán de către alegători, la mijlocul lunii aprilie, a făcut ca îndoielile celorlalți să devină mai vizibile, acum că liderii nu se mai pot ascunde în spatele veto-ului Ungariei. Multe state membre ale UE, inclusiv duo-ul puternic format din Franța și Germania, nu se grăbesc să-i acorde Ucrainei aderarea deplină la Uniune, pe care și-o dorește, cu atât mai puțin în calendarul accelerat cerut de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, care vrea ca țara sa să adere până în ianuarie 2027.
Cancelarul german, Friedrich Merz, a exclus public o aderare rapidă, afirmând că Ucraina nu poate intra în bloc cât timp este în război și trebuie să îndeplinească standarde stricte privind statul de drept, corupția și alte principii fundamentale. Unele preocupări sunt de înțeles. În ciuda eroismului său, Ucraina este o democrație fragilă și coruptă, care riscă să iasă din acest conflict cu frontiere ambigue și cu Rusia pe post de vecin problematic. Alte temeri europene sunt ceva mai firave. De exemplu, fermierii din UE se tem de concurența făcută de industria agricolă mare și performantă a Ucrainei. Dacă țara ar adera vreodată, se vorbește la Bruxelles, Politica Agricolă Comună nu ar putea supraviețui în forma sa actuală, una puternic bazată pe subvenții.
În fața acestor îndoieli, susținătorii Ucrainei formulează un contraargument clar. Orice apărare credibilă a Europei trebuie să îi implice pe cei 800.000 de militari ai Ucrainei,ca și tehnologiile sale autohtone de drone și antidronă ghidate de inteligență artificială, care au transformat liniile frontului în zone mortale futuriste, pline de zumzet, pentru invadatorii ruși. „Situația s-a schimbat”, a fost răspunsul președintelui Finlandei, Alexander Stubb, când a fost întrebat recent despre garanțiile de securitate pentru Ucraina. „Noi, europenii, trebuie să înțelegem că avem nevoie de Ucraina mai mult decât are Ucraina nevoie de noi”, a subliniat el.
Ucraina și-a pus mult timp speranțele în aderarea la NATO și în angajamentele de apărare reciprocă prevăzute în Articolul 5 al tratatului alianței. Din păcate pentru Ucraina, ambițiile sale de a intra în NATO sunt „moarte” pentru viitorul previzibil, spun oficiali occidentali. Ca președinte, Joe Biden a fost sceptic în privința aderării țării la NATO. Speranțele au fost practic anulate de ostilitatea președintelui Donald Trump față de această idee și, de fapt, față de Ucraina însăși.
Asta face din aderarea la UE singura cale rămasă pentru ca Ucraina să se ancoreze în Europa și în lumea democratică mai largă. Cum o primire deplină este la ani distanță, Franța și Germania promovează forme asociate de aderare pentru Ucraina, posibil incluzând locuri de observator în instituțiile și consiliile UE, fără drept de vot. Poate cel mai important, se discută despre extinderea asupra Ucrainei a clauzei de apărare reciprocă a Uniunii, prevăzută în Articolul 42.7 din tratatele UE, ca parte a unui aranjament provizoriu.
Summitul din Cipru i-a însărcinat pe oficialii UE să analizeze cum ar putea funcționa Articolul 42.7 într-un conflict. Potrivit cancelarului Germaniei, Friedrich Merz, liderii reuniți au susținut, în linii mari, și ideea unei aderări provizorii pentru Ucraina, înțelegând că Europa nu își poate permite să închidă ușa acestei țări. Alegătorii ucraineni ar putea, într-o zi, să fie nevoiți să aprobe un tratat de pace care implică cedarea de teritorii, a continuat Merz. Pentru a câștiga un astfel de referendum, Volodimir Zelenski ar trebui să primească o perspectivă care să ducă în cele din urmă spre „aderarea deplină la Uniunea Europeană”.
În acest punct, cetățenii europeni și ucraineni au toate scuzele dacă îi lasă confuzi semnalele transmise de liderii europeni. Pe de o parte, liderii se tem că Ucraina ar putea perturba actualul sistem de subvenții agricole al UE. Pe de altă parte, par dispuși să extindă către Ucraina angajamente solemne de apărare și securitate — un angajament mult mai important.
Cheia acestui paradox ține de percepțiile asupra războiului și iminenței sale. Dacă Europa se confruntă cu adevărat cu riscul unui atac din partea Rusiei, nimic nu este mai important decât integrarea Ucrainei ca partener. De altfel, în discuții neoficiale cu surse europene și ucrainene de rang înalt, cele mai puternice argumente în favoarea aderării Ucrainei țin de securitate. Pe lângă discursul optimist despre accesul la tehnologiile de apărare ucrainene, unele argumente sunt profund sumbre. Se subliniază că, odată încheiat războiul cu Rusia, Ucraina va avea sute de mii de veterani căliți în luptă. Dacă ar fi respinsă de UE, nu există nicio garanție că facțiuni puternice din Ucraina nu s-ar îndepărta de Occident. Sunt invocate riscuri precum alunecarea Ucrainei spre conflicte interne și lupte pentru resurse sau apropierea de Rusia.
Ancorarea Ucrainei în Europa, cât timp acest lucru mai este posibil
Henry Kissinger a anticipat acest moment. Într-un interviu acordat revistei The Economist în 2023, fostul secretar de stat american a declarat că Ucraina ar trebui să adere la NATO, el revenind astfel asupra poziției sale anterioare. Europa spune ceva „extrem de periculos”, avertiza el: consideră Ucraina prea riscantă pentru NATO, în timp ce o înarmează masiv.
Din păcate, discursul despre pericole și riscuri îi îndepărtează pe acei lideri și alegători europeni care nu consideră inevitabil un război cu Rusia. Dacă există tentația de a-l împăca pe Vladimir Putin, atunci fiecare argument despre instabilitatea politică a Ucrainei sau despre resentimentele sale în cazul excluderii din UE devine un motiv pentru a o ține în afara clubului. Europa are tot dreptul să se întrebe dacă Ucraina este pregătită pentru aderarea la UE.
Soarta Ucrainei ar putea depinde însă de ceva mai simplu: dacă europenii sunt pregătiți să lupte.
Volodimir al Arabiei: Kievul își extinde prezența în Orientul Mijlociu și Africa
