Activitatea tot mai intensă a Ucrainei în Orientul Mijlociu și Africa, pe fondul războiului dintre SUA și Israel cu Iranul, transformă Kievul într-un partener de securitate de același nivel într-una dintre regiunile-cheie ale lumii. Totuși, având în vedere relațiile de lungă durată ale Rusiei cu mai multe dintre aceste state, rămâne neclar dacă noile parteneriate ale Ucrainei vor rezista după încheierea războiului cu Iranul. La urma urmei, Ucraina și-a tensionat deja relațiile cu unii actori regionali prin desfășurarea de operațiuni împotriva intereselor rusești de pe teritoriul altor țări, dintre care niciuna nu dorește să fie atrasă într-un conflict cu Moscova, notează The Insider.
Drone contra motorină
Pe 13 aprilie, Volodimir Zelenski a scris pe Telegram că expertiza militară ucraineană este solicitată în Orientul Mijlociu și în țările din Golful Persic. „În această etapă, Ucraina este implicată în discuții de securitate cu Arabia Saudită, Emiratele, Qatar, Iordania, Turcia, Siria, Oman, Kuweit și Bahrain. Există solicitări privind o cooperare cu Irakul”, a anunțat Zelenski, adăugând că a discutat subiectul cu secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov.
Iar Orientul Mijlociu nu este singurul punct fierbinte global în care se implică Ucraina. „Există un interes serios din partea statelor africane. Pregătim terenul pentru acorduri de securitate mai profunde și în Europa — ne așteptăm să obținem rezultate chiar din această săptămână”, a scris președintele ucrainean. Pe 14 aprilie, a fost semnat un acord strategic cu Germania.
Declarația de pe Telegram a oferit o schiță a celor două vizite recente ale lui Zelenski în Orientul Mijlociu — una la sfârșitul lunii martie și alta la începutul lunii aprilie. Prima deplasare a inclus discuții cu conducătorii Arabiei Saudite, Qatarului, Emiratelor Arabe Unite și Iordaniei, în timp ce a doua l-a dus în Turcia și Siria.
În urma discuțiilor cu Riadul și Doha, au fost semnate acorduri strategice de cooperare militară pe 10 ani, în timp ce documentele cu Abu Dhabi și Ammanul sunt încă în curs de pregătire. La Damasc, discuțiile s-au concentrat pe consolidarea securității alimentare, schimbul de experiență militară și gestionarea consecințelor războiului din regiune. În Turcia, pe lângă situația regională, a fost abordat și subiectul unei eventuale reglementări ruso-ucrainene.
Catalizatorul rundei intense de întâlniri ale lui Zelenski a fost, desigur, războiul din Iran. La solicitarea lui Trump și a mai multor lideri arabi, Kievul a trimis peste 200 de specialiști în Orientul Mijlociu pentru a ajuta la respingerea atacurilor cu drone iraniene și pentru a instrui armatele locale să facă același lucru.
Cooperarea în acest domeniu este planificată să continue și după război, Zelenski propunând să împărtășească experiența Ucrainei în abordarea provocărilor de securitate maritimă. Acest lucru este deosebit de relevant având în vedere controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz.
Acordurile de parteneriat prevăd, de asemenea, atragerea investițiilor arabe în sectorul tehnologic ucrainean, în special în producția de drone. În plus, Ucraina contează pe asistență financiară, cooperare energetică (inclusiv livrări de motorină) și sprijin politic din partea statelor din Golf. Potrivit postării lui Zelenski, menționtă mai sus, Kievul este pregătit să-și ajute „prompt și eficient” susținătorii regionali.
Orientul Mijlociu, între Moscova și Kiev
Desigur, Kievul mai căutase și înainte sprijin politic din Orient. În vara anului 2022, la câteva luni după începerea invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, Kievul și-a îndreptat atenția către regiuni unde prezența sa fusese anterior minimă, numindu-l pe diplomatul Maksîm Subh drept reprezentant special pentru Orientul Mijlociu și Africa. După trei ani în această funcție, Subh a devenit ambasadorul Ucrainei în Kuweit.
În ultimii patru ani, contactele Ucrainei cu Orientul Mijlociu și Africa au crescut semnificativ, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar acționând în mod repetat ca mediatori între Moscova și Kiev în negocierile privind schimburile de prizonieri și repatrierea copiilor ucraineni.
Statele din Golf au servit și drept loc de desfășurare a negocierilor. Cu un an în urmă, Arabia Saudită a găzduit mai întâi discuții ruso-americane, iar apoi negocieri ucraino-americane. Ulterior, în ianuarie și februarie anul acesta, Abu Dhabi a găzduit două runde de discuții trilaterale la nivel înalt între Kiev, Moscova și Washington.
Relația a devenit, fără îndoială, mai puțin unilaterală. La summitul Ligii Arabe din vara anului 2023, Zelenski a încercat să transmită preocupările Ucrainei participanților reuniți la Jeddah. Acum, el a venit în Orientul Mijlociu nu ca solicitant, ci ca partener egal, cu ceva de oferit. Totuși, asta nu înseamnă că statele arabe vor alege între Moscova și Kiev — dimpotrivă, ele vor prefera să-și folosească în propriul avantaj relațiile cu ambii beligeranți.
Va reuși Kievul să-și păstreze relațiile avantajoase cu statele din Golful Persic după încheierea războiului cu Iranul? Publicația londoneză The Arab Weekly, care reflectă în multe cazuri poziția elitelor conducătoare din Emiratele Arabe Unite și parțial din Arabia Saudită, numește acest lucru „întrebarea de un milion de dolari”, având în vedere limitele clare ale capacității Ucrainei de a obține rezultate în regiune.
În opinia autorului articolului, statele din Golf nu se vor alătura sancțiunilor împotriva Rusiei și nu vor expulza companiile rusești. La urma urmei, Rusia rămâne un furnizor major de grâu, o sursă importantă de capital pentru economia Dubaiului și, ca unul dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume, un partener indispensabil în coordonarea politicii energetice globale în cadrul OPEC+. „Aceste avantaje structurale, construite de-a lungul deceniilor, nu pot fi anulate doar prin acorduri privind dronele”, subliniază autorul.
Potrivit acestuia, statele din Golf nu sunt dornice să aleagă o tabără, însă, în același timp, Ucraina își joacă bine cărțile: „Dacă forțele aeriene ale statelor din Golf integrează interceptoare ucrainene în sistemele lor de apărare antiaeriană și dacă investitorii din Golf finanțează fabrici ucrainene, atunci ruperea relațiilor va deveni mai dificilă.”
În regiune există temeri că, pentru Zelenski, războiul cu Iranul nu reprezintă un conflict separat, ci doar un alt front al confruntării continue dintre Rusia și Ucraina. Nu este surprinzător că statele arabe nu doresc să fie implicate în această luptă, la fel cum nu au vrut să fie atrase în războiul SUA–Israel împotriva Iranului. „Chiar dacă dronele ucrainene se dovedesc mai eficiente — iar acest lucru necesită investigații și confirmări suplimentare — ele nu vor schimba cursul războiului”, scria încă din martie publicația afiliată Qatarului Al-Araby Al-Jadeed. Articolul îndemna statele din Golf să dea dovadă de prudență în evaluarea propunerilor lui Zelenski, invocând Israelul drept exemplu de stat „care știe că este nechibzuit să-l provoace pe Putin”.
Nu a fost oferită o explicație pentru această afirmație, însă merită amintit că Israelul, în pofida unei răciri a relațiilor cu Rusia după începerea războiului din Ucraina în 2022 și atacul terorist Hamas din 7 octombrie 2023, continuă să mențină contacte cu Moscova și a fost lent în a furniza asistență militară Kievului. Cu toate acestea, anul trecut a devenit cunoscut faptul că Israelul a transferat Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană Patriot.
De asemenea, trebuie remarcat că tema Israelului apare și în contextul vizitei lui Zelenski la Damasc. „Siria are nevoie de un sistem de apărare antiaeriană, dar Israelul se opune aparent prezenței sistemelor turcești acolo, în timp ce Occidentul refuză să permită Rusiei să furnizeze aceste arme Siriei, astfel că sunt necesare alternative”, a declarat Abdel Wahab Assi, directorul unității de cercetare a Centrului Jusoor, pentru Al-Araby Al-Jadeed. Potrivit acestuia, în acest context, Ucraina apare ca un furnizor potrivit atât pentru sisteme de apărare antiaeriană, cât și pentru sisteme de război electronic.
Mai larg, presa arabă notează că vizita lui Zelenski la Damasc a avut loc sub supravegherea Ankarei — un avion din flota prezidențială turcă a fost folosit pentru deplasarea liderului ucrainean în Siria, iar acesta a fost însoțit de ministrul turc de externe, Hakan Fidan. Pe lângă discuțiile bilaterale dintre Siria și Ucraina, au avut loc și negocieri trilaterale între Zelenski, Fidan și Ahmed al-Sharaa din Siria.
Aceasta a fost prima vizită din istorie a unui președinte ucrainean în Siria. Relațiile dintre Kiev și Damasc s-au deteriorat după ce Moscova a venit în sprijinul lui Bashar al-Assad în 2015, iar când Siria a recunoscut independența „republicilor populare” Donețk și Lugansk, ocupate de Rusia, în 2022, orice legături rămase au fost complet rupte.
În 2023, au apărut în presă informații potrivit cărora Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (HUR) desfășura operațiuni în Siria împotriva forțelor ruse, în principal împotriva grupului Wagner. În plus, după căderea regimului Assad în decembrie 2024, diverse publicații au susținut că gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS), considerată teroristă și care a condus ofensiva asupra Damascului, ar fi primit aproximativ 150 de drone de la serviciile de informații ucrainene.
Kievul nu a confirmat oficial aceste informații, însă rolul dronelor în faza finală a confruntării dintre grupările armate siriene și armata lui Assad a fost extrem de vizibil, ceea ce înseamnă că Ahmed al-Sharaa — care a trecut de la conducerea HTS la funcția de nou președinte al Siriei — știe cu siguranță cât de util poate fi sprijinul ucrainean. În același timp, după cum subliniază experții sirieni, dezvoltarea relațiilor dintre Damasc și Kiev nu trebuie să se facă în detrimentul relațiilor cu Moscova, care, în ciuda opoziției îndelungate față de HTS în timpul războiului civil sirian, a început și ea să cultive legături cu guvernul lui al-Sharaa.
Un al doilea front în Africa
Siria nu a fost primul teatru îndepărtat al confruntării dintre Rusia și Ucraina. Potrivit The Washington Post, mai multe operațiuni ale HUR în Africa de Sud au vizat perturbarea livrărilor de armament către Rusia. În special, în decembrie 2022, agenți HUR au descoperit că nava cargo rusească Lady R acostase la baza navală Simon’s Town pentru a primi un transport de arme. HUR a transmis aceste informații către Washington, iar ambasadorul SUA la Pretoria a protestat public în fața autorităților sud-africane. Potrivit surselor publicației, agenții HUR au zădărnicit și transferul de arme din Africa de Sud prin intermediul unui avion cargo rusesc.
Printre alte exemple notabile se numără atacul rebelilor tuaregi din vara anului 2024 asupra unui convoi al grupului Wagner în Mali. HUR a sugerat implicarea în acea operațiune, după care Mali a rupt relațiile diplomatice cu Kievul, acuzându-l că sprijină militanți. La rândul lor, diplomații ruși au acuzat Ucraina că deschide un „al doilea front” în Africa.
Relatări privind o posibilă confruntare între HUR-ul ucrainean și grupul Wagner, în Sudan,, apăruseră și mai devreme. În septembrie 2023, o investigație realizată de CNN a indicat un „stil ucrainean” al atacurilor cu drone împotriva unităților Forțelor de Sprijin Rapid, despre care se spunea că primeau sprijin din partea grupului Wagner, în lupta lor împotriva armatei sudaneze. În imaginile video obținute de CNN se putea observa text în limba ucraineană pe controlerul dronei. Experții au remarcat, de asemenea, că tactica utilizată — drone care se prăbușesc direct asupra țintelor — era foarte neobișnuită pentru Sudan și pentru regiunea africană în ansamblu.
În plus, în vara anului 2023, Ucraina l-a ajutat pe liderul militar sudanez, Abdel Fattah al-Burhan, să plece din capitala asediată, Khartoum. După cum notează The Wall Street Journal, al-Burhan ar fi furnizat în secret arme Kievului după începerea invaziei ruse din Ucraina.
Ca urmare, la câteva săptămâni după apelul său la ajutor, forțe speciale ucrainene au ajuns în Sudan și s-au alăturat luptelor. Articolul sublinia că, pentru Ucraina, desfășurarea de trupe în Africa face parte dintr-o strategie de a perturba operațiunile militare și economice ale Rusiei în străinătate, de a crește costurile războiului pentru Moscova și de a se poziționa ca un bastion împotriva expansiunii ruse, inclusiv în regiuni în care Occidentul este reticent să intervină direct.
Această confruntare continuă și în prezent. Potrivit unei investigații a Radio France Internationale (RFI), publicată la începutul lunii aprilie și dedicată unui „război din umbră” care se desfășoară pe continentul african între Kiev și Moscova, militari ucraineni sunt desfășurați în vestul Libiei.
În mod concret, pe 4 martie 2026, Rusia a acuzat serviciile de informații ucrainene și britanice că au atacat tancul rusesc de GNL Arctic Metagaz în largul coastelor Libiei. Ministerul rus al Transporturilor a declarat că nava a fost atacată de ambarcațiuni fără pilot ucrainene „de pe coasta libiană”. Vasul face parte din „flota din umbră” a Rusiei și naviga prin Marea Mediterană spre Port Said, în Egipt, transportând gaz natural lichefiat. Potrivit serviciilor de informații ucrainene, nava era implicată și în transportul de gaze din proiectul Arctic LNG 2 al Rusiei către terminalul chinez din Beihai.
Cazul Arctic Metagaz nu este singurul exemplu. În decembrie 2025, presa ucraineană, citând o sursă din Serviciul de Securitate al Ucrainei, a relatat despre o operațiune fără precedent la mare distanță — un atac cu dronă aeriană asupra petrolierului Qendil, parte a „flotei din umbră” a Rusiei, care se afla atunci în ape internaționale între Grecia și Libia.
Potrivit Radio France Internationale (RFI), peste 200 de ofițeri și experți militari ucraineni sunt în prezent staționați în Libia, în baza unui acord cu Abdel Hamid Dbeibah, șeful Guvernului de Uniune Națională (GNU) cu sediul la Tripoli. Se relatează că militarii ucraineni sunt prezenți în trei locații. Prima este pe teritoriul Academiei Forțelor Aeriene din Misrata, unde sunt staționate forțe ale comandamentelor turc, italian și al SUA pentru Africa, precum și un centru de informații britanic. A doua bază, situată în apropierea orașului de coastă Zawiya, ar fi fost folosită pentru lansarea dronelor aeriene și navale. Iar a treia bază, aflată la sediul Brigăzii 111 a armatei libiene, lângă aeroportul din Tripoli, este locul unde au loc întâlniri de coordonare între armatele celor două țări, partea libiană fiind reprezentată de Abdul Salam al-Zoubi.
RFI menționează că acordul dintre Kiev și Tripoli privind prezența ucraineană în Libia a fost încheiat prin intermediul atașatului militar ucrainean în Algeria, generalul Andrii Baiuk, în octombrie 2025. În schimb, specialiștii ucraineni instruiesc libienii în operarea dronelor. De asemenea, se susține că acordul pe termen lung prevede vânzări de armament și investiții ucrainene în sectorul petrolier libian.
Desigur, nu a fost făcut niciun anunț oficial privind semnarea unui acord de cooperare militară ucraineano-libian. Cu toate acestea, informații despre achiziții de drone și sosirea experților ucraineni în Libia au început să apară în presa libiană încă din august 2025. De exemplu, Nasser Ammar, șeful cartierului operațional din Tripoli și al Direcției pentru Securitate și Informații Operative, l-a acuzat pe Dbeibah că folosește drone ucrainene pentru a regla conturi cu liderii milițiilor care i se opun.
La acea vreme, Ammar afirma că peste 20 de drone de luptă și alte 20 de drone de recunoaștere erau amplasate pe teritoriul fostului aeroport internațional din Tripoli. Potrivit lui, 12 experți ucraineni ajunseseră în Libia pentru a instrui personalul în asamblarea și operarea acestor aparate. Numele lui Abdul Salam al-Zoubi și al lui Andrii Baiuk au fost, de asemenea, menționate atunci în legătură cu acest subiect.
Jurnaliștii libieni au susținut că unele dintre drone au fost introduse ilegal în Libia prin Algeria, cu ajutorul unor intermediari din Azerbaidjan. Potrivit relatărilor din presă, în octombrie 2025 aceste acuzații au devenit obiectul unei investigații a biroului procurorului general libian privind activitățile lui Abdul Salam al-Zoubi. Totuși, nu este clar ce s-a întâmplat ulterior cu această anchetă, iar al-Zoubi a rămas în funcție.
Este de remarcat faptul că majoritatea articolelor apărute în 2025 pe acest subiect proveneau de la oponenți ai lui Dbeibah, precum platforma analitică Future Center, cu sediul la Cairo, specializată în probleme regionale. În octombrie 2025, site-ul centrului îl cita pe expertul Anas al-Zeidani, care afirma că beneficiul inițial al Ucrainei din vânzarea de drone către guvernul din Tripoli era pur financiar, dar că, odată cu apariția specialiștilor ucraineni în Libia, cooperarea ar putea evolua într-o direcție mai substanțială.
„Se poate spune că acest acord este realizat pe baza unei înțelegeri informale între Ucraina și Statele Unite”, a declarat al-Zeidani, explicând că unele dintre drone sunt furnizate grupărilor armate „pentru a contracara prezența rusă în Libia”, în conformitate cu planurile Occidentului.
Subiectul prezenței militarilor ucraineni în Libia a reapărut în presa arabă după incidentul Arctic Metagaz, fiind puternic influențat de investigația realizată de RFI la începutul lunii aprilie. Ziarul saudit Asharq Al-Awsat nu doar că a preluat raportul publicației franceze, dar a dezvoltat și mai departe subiectul.
Printre întrebările ridicate în articolul saudit se numără și aceea dacă Libia va deveni „o arenă de competiție directă între Rusia și Ucraina”, având în vedere prezența militară de lungă durată a Rusiei în estul Libiei. După răsturnarea regimului lui Muammar Gaddafi în 2011, Libia a rămas fragmentată, iar mareșalul Khalifa Haftar, comandant al Armatei Naționale Libiene, controlează în mare parte estul țării.
Autorul atrage atenția și asupra intensificării, la începutul lunii aprilie, a contactelor dintre ambasadorul Rusiei în Libia, Aidar Aganin, și figuri militare și politice libiene din Tripoli, inclusiv o întâlnire cu Abdul Salam al-Zoubi. Desigur, astfel de contacte nu sunt surprinzătoare, având în vedere că Moscova menține relații cu toate părțile implicate în conflictul libian. Articolul exprimă, de asemenea, opinia că guvernul lui Dbeibah „nu va face pași care l-ar putea atrage în conflictul” dintre Moscova și Kiev.
Pe scurt, este puțin probabil ca Tripoli să se abată de la modelul altor capitale arabe în ceea ce privește echilibrarea relațiilor cu Kievul și Moscova. Cooperează cu Ucraina atunci când este necesar, dar nu se distanțează nici de Rusia. În același timp, Libia se teme de o „confruntare fierbinte” pe propriul teritoriu — iar experiența arată că astfel de scenarii nu pot fi întotdeauna evitate.
”Am evadat din Iran. Dar retrăiesc încontinuu oroarea războiului”
