Evgheni Prigojin a murit, așa cum aproape că a spus Macbeth, ca unul care a fost studiat în moartea sa. În ultimele trei minute ale existenței sale, avionul privat Embraer Legacy al lui Prigojin a urcat rapid spre soare, atingând înălțimea amețitoare de 8.800 de metri înainte de a se întoarce parabolic pe pământ, rotindu-se încet în flăcări înainte de a atinge solul cu o viteză de 768 de picioare pe minut. În ceea ce trebuie să fie cea mai puțin surprinzătoare poveste a anului, ascensiunea lui Prigojin de la criminal violent la furnizor de mâncare miliardar, la lider de mercenari și la răzvrătit care a îndrăznit să lanseze o provocare armată lui Vladimir Putin s-a încheiat cu o cădere fatală, în flăcări, scrie istoricul Owen Matthews într-un editorial din The Spectator.
<< Atât presa de stat rusă, cât și canalele Telegram ale Grupului Wagner l-au proclamat mort pe Prigojin, chiar dacă nu există nicio verificare independentă. Încă de la eșecul său de a duce la bun sfârșit răzvrătirea din 23-24 iunie, Prigojin era un om mort – deși el însuși părea să nu-și dea seama de acest lucru. În timp ce trupele Wagner ocupau cartierul general al armatei ruse de la Rostov pe Don și o coloană de blindate se îndrepta pe principala autostradă a Rusiei spre Moscova, Putin l-a denunțat public pe Prigojin ca fiind un trădător. Apoi, într-o mișcare surpriză care poate fi văzută ca un moment fatal de slăbiciune, Putin a părut să-l grațieze pe liderul rebel și i-a oferit lui Prigojin și oamenilor săi un azil fără consecințe în Belarus. Prigojin, în mod evident ultima persoană de pe pământ care să creadă în cuvântul lui Putin, nu numai că și-a retras trupele, dar a rămas în Rusia.
În timp ce Prigojin se întâlnea cu liderii africani aflați în vizită la Sankt Petersburg, zâmbind și agățându-se de camerele de luat vederi sau se plimba în zig-zag spre Moscova cu avionul său privat, părea să nu-și dea seama de pericolul în care se afla. Prigojin părea, de asemenea, să creadă că grupul său de mercenari Wagner își poate continua afacerile ca de obicei, apărând la începutul acestei săptămâni pentru a realiza un videoclip de recrutare care se presupune că a avut loc într-o locație nedezvăluită din Africa. „Angajăm adevărați cavaleri care să lupte în Africa pentru a face Rusia și mai mare”, a spus Prigojin, răcnind inconfundabil ca o căpetenie de penitenciar, purtând uniforma completă și o pușcă de asalt, în timp ce era înconjurat de mercenari puternic înarmați. Apoi, din motive care rămân neclare, s-a întors în Rusia, unde avionul său ar fi fost doborât de două rachete antiaeriene rusești în cerul de deasupra orașului Tver, la nord de Moscova.
Potrivit listei de zbor publicate pe canalul Telegram „Grey Zone”, afiliat lui Wagner, alți cinci pasageri și trei membri ai echipajului au murit împreună cu el. Șeful titular al Wagner, fostul locotenent-colonel al forțelor speciale Dmitri Utkin, a dispărut, spun ei. „Wagner” fusese indicativul de apel radio al lui Utkin, o referire la entuziasmul său pentru Germania nazistă, așa cum reiese din tatuajele cu svastica și Reichsadler de pe pieptul său.
Acest episod spune multe lucruri despre starea Rusiei. În primul rând, este o dovadă că Rusia a devenit un stat eșuat, incapabil să pedepsească trădătorii prin mijloace legale, recurgând în schimb la asasinatul în stil mafiot pentru a-și regla conturile. În orice țară mai normală, un răzvrătit și un rebel ar fi fost dezarmat, arestat, judecat și încarcerat. Dar Putin, în ciuda afirmațiilor sale constante privind puterea, tăria și măreția statului rus, a fost prea slab pentru a face acest lucru.
Nu se putea conta pe loialitatea armatei lui Putin pentru a face față nici măcar împotriva unei forțe atât de mici precum cei 20.000 de oameni ai lui Wagner. Prigojin avea, în mod evident, mulți prieteni la vârful armatei și al serviciilor de securitate – inclusiv, se pare, fostul comandant al operațiunilor din Ucraina, generalul de armată Serghei Surovikin, care a fost înlăturat din funcție și nu a mai fost văzut în public de la revoltă. Nimic altceva decât așteptarea sprijinului de la nivel înalt nu poate explica atacurile regulate, murdare și foarte publice ale lui Prigojin la adresa ministrului Apărării, Serghei Șoigu, și a șefului Statului Major General, Valeri Gerasimov, în perioada premergătoare revoltei sale.
Conducerea forțelor armate ruse a devenit atât de fragmentată și de tribală încât este imposibil de spus cu certitudine că Putin însuși a fost cel care a ordonat doborârea avionului lui Prigojin sau unul dintre numeroșii săi dușmani din înaltul comandament al Moscovei. Probabil că nu vom ști niciodată adevărul, deși momentul uciderii, la doar o zi după ce Putin s-a adresat liderilor BRICS prin videoconferință la summitul lor din Africa de Sud, sugerează că cel care a ordonat doborârea a dorit să evite să-l facă de râs pe șeful său înaintea unui eveniment diplomatic important.
Unii vor susține că, prin uciderea lui Prigojin, Putin și-a reglat conturile, s-a restabilit ca șef și și-a consolidat poziția. Această logică funcționează în măsura în care Prigojin era într-adevăr o dovadă vie a limitelor autorității lui Putin de a-i pedepsi pe cei care îl sfidau. Dar, așa cum mi-a spus odată oligarhul Boris Berezovski, odinioară atotputernic – omul care a jucat un rol-cheie în ungerea lui Putin ca succesor al lui Boris Elțîn -, eșaloanele superioare ale Rusiei lui Putin lucrează pe baza „înțelegerilor”, nu a legilor. La fel ca în cazul mafiei, oamenii lui Putin prețuiesc încrederea personală mai presus de orice, iar o parte din această încredere constă în respectarea cuvântului dat. Putin nu și-a respectat cuvântul dat lui Prigojin, a renegat o înțelegere și a ucis un om care rămăsese în Rusia pentru că avusese încredere în el.
Așadar, asasinarea lui Prigojin aduce cu sine și o altă lecție importantă pentru viitorii potențiali contestatari. Cuvântul lui Putin nu valorează nimic, iar dacă te vrei capul țarului, trebuie să duci treaba la capăt. >>
Moartea lui Prigojin ar putea întări puterea lui Putin, dar expune Rusia ca stat mafiot
