<< Când Rusia a ocupat Bucea, o suburbie a Kievului, în februarie, majoritatea locuitorilor au fugit. Dar un brutar pe nume Matvi a rămas să-și ajute vecinii (din rațiuni ce țin de protecție, numele celor dispăruți și ale familiilor lor au fost schimbate). Pe 18 martie, soldații ruși au dat buzna în casa lui și l-au luat, sub amenințarea armei, spune sora sa, Natalia: „De atunci, nu am mai auzit de el”. Copleșite, poliția, procurorii și grupurile pentru drepturile omului, din Ucraina, nu au putut fi de ajutor >>, scrie The Economist.
<< Bucea este vârful aisbergului. Mii de ucraineni au fost răpiți din zonele ocupate de ruși, inclusiv activiști, jurnaliști și lucrători umanitari. Jurnaliştii Serhei Țîhipa şi Oleh Baturin au fost sechestraţi pe 12 martie în timp ce relatau despre atrocităţile comise de forţele ruse. „Au fost duși într-un loc necunoscut, cu pungi pe cap”, spune Anastasia, fiica vitregă a domnului Țîhipa. Domnul Țîhipa a apărut în cele din urmă la televiziunea de stat rusă, arătând slab și perorând propagandă de la Kremlin.
„Rușii răpesc oameni pentru a reduce disidența”, spune Nadia Dobriansk, de la Zmina, un grup ucrainean pentru drepturile omului. Tortura a fost documentată pe scară largă. Mikola Pancenko, un activist care a participat la proteste în teritoriul ocupat, a fost răpit în timp ce cumpăra alimente. Soția lui, Svitlana, spune că bărbați mascați l-au adus acasă câteva ore mai târziu și au căutat arme, apoi l-au luat din nou. Rușii l-au eliberat pe domnul Pancenko o lună mai târziu, cu coaste rupte. Alte victime au fost descoperite moarte.
În Ucraina, disparițiile nu sunt ceva nou. Între 2014 și 2021, peste 2.000 de persoane au dispărut; au fost implicate atât forțele pro-ruse, cât și serviciile de securitate ucrainene. Rusia a desfășurat zeci de ani astfel de tactici teroriste. După ce a anexat Crimeea, în 2014, activiști tătari din Crimeea și lideri ai comunității au dispărut cu duiumul. În timpul celor două războaie ale Rusiei din Cecenia, în anii 1990, disparițiile erau atât de răspândite încât Human Rights Watch a spus că acestea constituie o crimă împotriva umanității.
„Sunt peste zece mii cei despre care știm că sunt dispăruți, dar aceasta este cu siguranță o subestimare”, spune Katia Osadcia, o prezentatoare TV ucraineană care a înființat un grup pe Telegram, intitulat Search for the Missing. Poliția a transmis peste 9.000 de rapoarte de persoane dispărute, în perioada 24 februarie – 24 mai, majoritatea din regiunea Donețk, din estul Ucrainei. Guvernul susține că sute de mii de cetățeni de-ai săi au fost deportați în Rusia. Soldații din lagărele de filtrare confiscă adesea documentele oamenilor. „Dacă nu avem informații, nu putem găsi oamenii”, spune doamna Osadcea.
În Ucraina, sistemele care gestionează disparițiile de persoane dispărute sunt peticite. În 2018, țara a adoptat o lege care stabilește proceduri de documentare și de urmărire a celor care au dispărut de la începutul conflictului cu Rusia, dar s-a cufundat în birocrație. Noul război ar putea oferi un nou impuls. „A trebuit să descoperim noi proceduri de înregistrare și modalități de căutare a persoanelor dispărute”, spune Aliona Lunova, de la Zmina.
Familii precum cea a Anastasiei încearcă totul pentru a-i recupera pe cei dragi. „Statul nu a făcut nimic”, spune ea. Ea a depus o cerere la un grup de lucru al ONU privind disparițiile forțate și deschide un dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Nu știm când se va întoarce Matvi, dar vom aștepta și el se va întoarce. Nu există nici o altă cale”. >>
